Nello și Patrash

Un câine din Flandra este un roman despre un băiat pe nume Nello și câinele său Patrash, scris de Marie Louise de la Ramé sub pseudonimul Ouida în 1872. Cartea a fost distribuită pe scară largă în Japonia și a fost adaptată în mai multe filme și anime .  

Cu toate acestea, istoria este puțin cunoscută în Belgia și chiar și atunci în principal din cauza turiștilor care vin la Anvers . În 2010, cu ocazia împlinirii a 25 de ani de la traducerea cărții în olandeză și pentru a o populariza, a fost emisă în Belgia o monedă de argint cu valoarea nominală de 20 de euro , emisă într-un tiraj de 40 de mii de exemplare [1] ] . Există o mică statuie a lui Nello și Patrash pe strada Chapel din Hoboken - o suburbie a Anversului - și o sculptură în fața Catedralei din Anvers . Romanul a fost, de asemenea, foarte popular în Filipine și a fost publicat în număr mare de ABS-CBN.

Întregul roman nu a fost niciodată publicat în limba rusă - există doar numeroase povestiri prescurtate care au fost publicate în ediții mici în epoca URSS .

Plot

Romanul este plasat în secolul al XIX-lea în Flandra belgiană . Un băiat pe nume Nello a rămas orfan la mai puțin de doi ani când mama lui moare în Ardenne . Bunicul său, Jean Daas, care locuiește într-un mic sat de lângă orașul Anvers , devine tutorele lui. Mai recent (nu mai devreme de 1980), acest sat a fost postulat de Hoboken, fără nicio confirmare oficială în surse documentare. Vezi mai jos: Mitul Hoboken.

Într-o zi, Nello găsește un câine bătut aproape până la moarte și îl numește Patrash. Datorită îngrijirii bune a lui Jean, câinele își revine, iar de atunci Nello și Patrash au devenit prieteni adevărați. Deoarece sunt foarte săraci și bunicul Jean este bătrân și bolnav, venitul principal este vânzarea laptelui. Nello face tot posibilul să-l ajute pe bunicul vânzând lapte și făcând treburi. Patrash conduce zilnic în oraș un cărucior cu cutii de lapte. În același timp, managerul cere constant chirie pentru casă, pe care abia reușesc să o strângă până la termen.

Singura consolare în acest moment pentru Nello este prietenia cu fata Alois, fiica celui mai bogat om din sat. Cu toate acestea, părintele Alois nu vrea ca fiica lui să fie cu un cerșetor și, așa cum credea el, un băiat fără viitor. Deși Nello era analfabet, era încă foarte talentat la desen. A visat să devină artist, dar, din moment ce nu aveau fonduri pentru studiile sale, nu putea decât să se roage pentru o combinație fericită de circumstanțe. În magazinul de artă, unde câștigă ocazional bani aducând pânze, i se dă hârtie pentru desen, dar chiar și această mică plăcere îl face pe tatăl lui Alois să fie nemulțumit, iar acesta îi interzice complet să-l vadă pe băiat.

Nello, supărat, vine la Catedrala din Anvers în speranța de a vedea pictura lui Rubens „ Înălțarea lui Hristos răstignit ”, care anterior nu era încă terminată și, prin urmare, ascunsă de o perdea, dar nu există nici măcar bani pentru a intra.

Și aici, pe lângă viața deja dificilă, eroul este depășit de o nouă lovitură a sorții. Bunicul Jean moare, iar acum Nello este pe deplin responsabil pentru plata locuinței și întreținerea orașului Patrash. Și ce este mai rău, taxele cresc. Mătușa Nolette, o vecină care avea deseori grijă de Nello și Jean, pleacă cu fiica ei. Ultima șansă a lui Nello este să participe la un concurs de desen pentru copii la Anvers. Sperând să câștige primul premiu - o bursă de 200 de franci pe an și șansa de a intra la Academia de Arte Frumoase , el pictează un tablou înfățișând pe bunicul și Patrash. Cu toate acestea, juriul alege pe altcineva. Atunci bietul băiat, deja în dificultate, este acuzat de incendiere, pe care nu a comis-o. După aceea, nimeni nu mai cumpără lapte de la el și nu mai există mijloace de supraviețuire. Dar sansa! În zăpadă, Patrash găsește o pungă cu monede de aur aparținând tatălui lui Alois și pierdute de el în timpul unei furtuni puternice de zăpadă. Fără ezitare, Nello i-o duce lui Alois, iar acesta pleacă fără un ban în buzunar, fără să primească nicio recompensă. Între timp, începe furtuna. Neavând loc de cazare, fără mâncare, în ajunul Crăciunului, Nello și Patrash au pornit flămânzi și disperați prin zăpada adâncă spre Anvers. În cele din urmă, viscolul se potolește, iar stelele și luna deja luminează calea. Se apropie noaptea de Crăciun . Complet slăbiți, ei intră în Catedrala din Anvers, găsind accidental ușa deschisă. Acum Nello găsește în sfârșit tabloul mult așteptat al lui Rubens, dar, nemaiavând putere să se bucure, se întinde pe podeaua de piatră lângă prietenul său Patrash.

În dimineața următoare, băiatul și câinele lui sunt găsiți înghețați până la moarte în fața tripticului .

Istoricul creației

Ouida a fost întotdeauna cunoscută a fi o iubitoare de animale și, desigur, a vrut ca povestea să fie o acuzație de cruzime excesivă față de câini. Personajele cărții trăiesc în perioada de vârf a inegalităților de clasă din Europa la începutul secolului al XIX-lea. Personajele principale ale romanului, Nello și Patrash erau apropiați unul de celălalt pe placul lor și, în același timp, erau un exemplu de prietenie și sprijin dezinteresat; la vremea aceea, câinele fericit părea să fie foarte bucuros să facă munca care i-a fost încredințată decât cu un an înainte, când, epuizat de stăpânul său, abia putea să tragă un cărucior greu.

Autoarea a luat ca bază eseuri despre călătoria făcută de ea în timpul vizitei sale în tânărul stat belgian într-o perioadă de devastare totală a producţiei industriale şi a şomajului . În fața ei în toată gloria lor apar imagini cu exploatarea muncii copiilor , adesea în condiții extrem de dificile. Descrierea ei a satului belgian din acea vreme a fost destul de exactă.

Cu toate acestea, multe dintre cele incluse în domeniul romanului sunt descrise cu o asemănare picturală surprinzătoare. Ouida a avut impresii foarte diferite de la vizita ei în Belgia. Acest lucru, în special, poate fi judecat din descrierea ei a canalului De Wart dintre orașele Mechelen și Leuven , care a fost inclus în mod explicit în carte. De exemplu, Patrash, ca parte a poveștii, a fost găsit pe moarte pe o pajiște lângă un canal, care nu era departe de Leuven. Acest lucru lasă puține îndoieli că ea a vizitat ambele orașe. De asemenea, nu există nicio îndoială că șederea ei în locurile pitorești din „De Wart” i-a făcut o impresie puternică. Acesta a fost motivul fundamental care a împins-o să scrie această lucrare, care a primit, ulterior, o mulțime de feedback pozitiv atât de la copii, cât și de la adulți.

Mitul Hoboken

Hoboken a fost implicat în această poveste, conform lui Jan Kortel, un fost angajat al agenției de turism din Anvers. El a folosit râul Scheldt ca „canal” și Hoboken însuși ca sat. Cu toate acestea, povestea originală în sine menționează un canal (cunoscut sub numele de „De Warth”) între orașele Mechelen și Leuven și festivalul Kermis (festivalul olandez  Kermesse sau Kermis ). Traseele turistice, formate ca urmare a creării „mitului Hoboken”, indică locația greșită a împrejurimilor descrise în carte. Povestea în sine, ca o operă de artă, oferă o abstracție completă în distanțe. De exemplu, Anvers este situat în realitate mult mai departe decât distanța descrisă în carte.

Adaptări de ecran

Romanul a fost adaptat pentru film și televiziune , precum și pentru producții de teatru în aer liber și animație :

• „ A Dog of Flanders ” 1914 regizat de Howell Hansel [2] .
• „ A Boy of Flanders ” 1924 (x/film), regizor Victor Scherzinger [3] .
• „ A Dog of Flanders ” 1935 regizat de Edward Sloman [4] .
• " Dog of Flanders (film, 1959) " ( Eng.  A Dog of Flanders ) (SUA, 1959), lungmetraj regizat de James B. Clark. Rolul câinelui a fost interpretat de Spike (Actor câine).
• Dog of Flanders 1975 ( Japonia ) (フ ランダースの犬, Furandāsu no Inu ) este un serial de televiziune animat japonez produs de Nippon Animation .
• „ Băiatul flamand ” 1980 (desen animat), (URSS).
• Dog of Flanders: My Friend Patrash 1992 (Japonia) (ぼく のパトラッシュ, Boku no Patrasche ) este un serial de televiziune animat japonez produs de Tokyo Movie Shinsha .
• " Flanders Dog " ( ing.  A Dog of Flanders ) (SUA, Japonia; 1997), ( jap. フランダースの犬, Gekijôban Furandaasu no inu ) regizat de Yoshio Kuroda [5] .
• " Dog of Flanders (film, 1999) " ( Eng.  A Dog of Flanders ) (SUA, 1999), lungmetraj, regizat de Kevin Brody [6] .
• The Snow Prince (film, 2009) / Sunô purinsu: Kinjirareta koi no merodi / スノープリンス 禁じられた恋のメロディ (Japonia, un lungmetraj regizat de Joji Matsuoka. 2009). Complotul clasic s-a mutat în Japonia în 1936.
• Boku no Patrasche

Seria anime din 1975 și 1992, precum și filmul x/1999, au folosit clădirile originale din secolul al XIX-lea ale muzeului în aer liber din Bokrijk ( Flandra ) ca fundal pentru seria anime.

Note

1. ↑ 20 euro, Belgia (câine Flandra) . eurocoins.info Data accesului: 28 mai 2013. Arhivat din original la 1 ianuarie 2014. (nedefinit)
2. ↑ Un câine din Flandra . Preluat la 16 iunie 2019. Arhivat din original la 25 august 2021. (nedefinit)
3. ↑ Un băiat din Flandra . Preluat la 16 iunie 2019. Arhivat din original la 8 septembrie 2019. (nedefinit)
4. ↑ Un câine din Flandra . Preluat la 16 iunie 2019. Arhivat din original la 12 august 2020. (nedefinit)
5. ↑ Gekijôban Furandaasu no inu . Preluat la 16 iunie 2019. Arhivat din original la 22 aprilie 2021. (nedefinit)
6. ↑ Un câine din Flandra . Preluat la 16 iunie 2019. Arhivat din original la 24 octombrie 2020. (nedefinit)

Link -uri

•  Cartea electronică Proiect Gutenberg
• Câinele Flandrei
• Știi „Un câine din Flandra”? , în Răscruce  

Dicționare și enciclopedii	Britannica (online)