Shooter (roman)

trăgător
Turnul Întunecat: Pistoarul
Prima ediție americană
Gen	fantezie întunecată
Autor	Stephen King
Limba originală	Engleză
data scrierii	1970-1980; 2003
Data primei publicări	1978-1981
Editura	Acorda; Plume
Ciclu	Turn întunecat
Ca urmare a	„ Extragerea celor trei ”
Citate pe Wikiquote

Pistolerul ( ing.  The Dark Tower: The Gunslinger , literalmente „The Dark Tower: The Gunslinger”) este un roman al scriitorului american Stephen King , primul volum al ciclului Dark Tower . Romanul descrie călătoria pistolerului Roland printr-un deșert vast. El urmărește un magician puternic, un bărbat în negru, astfel încât îi deschide calea către Turnul Întunecat , axa lumilor. În deșert, pistolul îl ia pe băiatul Jake , care a intrat în mod misterios în lumea lui Roland dintr-o lume asemănătoare cu a noastră și își continuă călătoria împreună. King a început să scrie romanul în 1970 și a terminat în 1980. În perioada 1978-1981. Romanul a fost publicat ca povestiri independente în periodice. Prima ediție a romanului a fost publicată în 1982 [1] . În 2003 , în ajunul apariției ultimelor trei volume ale ciclului, romanul a fost publicat în a doua ediție, corectat și completat [2] .

Plot

Bărbatul în negru a încercat să se ascundă în deșert, iar trăgătorul l-a urmărit [aprox. 1] .

Trăgătorul, care urmărește un anumit bărbat în negru printr-un deșert vast , se oprește pentru noapte. Își amintește că a vorbit cu un colonist pe nume Brown, la marginea deșertului, despre trecutul său recent. Înainte de a intra în deșert, trăgătorul a vizitat orașul Tull, locuit de câțiva oameni degenerați. Un bărbat în negru obișnuia să treacă prin acest oraș și să învieze un cetățean, North, care a murit din cauza unei supradoze de drog local  - iarba demonică. Trăgătorul, rămas în oraș, a devenit iubitul hangiului Alice. A intrat într-o relație cu ea pentru a afla de la ea despre bărbatul în negru. Sylvia Pittston, o predicatoare din Tull, care anterior a fost sedusa de un barbat in negru, si-a pus enoriasii asupra tragatorului, numindu-l mesagerul diavolului, dar tragatorul a reusit sa-i omoare pe toti locuitorii din Tull. După aceea, a părăsit orașul pustiu din vina lui și și-a continuat urmărirea.

Continuând prin deșert, pistolul găsește un băiețel pe nume Jake la o stație rutieră abandonată. Trăgatorul află că băiatul a murit în lumea lui, lovit de o mașină și a ajuns cumva la această stație. Pistoarul decide să-l ia pe Jake cu el, iar cei doi își continuă drumul spre munții dincolo de deșert. Pe drum, trăgătorul își amintește de tinerețe, prietenul său Cuthbert și cum ei și el, după ce au aflat din greșeală că prietenul lor, bucătarul palatului, l-au trădat autorităților și, prin urmare, l-au condamnat la execuție prin spânzurare .

În călătoria lor, trăgătorul Roland și băiatul se atașează din ce în ce mai mult unul de celălalt. La poalele munților dincolo de deșert, băiatul găsește accidental un cerc de piatră străvechi în care locuiește Oracolul - o profetesă succube . Roland îl salvează pe Jake și este dat Oracolului în schimbul unei profeții despre calea lui viitoare. În timp ce își continuă drumul, se întâlnesc în cele din urmă față în față cu bărbatul urmărit în negru. El sugerează că Roland va avea de ales: viața lui Jake sau calea către Turnul Întunecat .

Roland și tânărul său însoțitor coboară în peșterile de sub munți, continuându-și urmărirea. Roland îi povestește băiatului despre tinerețe, despre mama și tatăl său și despre cum vrăjitorul de la curte Marten, iubita mamei sale, l-a obligat să treacă testul pentru dreptul de a fi numit bărbat mult mai devreme decât termenul tradițional. El povestește cum, cu ajutorul unui șoim de mână , și-a învins mentorul militar Kort într-un duel. În întunericul peșterilor de sub munți, sateliții descoperă șine vechi și un cărucior , pe care merg mai departe. Pe drum, sunt aproape uciși de creaturi monstruoase, care în lumea lui Roland sunt numite „idioți mutanți”, dar Roland și Jake ajung în abis, în spatele căruia există o ieșire în aer. În acest moment, Roland trebuie să facă o alegere teribilă între Jake și ținta lui, iar pistolul îl lasă pe băiat să cadă în prăpastie. Trăgătorul îl depășește pe un bărbat în negru, iar acesta îi spune ghicitoare pe cărți de tarot , predeterminandu-i soarta. Roland are o viziune asupra universului și își pierde cunoștința. Trezindu-se, pistolul poartă o conversație cu Walter într-o noapte lungă, care se întinde pe o perioadă de 10 ani. La sfârșitul ei, vede lângă el doar un schelet în hainele unui bărbat în negru. Roland se îndreaptă spre mare.

Istoricul creației

Origine

King și-a început ciclul inspirat din poemul lui Robert Browning „ Childe Roland Went to the Dark Tower ”, romanul „ Stăpânul inelelor ” de J. R. R. Tolkien și „ spaghetti western -urile ” din anii 70 ai secolului XX [3] . În „Postfața” la prima ediție a romanului, autorul scrie că scrierea „Săgeții” a fost influențată și de romanul „ Inelul din jurul soarelui ” de K. Simak [4] . În „Introducerea” la cea de-a doua ediție a romanului, King explică că principala inspirație pentru westernul său a fost „The Good, the Bad and the Ugly ” cu Clint Eastwood [5] . Numele lui Roland este menționat pentru prima dată la mijlocul romanului. Înainte de aceasta, autorul îl numește doar „trăgător” [6] . În „ The Song of Susannah ”, Stephen King din Keyworld spune că Roland a fost conceput inițial ca „The Man with No Name, o versiune fantastică a lui Clint Eastwood” [7] .

Există două presupoziții timpurii în opera lui King pentru crearea poveștii Roland. Acesta este, în primul rând, poezia „The Dark Man ” ( ing.  The Dark Man ), scrisă încă din 1969. „Omul întunecat” descris în această poezie corespunde imaginii unuia dintre principalii antagonişti ai „Turnului Întunecat”, Randall Flagg [8] . Adevărat, Randall Flagg a apărut în Arrow retrospectiv: inițial, omul în negru, Walter, a fost conceput de King ca un personaj separat și abia în procesul de lucru la ciclu autorul a decis că el și Randall erau aceeași persoană. Numele „Randall Flagg” nu este menționat nici măcar în a doua ediție a romanului.

Al doilea este westernul satiric Slade , scris de King în 1970 .  Primul paragraf din „Slade” coincide aproape complet cu scena sosirii lui Roland în orașul Tull, descrisă în „Arrow”. Există, de asemenea, episoade în Slade similare cu cele descrise în cărțile a doua și a patra ale seriei [6] [9] . Poate că una dintre inspirațiile pentru roman a fost The Rook , o carte de benzi desenate publicată de Dark Horse între 1977 și 1983, care împărtășește mai multe asemănări în aspectul protagonistului și unele elemente ale intrigii. Această asemănare a dus la un proces de 500 de milioane de dolari pentru plagiat [10] .

În „Afterword” la prima ediție, King a scris că lucrează la „Shooter” de doisprezece ani. Potrivit acestuia, prima versiune a „Arrow” a fost scrisă pe hârtie specială, pe care King a găsit-o împreună cu alte două persoane, viitoarea lui soție și iubitul ei de atunci. King a luat un teanc de hârtie verde, Tabitha Spruce a luat  albastru, iar al treilea a luat galben. Toți trei au devenit scriitori profesioniști. Începutul romanului a fost scris în martie 1970, capitolul „Oracolul și munții” – în timp ce lucra la romanul „ Lotul ” (publicat în 1975), scena morții lui Jake  – în timp ce lucra la romanul „ Strălucirea ”. " (publicat în 1977), iar romanul a fost finalizat în 1980. King a menționat că îi este frică să nu trăiască pentru a vedea sfârșitul epopeei, dar nu poate oferi cititorilor un scurt rezumat al Turnului Întunecat, deoarece nu știe exact ce se va întâmpla în continuare [4] . În „Introducerea” la cea de-a doua ediție a romanului, King scrie că a vrut să scrie „cea mai lungă carte populară din istorie”, dar nu a reușit niciodată, deși „a încercat sincer” [5] .

Structura

Cartea este împărțită pe capitole, subtitlul celui dintâi, cel mai mare, în original este titlul cărții - „The Gunslinger” ( ing.  The Gunslinger ) [aprox. 2] . Este urmat de capitolele The Way Station , The  Oracle and the Mountains , The Slow Mutants , The Gunslinger and the Man in Black "( ing. Pistolerul și omul întunecat / Pistolerul și omul în negru ) [aprox. 3] . A doua ediție a adăugat două subtitrări întregii cărți: „19” și „Reînnoire”.    

Cartea este dedicată lui Edward L. Ferman , editor al The  Magazine of Fantasy and Science Fiction [1] . Narațiunea din carte este neliniară; la începutul cărții, trăgătorul care se plimba prin deșert își amintește cum a vorbit cu colonistul Brown, iar în această amintire există o poveste despre ceea ce s-a întâmplat în orașul Tull ( ing. Tull ) chiar mai devreme. În carte sunt și câteva reminiscențe ale tinereții lui Roland. King (în persoana personajului lui Stephen King din Lumea Cheilor) menționează cu mândrie această tehnică în a șasea carte a seriei, „ Cântecul Susannei ” [7] .  

Ediții

Fiecare capitol al romanului a fost publicat inițial ca o novelă de sine stătătoare în The Magazine of Fantasy & Science Fiction . Prima poveste, „Shooter”, a fost publicată în octombrie 1978, după care au apărut romanele „Road Station” în numărul din aprilie 1980, iar în februarie, iulie și noiembrie 1981 – „Oracolul și munții”, „Stupid- Mutants”. „ și „Pistolarul și omul în negru” [11] .

Pe 10 iunie 1982, editura independentă Grant a lansat o carte cu un tiraj de 10.000 de exemplare (din care 500 semnate, care s-au vândut mai mult) în care aceste cinci povestiri, oarecum editate, erau adunate sub o singură copertă. Cartea a fost ilustrată de Michael Whelan și a recunoscut că nu a fost ușor. Reclame pentru această ediție au apărut în al cincilea număr al revistei Whispers , august 1982, care prezenta una dintre ilustrațiile lui John Stewart pentru Gunslinger: „North Grass Eater” pe coperta  . Revista a publicat și alte șase ilustrații Stewart bazate pe Arrow. În ciuda publicității, această carte a fost complet necunoscută pentru mulți cititori și fani ai King până în 1983, când a fost lansat romanul Pet Sematary de Doubleday , sub coperta căreia se afla o listă cu celelalte lucrări ale autorului, inclusiv Turnul întunecat (1982). . În acel an, Doubleday a primit peste 3.000 de scrisori de la cititori nedumeriți care se întrebau despre achiziționarea acestei „cărți mitice”, a primit scrisori surprinse și chiar supărate de la fani și de la King însuși. Editura NAL i - a oferit lui King să lanseze romanul în tiraj de masă, dar acesta a refuzat [6] .

În cele din urmă, King a fost de acord cu o retipărire a romanului, iar Grant a publicat o a doua ediție a Arrow cu un tiraj de 10.000 de exemplare în 1984. În 1985, în Castle Rock: The Stephen King Newsletter (publicat de soția fratelui autorului), King a publicat un articol intitulat „The Policy of Small Circulation”, în care explica cititorilor motivele pentru care cartea nu a fost publicată în masă. circulație [6] [12] . Cartea a ajuns la cititorul general abia în septembrie 1988, după publicarea celei de -a doua cărți a ciclului , când Strelka a publicat editura Plume într-o copertă moale, dar integrală [6] .

Grant a publicat cea de-a treia ediție a Strelka în 1998, ca parte a Setului de cadou Turnul întunecat al primelor trei cărți din ciclu, cu un tiraj de 11.000 de exemplare. Noua ediție Strelka a fost diferită de cele două ediții anterioare Grant într-o manta de praf. Setul include și o nouă ediție a celei de-a doua cărți din serie , cu o manta de praf actualizată și ilustrații noi. Aceste ediții au fost vândute exclusiv ca parte a Setului de cadou Turnul Întunecat , care includea și prima și singura ediție Grant a celei de-a treia cărți din serie [13] [14] . Au fost lansate și mai multe cărți audio în limba engleză. „The Gunslinger” din prima ediție a fost publicată inițial de autor în iulie 1988, iar apoi de Frank  Muller în mai 1998. Ambele versiuni nu au fost republicate după apariția celei de-a doua ediții a romanului. A doua ediție de George Guidall a fost lansată  în iunie 2003 [6] [15] .

Caracteristicile primei ediții

După cum subliniază B. Vincent în cartea sa The Dark Tower: A Guide, The Gunslinger a fost prima lucrare a lui King în genul fantastic [6] .

King a început să lucreze la povestea shooter-ului Roland în 1970 și nu a terminat până în 2003 (ultima carte a fost publicată în 2004). După cum însuși autorul a recunoscut în „Prefața” la cea de-a doua ediție a romanului, în „Săgeată” „sunt multe inexactități și începuturi false, și mai ales în lumina volumelor ulterioare”. El observă, de asemenea, că The Gunslinger „suna complet diferit de alte cărți, <...> este greu de citit” [5] .

Cartea oferă un concept oarecum diferit al forțelor care se opun lui Roland din seria generală. Adversarul lui  Roland , Walter , se numește servitorul lui Merlin , Maerlyn .  4] , sau Străinul din afara timpului ( ing. Ageless Stranger ), care, la rândul său, servește Bestiei - „Păzitorul Turnului”, creatorul tuturor vrăjilor. Walter nu se asociază cu Marten ( ing. Marten ), vrăjitorul de curte al familiei Roland, „fuziunea” imaginilor acestor personaje între ele și cu imaginea lui Randall Flagg s-a produs în universul fictiv al Turnului Întunecat mai târziu. .   

Există, de asemenea, inconsecvențe de fapt minore cu cadrul stabilit ulterior:

• În prima ediție Strelka, numele tatălui lui Roland este Roland Sr., iar numele de familie Deskeyn nu este menționat. În cărțile ulterioare, numele tatălui lui Roland este Steven.
• Pe cerul lumii lui Roland din prima ediție a romanului, Steaua Nordului și Marte sunt prezente , începând cu a doua carte - doar Steaua Veche (Steaua Veche în engleză  ) și Mama veche (Mama în vârstă engleză ). 
• Farson ( ing.  Farson ) în prima ediție - numele orașului, în cărțile ulterioare - numele „omului bun”, rebelul, din cauza căruia a căzut Galaad ( ing.  Gilead ).

Ediția a doua

În cei treizeci și trei de ani care au trecut din 1970 până în 2003, universul fictiv al Turnului Întunecat s-a schimbat atât de mult încât autorul a decis să rescrie prima carte de heptologie pentru a „sincroniza începutul cu sfârșitul”. În „Prefața” la cea de-a doua ediție a romanului, King notează că a făcut acest lucru mai ales pentru cititorii care nu erau încă familiarizați cu ciclul, dar și pentru el însuși, deoarece dorea să finalizeze în mod corespunzător lucrările la o lucrare atât de semnificativă pentru el [ 5] .

În 2003, a fost publicată a doua ediție a romanului, așa-numita „Ediție revizuită și extinsă”. Au fost adăugate peste nouă mii de cuvinte (aproximativ 35 de pagini). Schimbările au afectat atât detalii semnificative ale complotului (de exemplu, motivația uciderii Alice, nuanțele relației cu Jake ), cât și stilul. Au fost corectate și erorile de fapt ale primei ediții și au fost adăugate realitățile lumii Turnului Întunecat, stabilite în lucrări ulterioare (se menționează, de exemplu, tahini și urechi încâlcite). În ediția revizuită, Walter nu menționează numele lui Merlin când se referă la Străinul în afara timpului, dar spune că Marten și el sunt aceeași persoană. Regele Stacojiu este de asemenea menționat în mod explicit [16] . Titlul ultimului capitol a fost schimbat din The Gunslinger and the Dark Man (literal „Pistoler and the Dark Man”) în The Gunslinger and the Man in Black („Pistoler și omul în negru”). În același timp, nu toate erorile au fost corectate, de exemplu, o inexactitate legată de fizica particulelor elementare a rămas în a doua ediție. Omul în negru, povestindu-i lui Roland despre structura universului, susține că: „... atomii înșiși sunt formați din nuclee și protoni și electroni rotativi” ( ing.  Atomii înșiși sunt formați din nuclee și protoni și electroni rotativi ) . În prima jumătate a secolului al XX-lea, se știa că un atom este format dintr-un nucleu încărcat pozitiv, care include protoni și neutroni și electroni încărcați negativ , care pot fi numiți condiționat „în rotație” în jurul lui, adică afirmația despre rotația protonilor în jurul nucleelor ​​nu corespunde realității [1] .

A doua ediție a fost publicată pentru prima dată de Viking pe 23 iunie 2003. În 2009, cea de-a doua ediție a Arrow a fost republicată de Grant împreună cu povestea „The Humble Sisters of Eluria ” din The Little Sisters of Eluria . Tirajul a inclus 4.000 de exemplare numerotate semnate de artistul Michael Whelan și 1.250 de exemplare numerotate semnate de Whelan și King. Michael Whelan a desenat, de asemenea, o serie de ilustrații noi special pentru această ediție a Arrow [17] . Traducerea în limba rusă a celei de-a doua ediții a fost făcută în 2005 de T. Yu. Pokidayeva [5] și publicată de mai multe ori de AST .

Referințe și aluzii

Există mai multe referiri la Biblie [6] în roman , iar una dintre ele este destul de extinsă: în viziunea lui Roland, omul în negru pare să creeze lumea, comentând acest lucru cu citate inexacte din primul capitol din Geneza . Tot în „Săgeată” este menționat și numele fiefului natal al lui Roland - New Canaan, iar în cărțile ulterioare ale ciclului - numele orașului natal al trăgatorului - Gilead. Canaan și Galaad ( Gilead ) sunt numele Vechiului Testament ale regiunilor istorice ale Israelului modern .

Sunt menționate și miturile despre Regele Arthur , referiri la care vor fi destul de comune în cărțile ulterioare ale ciclului. Textul Săgeții conține, de asemenea, o referire la romanul Heart of Darkness de Joseph Conrad : versul lui Walter despre moartea lui North [6] . Spaghetti Westerns cu Clint Eastwood au avut o mare influență asupra creării ciclului Dark Tower și, în special, Arrow . Există mai multe referințe directe la filmul The Good, the Bad and the Ugly în roman . De exemplu, pistolul urmărește un bărbat în negru peste foc, la fel cum Tuco urmărea personajul lui Eastwood [6] .

În roman, ca și în părțile ulterioare, melodia Hey Jude de The Beatles joacă un rol semnificativ . În lumea lui Roland, pare a fi popular. Acest cântec este unul dintre primele detalii care indică legătura dintre lumea lui Roland și a noastră. Numele orașului Tull este o aluzie la trupa Jethro Tull . Numele corbului, Zoltan, este o referire la un cântăreț popular pe care King îl cunoștea personal [6] .

Traduceri în rusă

În Rusia, versiunea originală a romanului a fost publicată în trei traduceri. Numele în fiecare caz a fost tradus ca „Shooter”. Cuvântul pistolier a fost folosit în mod obișnuit în vestul american, însemnând „trăgător calificat” [18] și „gardă de corp înarmată sau asasin” [19] .

Traducerea romanului de O. Beimuk, B. Lyubartsev și A. Nemirova a fost publicată ca parte a colecției „Turnul întunecat”, publicată în 1994 de agenția de informații din Lviv „Kronos”. Această colecție include prima și a doua carte a ciclului, precum și câteva nuvele. În același an, o traducere a Nataliei Acherkan și Rina Ruzhzhe a fost publicată în colecția Turnul Întunecat, care a fost lansată de Centrul Internațional de Science Fiction ca ediție de club (950 de exemplare). Include primele două cărți ale ciclului [20] [21] . Pe copertă era prezentată o ilustrație de Ned  Dameron pentru a treia carte din serie [22] [23] . Această traducere a fost republicată în 1995 de editura Sigma-press ca parte a celui de-al 39-lea număr al seriei Masters of Action Mysticism, care a inclus și a doua carte din ciclu. Traducerea lui T. Yu. Pokidaeva a fost publicată pentru prima dată de AST în 1997, tot ca parte a colecției „Turnul întunecat”, care combină primele două cărți ale ciclului, iar ulterior a fost retipărită de mai multe ori, inclusiv ca o carte separată. [20] [21] .

Vadim Erlikhman în cartea sa „Regele părții întunecate. Stephen King în America și Rusia” nici măcar nu consideră traducerea lui Beimuk-Lyubartsev-Nemirova drept literară, numindu-și autorii „o echipă de artizani”. Comparând traducerea lui N. Acherkan și R. Rugge cu traducerea lui T. Yu. Pokidaeva, el observă avantajele și dezavantajele ambelor: „Pokidaeva transmite mai precis recitativul sec al narațiunii lui King, dar rivalii ei se simt mai încrezători în limba rusă. .” V. Erlikhman menționează că există dispute serioase în fandom-ul în limba rusă cu privire la opțiunea mai bună și le compară cu disputele din fandom-ul lui Tolkien despre traducerile lui Grigorieva-Grushetsky („literaliști”) și Muravyov-Kistyakovsky („visători”). . Simpatiile sale personale tind mai degrabă către o traducere mai liberă a lui Acherkan-Ruzhe [24] .

Critica

Nominalizări

Până în 1982, primele două capitole ale romanului au fost nominalizate ca povești separate:

• Locus , 1979 - cea mai bună poveste (novelette) - a împărțit locul opt cu un roman al unui alt autor (Thomas M. Disch , The Man  Who Had No Idea ); povestea „Trăgătorul” (care a devenit ulterior primul capitol al romanului) a fost evaluată separat [25] .
• Nebula , 1981 - cea mai bună poveste (nuvelită); povestea „Stația rutieră” (care a devenit ulterior al doilea capitol al romanului) a fost evaluată separat [26] .
• Locus , 1981 - cea mai bună poveste (nuvelită) - locul trei; povestea „Gata rutieră” [27] a fost evaluată separat .

Recenzii

În 1982, romanul a fost publicat într-o măsură limitată și a rămas necunoscut publicului larg, dar, cu toate acestea, recenziile sale au apărut în reviste. Revista Locus a publicat o recenzie a lui Jeff Frane ( ing.  Jeff Frane ) [aprox. 5] și în Journal of Science Fiction al lui Isaac Asimov , o recenzie de Baird Searles .  În 1983, o recenzie a lui Robert Coulson a fost publicată în Amazing Stories [ 28 ] .  

Mai târziu, când a apărut o retipărire broșată disponibilă publicului, cartea a devenit un bestseller . Gunslinger a debutat pe locul paisprezece pe lista de bestselleruri din New York Times pe 25 septembrie 1988 [29] . În săptămâna următoare, 2 octombrie, Strelok era deja pe primul loc [30] și a rămas acolo încă trei săptămâni [31] până pe 30 octombrie, coborând pe locul patru [32] . Până la 11 februarie 1990, „Shooter” s-a menținut pe locul cincisprezece [33] . Popularitatea Strelka a provocat un al doilea val de atenție mass-media. În ziarul din Oregon The Register-Guard (iulie 1989), a fost publicată o recenzie a lui Michael Stamm , evaluând  pozitiv prima și a doua carte din serie. Stamm a numit Arrow o carte diferită de „orice scris de Stephen King” și a numit primele două cărți din serie „o aventură de lectură fără egal”, „o călătorie remarcabilă și uluitoare a imaginației mitice” [34] . În același an, o recenzie a lui Paul J.  McAuley a fost publicată în revista Interzone . În 1990, Paperback Inferno a publicat o recenzie de Craig Marnock [28] .

A doua ediție a romanului a avut, de asemenea, succes, ajungând pe locul șaptesprezece pe lista de bestselleruri din New York Times pentru 2004 [6] .

Adaptări

Benzi desenate

În 2007, Marvel Comics a început să publice seria de benzi desenate Dark Tower bazată pe seria Stephen King, care servește ca producător executiv al acestui proiect, oferind scriitorilor și artiștilor de benzi desenate ideea principală și cursul general al poveștii. Primul arc , The Dark Tower :  The Gunslinger Born , publicat în șapte numere între 7 februarie și 1 august 2007, a fost în primul rând o repovestire a părților din The Gunslinger și a patra carte din serie, The Sorcerer and the Crystal . . Alte arcuri au inclus intrigi noi, diferite de cărțile originale. Al șaselea arc, The  Dark Tower: The Gunslinger , publicat în cinci numere între 19 mai și 22 septembrie 2010, este parțial o adaptare directă a romanului [35] [36] .

Adaptare ecran

În 2007, J. J. Abrams a preluat proiectul , dar doi ani mai târziu regizorul a spus că, din cauza afecțiunii personale, îi era frică să-și strice „opera lui preferată”, și și-a abandonat planurile [37] . Pe 8 septembrie 2010, pe site-ul oficial al lui Stephen King a apărut un anunț că scenaristul Akiva Goldsman , producătorul Brian Grazer și regizorul Ron Howard se vor ocupa de adaptarea ciclului Turnul Întunecat . În iulie 2011, a devenit cunoscut faptul că Universal a refuzat să susțină proiectul, dar în octombrie 2011, Grazer a declarat într-un interviu că, după ce a redus bugetul cu o treime, a găsit o modalitate de a aduce proiectul la viață, dar mai târziu acest concept nici nu s-a realizat. Drepturile au fost ulterior cumpărate de canalul de cablu HBO , o subsidiară a Warner Bros. , [39] dar în 2012, acest studio și-a abandonat planurile. S-au făcut speculații că o adaptare cinematografică ar putea fi gestionată de Media Rights Capital sau Netflix . [40] [41] . Ca urmare, Sony Pictures a preluat adaptarea filmului. Scenarist, pe lângă Goldsman, este Jeff Pinkner [42] [43] . Data premierei este stabilită pentru ianuarie 2017. King a apreciat foarte mult ideea lui Howard de a crea o adaptare cinematografică în format de 3 filme și o serie și și-a exprimat, de asemenea, încrederea în păstrarea atentă a ideii și a personajelor serialului [37] . Rolul lui Roland a fost aprobat de actorul negru Idris Elba , iar Omul în negru - Matthew McConaughey [44] .

Lista publicațiilor majore

În limba originală