Kitab-i -Igan (persană كتاب ايقان , arabă كتاب الإيقان „Cartea certitudinii ” ) este a doua cea mai importantă carte a lui Bahá'u'lláh după Kitab-i-Agdas , cartea Legile Sale. Dedicat interpretării Bibliei și Coranului în raport cu profețiile conținute în ele despre Bobotează viitoare. Un savant Baha'i susține că Kitab-e-Igan poate fi văzut ca „cel mai influent comentariu asupra Coranului în limba persană în afara lumii musulmane” datorită audienței sale internaționale. [1] [2]
Această lucrare a fost scrisă parțial în persană și parțial în arabă de Baha'u'llah , fondatorul Credinței Baha'i, în 1861. În acest timp, a trăit în exil în Bagdad , o provincie a Imperiului Otoman . Potrivit lui Bahá'u'lláh însuși, El a primit revelația cu zece ani mai devreme în închisoarea Siyah Chal (care este tradusă ca „groapă neagră”) din Teheran , dar la momentul scrierii Kitab-i-Igan nu a avut încă și-a anunțat public misiunea. Prin urmare, referirile la propria Sa poziție în carte apar doar într-o formă ascunsă. Christopher Buck, autorul unui studiu major despre Kitab-i-Igana, a numit tema cărții „misterul mesianic”, comparabilă cu aceeași temă din Evanghelia după Marcu . [3]
Kitab-i-Igan reprezintă principala lucrare teologică a lui Bahá'u'lláh și, prin urmare, a Credinței Baha'i. Această carte este uneori denumită finalizarea Bayanului persan , lucrarea principală a precursorului lui Bahá'u'lláh Báb . Când Kitab-i-Igan a fost litografiat în Bombay în 1882, a devenit prima lucrare publicată din scriptura Baha'i. [3] A fost tradusă pentru prima dată în engleză în 1904, fiind una dintre primele lucrări ale lui Bahá'u'lláh apărute în engleză. [4] Shoghi Effendi , care a tradus Kitab-i-Igan în engleză în 1931, l-a descris după cum urmează:
Acest model de proză persană, în același timp original, cast, viguros și incredibil de clar, persuasiv în argumentele sale și inegalabil în elocvența ei convingătoare... Această carte, subliniind Marele Plan Răscumpărător al lui Dumnezeu, ocupă o poziție de neegalat în toată gama Baha'ului. i literatură, cu excepția lui Kitab-i-Aqdas , Cea mai sfântă carte a lui Bahá'u'lláh. [5]Unchiul lui Baba , Haji Mirza Siyyid Muhammad, a fost nedumerit să afle că Cel Promis al Islamului era propriul său nepot. Când i s-a spus că aceasta este aceeași obiecție exprimată de unchiul Profetului Islamului însuși, a fost șocat și a decis să cerceteze chestiunea. În 1861, a călătorit la Karbala , Irak , pentru a-și vizita fratele Haji Mirza Hasan-Ali și apoi a călătorit la Bagdad pentru a-l întâlni pe Bahá'u'lláh . Acolo a pus patru întrebări în scris despre semnele apariției lui Bahá'u'lláh Promis. Cele 200 de pagini (în limbile originale) ale Kitab-i-Igana au fost scrise ca răspuns la întrebarea sa în cel mult două zile și nopți în jurul datei de 15 ianuarie 1861. [6] [7]
Cartea este în două părți: prima parte este dedicată discursului fundamental conform căruia revelația divină este progresivă și religiile sunt conectate între ele, fiecare religie monoteistă majoră acceptându-le pe cele anterioare și, adesea în termeni voalați, profețind venirea Următorul. Întrucât cel care pune întrebări este musulman, Bahá'u'lláh folosește versete din Biblie pentru a arăta cum un creștin își poate interpreta textele sacre în termeni alegoric pentru a crede în următoarea Bobotează. Astfel, aceeași metodă de interpretare poate fi folosită pentru un musulman pentru a vedea validitatea pretențiilor lui Báb . A doua și cea mai mare parte a cărții este o discuție substanțială a diferitelor subiecte și este dedicată dovezilor concrete, atât teologice, cât și logice, pentru misiunea lui Báb. Una dintre cele mai faimoase piese ale acestei piese este cunoscută sub denumirea de „Masa Adevăratului Căutător”.
Shoghi Effendi a oferit următoarea descriere a conținutului cărții:
În două sute de pagini, El proclamă fără echivoc existența și unitatea lui Dumnezeu , sursa de neînțeles, inaccesibil, a întregii Revelații , eternă, omniscientă, omniprezentă și atotputernică; afirmă relativitatea adevărului religios și continuitatea Revelației Divine; confirmă unitatea profeților , universalitatea mesajului lor, identitatea învățăturilor lor de bază, sfințenia scripturilor lor și natura duală a poziției lor; condamnă orbirea și perversitatea preoților și oamenilor de știință din toate timpurile; citează și elucidează pasaje alegorice din Noul Testament , versetele misterioase ale Coranului și tradițiile enigmatice musulmane care au dat naștere acelor neînțelegeri vechi, îndoieli și ostilități care i-au divizat și despărțit pe adepții principalelor sisteme religioase ale lumii. ; enumeră premisele de bază pentru ca fiecare adevărat căutător să atingă subiectul căutării sale; demonstrează realitatea, sublimitatea și semnificația Revelației lui Báb ; salută eroismul și renunțarea la ucenicii Săi; prezice și profeții despre triumful mondial al Revelației promise oamenilor din Bayan ; susține puritatea și inocența Fecioarei Maria ; slăvește imamii credinței lui Mahomed; gloriifică martiriul și... independența spirituală a Imamului Hussein ; dezvăluie semnificația unor astfel de termeni simbolici precum „ Întoarcerea ”, „ Învierea ”, „ Sigiliul Profeților ” și „ Ziua Judecății ”; generalizează și distinge trei etape ale Revelației Divine; și prezintă în termeni vii gloriile și minunile „ Ceții lui Dumnezeu ”, reînnoite la intervale regulate de împărăția-lege a Providenței, pentru călăuzirea, bunăstarea și mântuirea întregii omeniri. Se poate spune cu certitudine că dintre toate cărțile revelate de Autorul Apocalipsei Baha'i, numai această carte, care distruge barierele vechi de secole care despart atât de irezistibil marile religii ale lumii, a pus o bază largă și indestructibilă pentru reconcilierea completă și de durată a adepților lor. [opt]
| Baha'i | |
|---|---|
| Sfintele Scripturi | |
| Lideri și instituții | |
| Poveste | |
| cultură | |