Sudabilitate

Sudabilitatea  este proprietatea metalelor sau a unei combinații de metale de a forma, cu tehnologia de sudare consacrată, o legătură integrală care îndeplinește cerințele determinate de proiectarea și funcționarea produsului. În practica sudurii, există concepte precum sudarea fizică și tehnologică.

Sudabilitatea se apreciază prin gradul de conformitate a proprietăților îmbinării sudate cu aceleași proprietăți ale materialului de bază și tendința acestuia de a forma defecte. Materialele sunt împărțite în sudabilitate bună, satisfăcătoare, slabă și limitată.

Concepte de sudabilitate

Sudabilitate fizică - implică posibilitatea de a obţine îmbinări sudate monolitice cu legătură chimică . Aproape toate aliajele tehnice și metalele pure, precum și o serie de combinații de metale cu nemetale , au o astfel de sudabilitate .

Sudabilitatea tehnologică  este o caracteristică a unui metal care determină răspunsul acestuia la impactul sudării și capacitatea de a forma o îmbinare sudata cu proprietăți de performanță specificate. În acest caz, sudarea este considerată ca fiind gradul de conformitate a proprietăților îmbinărilor sudate cu aceleași proprietăți ale metalului de bază sau cu valorile standard ale acestora.

Definiția weldability

Definiția sudabilității în conformitate cu GOST 29273-92: un material metalic este considerat sudabil într-un anumit grad în procese date și pentru un scop dat, atunci când integritatea metalului este obținută prin sudare într-un proces tehnologic adecvat, astfel încât piesele sudate să îndeplinească cerințele. cerințe tehnice, atât în ​​ceea ce privește propriile calități, cât și în ceea ce privește influența lor asupra structurii pe care o formează.

Caracteristici

Sudabilitatea metalelor depinde de proprietățile lor chimice și fizice, de prezența impurităților etc. Alegerea tehnologiei de sudare depinde de sudarea unui metal.

Sudabilitatea oțelurilor este determinată de tendința de fisurare și de proprietățile mecanice ale sudurii, conform cărora oțelurile sunt împărțite în patru grupe:

1. - sudabilitate buna; sudarea se face fara incalzire inainte, in timpul sudarii si dupa.
2. — sudabilitate satisfăcătoare; sudarea pentru a preveni fisurarea este preîncălzită, după sudare este nevoie de tratament termic.
3. — sudabilitate limitată; oțelul este predispus la crăpare, este tratat pre-încălzit, tratat termic după sudare.
4. - sudabilitate slaba, tendinta la fisurare. Sudarea se efectuează cu tratament termic preliminar, încălzirea se efectuează după sudare.

Literatură

Literatura normativă

• GOST 29273-92 „Sudabilitate. Definiție” ( HTML ). (nedefinit)

Literatură tehnică

• Nikolaev G. A. Sudarea în inginerie mecanică: o carte de referință în 4 volume. M.: Mashinostroenie , 1978.
• Sudarea, tăierea și lipirea metalelor / K. K. Khrenov. M.: Mashinostroenie, 1970, 408 p.
• Manualul proiectantului-constructor de mașini. T. 3. / V. I. Anuriev. M.: Mashinostroenie. 2000. 859 p.
• Grader de oțeluri și aliaje / V. G. Sorokin, A. V. Volosnikova. - M.: Mashinostroenie, 1989. - 640 p.
• Oteluri pentru scule. Carte de referință / L. A. Poznyak. Moscova: Metalurgie, 1977, 168 p.

Link -uri

• Sudabilitate a oțelurilor

Dicționare și enciclopedii	Ucraina modernă
În cataloagele bibliografice	BNF : 122183400 J9U : 987007529920305171 LCCN : sh89004389