Medierea [1] - în dreptul internațional, unul dintre mijloacele de soluționare pașnică a diferendelor dintre state prin negocieri cu participarea unui stat terț (mediator) și pe baza condițiilor propuse de acesta.
În cazul general, Medierea este furnizarea de către subiect (subiecții) a unor servicii către două sau mai multe părți, în timp ce subiectul (subiecții) acționează ca terț. Subiectul poate fi fie o entitate juridică (în cazul general, o organizație ) fie o persoană fizică.
Medierea ca procedură de conciliere este o modalitate de soluționare a unei situații litigioase cu participarea unei terțe părți neutre.
Scopurile recurgerii la procedura de conciliere pot fi foarte diferite, unul dintre ele este nevoia conștientă de a găsi o soluție reciproc acceptabilă pentru toate părțile și de a menține o cooperare ulterioară între părți.
Oferirea de către mediator a anumitor propuneri ca bază pentru negociere și soluționarea disputelor distinge medierea de simpla facilitare sau „ bunele oficii ”. Procedura de mediere este reglementată de Convențiile de la Haga din 1899 și 1907 și de Carta ONU (articolul 33). Conform Cartei ONU, convențiilor și practicii existente, un mediator poate acționa la cererea părților în litigiu, din proprie inițiativă sau la inițiativa unor puteri care nu sunt implicate în litigiu.
În practica URSS , sunt cunoscute cazuri când guvernul sovietic a acceptat medierea altor state sau a acționat el însuși ca intermediar. De exemplu, în 1945 URSS a fost de acord cu medierea guvernului francez provizoriu în negocierile cu Elveția privind situația internaților în timpul războiului.
![]() |
|
---|
Drept internațional | |||||
---|---|---|---|---|---|
Dispoziții generale | |||||
Personalitate legală | |||||
Teritoriu |
| ||||
Populația |
| ||||
Industrii |
|
Rezolvarea pașnică a disputelor internaționale | |
---|---|
Diplomaţie |
|
Modalitati legale |
|