Limbi omoțiane

limbi omoțiane
taxon o familie
zonă Bazinul râului Omo (granița Etiopia-Sudan) [1] [2]
Numărul de medii 5,9 milioane (2007)
Clasificare
Categorie limbi africane
Macrofamilia afroasiatică
Compus
4 ramuri
Procent de potrivire paisprezece
Codurile de grup de limbi
ISO 639-2 omv
ISO 639-5 omv

Limbile Omotian  sunt o familie din cadrul familiei afroasiatice . Majoritatea vorbitorilor trăiesc în sud-vestul Etiopiei ; o limbă (Hanza) este vorbită în estul Sudanului . Numele familiei de limbi provine de la numele râului Omo .

Clasificare externă

Anterior, limbile Omotian au fost considerate ca un grup occidental de limbi cușitice , cu toate acestea, după lucrările lui G. Fleming , susținute ulterior de M. L. Bender și R. J. Hayward, au început să fie considerate o familie specială în cadrul macrofamiliei afroasiatice. Mai mult, uneori se pune întrebarea cu privire la apartenența limbilor omoțiane la aceasta.

Clasificare internă

Mai jos este clasificarea celor mai mari dintre limbile omoțiene, conform lui L. Bender ( Lionel Bender , 2000). Numărul de vorbitori se bazează pe recensământul din 2007.

Această clasificare diferă de clasificarea anterioară a lui G. Fleming ( Harold Fleming , 1976), atât în ​​ceea ce privește terminologia, cât și includerea limbilor Mao, a căror afiliere genetică era anterior neclară, precum și unele diferențe în clasificarea internă.

Caracteristici tipologice

Tipologic, limbile Omoto sunt apropiate de limbile cușitice orientale și centrale și de alte limbi ale regiunii. Limbile omoțiane sunt în principiu limbi aglutinative .

Scrierea

La sfârșitul secolului al XX-lea, multe limbi Omot (Volaita, Gamo, Southern Gong, Aari, Bench etc.) au primit scriere bazată pe grafia latină , dar în multe cazuri este folosită într-o măsură limitată. Pentru literatura religioasă, scrierea etiopiană este adesea folosită .

Note

  1. ^ Hayward, 2000
  2. Bender, 2003

Literatură