Monumentul victimelor ghetoului evreiesc - o clădire memorială pe locul ghetoului evreiesc din orașul Cahul în memoria evreilor uciși de fasciștii germano-români în timpul Marelui Război Patriotic, ca parte a politicii de persecuție și exterminare a evreilor .
În 1991, data catastrofei evreilor din Moldova și Transnistria a fost de 50 de ani , în legătură cu aceasta, ziarul evreiesc „Nash Golos” a scris în rusă că în 1940, înainte de război, în Basarabia trăiau 400.000 de evrei și în vara anului 1941, când în Basarabia şi Transnistria s-a instaurat regimul fascismului germano-român, au rămas 6833 de evrei. În același ziar „Nash Golos”, istoricul Isidor Pilat a subliniat că potrivit „Harții Catastrofei evreilor din Moldova”, în orașul Cahul exista un ghetou. În anii de ocupație fascistă pe teritoriul Moldovei și în regiunile adiacente Ucrainei (teritoriul dintre Bug și Nistru), au fost create 250 de ghetouri și lagăre de concentrare. Inclusiv la Cahul a fost creat un ghetou prin ordinul nr.61 din 24 iulie 1941, emis de guvernatorul suprem al Basarabiei, K. Vaikulescu. Responsabil cu executarea ordinului a fost numit adjunct. Șeful Statului Major, locotenent-colonelul Paladiy. Acest eveniment este descris în detaliu în cartea academicianului Nikolai Hutsul „Au luptat împotriva fascismului”. Acest ordin prevedea înregistrarea evreilor în termen de 3 zile. Până la 1 august 1941, naziștii au identificat aproximativ 1.000 de evrei ai orașului și împrejurimilor și închiși în ghetou (actuala str. Ștefan cel Mare Nr. 37, Cahul (Mold. Cahul, Cahul). În martie 1945, o comisie pentru a înființa și investighează atrocitățile invadatorilor români germani în raionul Cahul din RSSM (Arhivele Naționale ale Moldovei fond 1026 inventar 2) - a fost publicată o fotocopie în cartea „ Holocaustul , fapte, numai fapte...” Chișinău 2007, Mihail Bekker, p.6, p.292, 296. - indică formele de lichidare a evreilor pe teritoriul județului (execuții în masă, spânzurări, aruncarea oamenilor vii dintr-un avion, înjunghierea cu furci, bătaia până la moarte cu bastoane). În ghetou însuși, a existat o rată ridicată a mortalității prin boli infecțioase, foame și tifos. Potrivit hărții sediului militar al provinciei, publicată de ANRM, - dr. Evgeniy Brik - cercetător al departamentului cultural, locuri de exterminarea în masă a evreilor din Moldova în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, orașul Cahul este trecut la nr. 46. Potrivit datelor publicate de P. M. Shornikov în monografia „Mol. Davia în timpul celui de-al Doilea Război Mondial”, deja pe 20 iulie, în prima zi de ocupare a orașului Cahul, a fost creat un lagăr provizoriu, unde jandarmii i-au luat pe evreii aflați în satele din jur. Numărul prizonierilor a fost de 524 de persoane (lagărul de pe strada Ştefan cel Mare 37 - atunci era la marginea oraşului). Adjunct Şeful Statului Major, locotenentul colonel Paladiy, în raportul său pentru octombrie 1942, a relatat despre punerea în aplicare a ordinului de lichidare a populaţiei de pe teritoriul Basarabiei şi a indicat că la Cahul au fost internate peste o mie de persoane. Arhivele Naționale ale Republicii Moldova și Muzeul Memorial al Holocaustului din Washington [1] stochează „Registrul evreilor din Ghetoul Cahul”. Din aceasta și din memoriile foștilor prizonieri ai ghetoului rezultă că ocupanții au luat mai multe locuri în care, până la 1 august 1941, erau păstrați aproximativ o mie de evrei ai orașului și a așezărilor învecinate cu acesta. Unul dintre aceste locuri era situat pe fosta strada Tankist (azi strada Stefan cel Mare nr.37). Conform cărții istoricului K. Ryabtsov „Cahul” (p. 94-95), la Cahul, unde în 1940 înainte de război locuiau efectiv 1200 de evrei, au fost împușcați 980 de oameni; la 1 noiembrie 1943 au rămas 14 persoane.
În 2013, studenții Colegiului Pedagogic Industrial A. Kolomeets și A. Ivanchenkova au înregistrat memoriile lui Vasily Vantsevich, originar din Cahul, care, din povestea bunicii sale, care transporta uneori struguri din grădina ei, apă, pâine la ghetou, i-a povestit despre condițiile inumane în care erau ținuți bătrânii, femei și copii în ghetou. Ea i-a arătat și pădurea de pe Lipovanka (acum în construcție), deasupra căreia zburau avioane din două în două zile, aruncând nefericiții la pământ. Pe lângă ea, despre evenimentele din anii războiului erau consemnate și memoriile Ekaterinei Efremovna Diminescu, care avea 13 ani în 1941: „În oraș erau trei lagăre de concentrare pentru evrei. Doua mici si unul mare la marginea orasului (vis-a-vis de magazinul de marfa radio, acum str. Stefan cel Mare 37). Acest ghetou ocupa o suprafață de două blocuri, altul mai mic, unde se află fabrica Trikon, altul undeva pe Lipovanka - nu-mi amintesc exact unde. Ghetoul a existat de aproximativ un an.” Martorii oculari ai acelor ani Ivan Nikolaevici Fleshtor, Alexandra Dmitrievna Boychenko, Ivan Nikolaevici Mironescu, Ivan Perzhu și Nikolai Avraam (atunci aveau 10-13 ani) au povestit cum în fiecare zi cărucioare pline cu cadavre erau scoase din ghetou și aruncate în râpe afară. orașul. Comunitatea Cahul a inițiat realizarea unui film video în care foștii prizonieri ai ghetouului au avut timp să-și împărtășească amintirile din acele vremuri teribile de dezastru. În același timp, s-a născut ideea creării unui monument al martirilor.
Societatea de Cultură Evreiască Cahul (condusă de Semyon Bronshtein) a luat inițiativa ridicării unui monument „Victimelor Holocaustului” în primăria orașului. S-a propus ridicarea unui monument într-un parc gol de pe stradă. Stefan cel Mare 37, unde se afla candva un ghetou in anii razboiului. La 10 noiembrie 2016, Consiliul Municipal Cahul a adoptat Hotărârea „Cu privire la ridicarea unui monument pentru victimele Holocaustului” (Nr. 8/28 (13/28)-XXV), conform căreia proiectul-concept al s-a aprobat monumentul si imbunatatirea teritoriului adiacent. Acest proiect a fost revizuit și aprobat de consilierii municipali, aprobat în ședința consiliului de conducere al „Asociației Evreilor din Moldova – Foști prizonieri ai nazismului” (Procesul verbal nr. 4 din 20.10.2016), agreat de Academia de Științe. , Ministerul Culturii, Ministerul Finanțelor, Ministerul Justiției. De asemenea, acest proiect a fost discutat în mod repetat prin mass-media ( presă , radio, TV etc.). Ulterior, prin Decretul nr.180 din 22 martie 2017, Guvernul Republicii Moldova a aprobat ridicarea monumentului conform proiectului agreat de Ministerul Culturii [2] . Proiectat la ordinul Comunităţii Evreieşti din Republica Moldova de către arhitectul Dmitri Katerev şi sculptorul Vyacheslav Zhiglitsky [3] [4] , semnul memorial este format din părţi din granit şi bronz, are forma unei menore cu o Steaua lui David situată în centrul. Compoziția simbolizează memoria eternă a victimelor nazismului, iar flacăra înghețată deasupra pietrei de granit simbolizează tristețea. Pe suprafața de granit sunt cioplite cuvintele: „Eternă amintire celor care au murit nevinovați de mâna criminalilor fasciști” [5] . Construcția și amenajarea teritoriului au fost finanțate de Comunitatea Evreiască cu sprijinul Asociației Evreilor din Moldova - Foști Prizonieri ai Nazismului și asistența Fundației Caritabile Evreiești Hesed Yehuda (condusă de Alexander Filipov). Costul total al proiectului este de 500.000 lei (28.000 dolari SUA) [6] .
Ceremonia de deschidere a avut loc pe 21 iulie 2020. Șeful Comunității Evreiești din Republica Moldova, Alexander Bilinkis, și fosta prizonieră de ghetou Sofya Zvonareva au deschis monumentul. La deschiderea monumentului au fost prezenți: Secretarul de Stat al Ministerului Educației, Culturii și Cercetării al Republicii Moldova - Andrei Chistol, Președintele Raionului Marcel Cenușhe, Primarul Cahulului Nicolae Dandis, Șeful Comunității Evreiești Cahul Semyon Bronstein, Directorul Comunităţii Evreieşti Republicane Iulia Sheinman, Alla Bolboceanu - Director al comitetului de distribuţie „Joint” American Jewish United în Moldova. După un minut de reculegere, cei prezenți au depus flori , donate de organizații internaționale și naționale, inclusiv Misiunea OSCE în Moldova, Ambasada SUA în Moldova. Rugăciunea memorială a fost citită de rabinul comunității republicane evreiești Shimshon Daniel Isakson. [7]
Enciclopedia (ROSSPEN): Centrul Științific și Educațional „Holocaust”, 2009. - 1143 p.