Șeremetev, Vladimir Petrovici

Vladimir Petrovici Sheremetev (6 iulie 1668 - 9 iulie 1737) - general-general , guvernator Smolensk (1700-1701), guvernator Kiev (1731-1736). Fratele mai mic al contelui Boris Petrovici Sheremetev .

Biografie

Născut într-o veche familie boierească Sheremetevs . Fiul cel mic al boierului Piotr Vasilevici Sheremetev (d. 1690). În noiembrie 1665, prin decret regal, Șeremetev a fost numit în voievodatul de la Kiev . El a fost urmat de soția sa Anna Fedorovna, născută Volynskaya (d. 1684), împreună cu fiii ei Boris , Fedor , Ivan și Vasily . Aici, la 6 iulie 1668, soților s-a născut al cincilea fiu, Vladimir. Și-a primit numele în cinstea prințului Kievului Vladimir , a cărui zi de pomenire este sărbătorită pe 15 iulie [3] . În aprilie 1669, Petru Vasilievici a fost rechemat de țar de la Kiev la Moscova și a părăsit orașul împreună cu familia. În aprilie 1676, Vladimir Petrovici, împreună cu mama și frații lui Ivan și Vasily, s-au mutat la Tobolsk în noul loc de muncă al tatălui său.

În 1682, cu ocazia nunții țarului Fyodor Alekseevich cu Marfa Apraksina , Șeremetev a primit un administrator de cameră . La 25 februarie 1697, împreună cu fratele său mai mare Vasily, a fost trimis la Veneția pentru a învăța „arte și comportamente marțiale”. În 1698, frații s-au alăturat lui Boris Petrovici [4] , care a călătorit prin statele Europei de Vest , îndeplinind misiunile diplomatice ale împăratului Petru .

Pe 3 martie, în săptămâna brânzeturilor , am plecat joi de la Veneția în orașul Padova , iar Boyarin s-a demnat să-i ia cu el de la Veneția pe frații săi Vasily Petrovici și Volodymyr Petrovici Sheremetevs la Roma și Malta [4] .

În Malta, frații au fost primiți de Marele Maestru al Ordinului de Malta , Ramon Perellios i Roccaful . În plus, „Boierul cu frații săi și Cavalerii s-au dus să vadă cetățile și tot felul de provizii militare”, a examinat „ goshpitol ” pentru bolnavi, împreună cu maestrul și cavalerii au ascultat liturghia din biserica Ioan cel. Baptist, iar pentru Boris Petrovici „a fost amenajat un loc special în partea dreaptă Mare Maestru”, iar frații „s-au îndepărtat puțin de toți Cavalerii și le-au fost așezate perne de catifea” [4] .

În februarie 1700, Vladimir Șeremetev a fost trimis ca guvernator la Smolensk , înlocuindu-l pe Pyotr Samoilovici Saltykov la acest post . În august 1701, voievodatul a fost din nou înapoiat lui Saltykov. O domnie atât de scurtă a fost marcată de mai multe incidente. În 1700, căpitanul polonez Spikert a sosit la Smolensk, care trebuia să primească 22 de tunuri și provizii pentru ei, alocate de împăratul Petru pentru a-l ajuta pe regele Augustus. Voievodul a primit trimiterea, dar Vladimir Petrovici, informând Moscova că „a ordonat să fie pregătită artileria”, a întrebat pe ale cui căruțe și pe cheltuiala cui să poarte armele. După ce a primit o scrisoare de la țar o lună mai târziu, în care Petru l-a amenințat pe Șeremetev cu „rușine și ruină” în cazul unei întârzieri a armelor, acesta din urmă a intensificat colecția. Curând a devenit clar că „tunurile aveau mașini și roți vechi”, iar unii nu aveau deloc, nu erau bani pentru reparații, nu era unde să-i însoțească pe țărani și cu provizii pentru ei. Când aceste probleme au fost rezolvate, rapidurile de toamnă au apărut pe râul Kasple , care au avut nevoie de 200 de oameni și o săptămână de muncă pentru a curăța. În cele din urmă, la 8 septembrie, 22 de tunuri și 6 mortiere cu ghiule, bombe, praf de pușcă și plumb au fost trimise împreună cu căpitanul și 300 de soldați din Smolensk. Arma a ajuns lângă Riga pe 18 octombrie, la exact o lună după ridicarea asediului orașului [5] . O altă problemă pentru Sheremetev a fost absența unuia dintre comandanții regimentelor rezidențiale de soldați staționați la Smolensk. Generalul-locotenent Andrei Andreevici Tsei a părăsit Smolensk în octombrie 1700 din motive de sănătate și, în ciuda tuturor cerințelor guvernatorului, nu s-a mai întors niciodată în regiment. În 1701, regimentul a fost transferat sub comanda fostului colonel al regimentului de tir cu arcul din Moscova, stolnikul Peter Vasilyevich Golovin [6] .

În serviciu regulat din 1702, căpitan-locotenent al Gărzilor de viață , în 1702-1709 - colonel , în 1709-1725 - maistru .

Vladimir Petrovici Sheremetev, împreună cu frații săi, a devenit unul dintre primii peteterburgeri . În decembrie 1712, fratele său mai mare Vasily Petrovici a primit dreptul „de a deschide teren de-a lungul primei linii pe Bolshaya Neva împotriva lui Kaneț”, Vladimir Petrovici și contele Mihail Borisovici au primit comploturi lângă el . În primii ani, această stradă era considerată una dintre străzile principale ale orașului și mergea aproximativ pe traseul străzii moderne Shpalernaya [ 7] .

Conform împărțirii familiei, Vladimir Șeremetev a moștenit moșia Kuskovo , pe care a vândut-o fratelui său mai mare Boris în 1715 [8] .

În ziua încoronării împăratului Petru al II -lea , în 1728, i s-a acordat gradul de general-maior , la 24 februarie a fost promovat general-locotenent . La 10 aprilie, a fost numit în locul locotenentului general G. O. Douglas (demis la plângerea Micilor Ruși) în Rusia Mică , cu înrolarea în Corpul ucrainean , la comanda feldmareșalului prințului Mihail Golițin .

La 11 noiembrie 1731, printr-un decret al Senatului, „s-a ordonat de la generalul-locotenent Șeremetev comanda care i-a fost încredințată, în temeiul căreia se găsește acum să accepte cine, în considerarea Colegiului militar, va fi hotărât” și va fii guvernatorul Kievului. Sheremetev a deținut această funcție până la începutul anului 1736, iar la sfârșitul serviciului său, pe lângă îndeplinirea îndatoririlor de guvernator, a fost instruit de către Cel Înalt să stabilească avanposturi puternice la granița cu Rusia și să încerce să prindă spioni trimiși în Rusia de către prinţul moldovean să mulţumească Turciei . La 30 ianuarie 1736, Vladimir Petrovici a fost demis din cauza unei boli și a fost avansat general-șef.

Vladimir Petrovici Sheremetev a murit la 9 iunie 1737 și a fost înmormântat în Biserica Sf. Nicolae din Gnezdniki .

În 1914, contele Pavel Sergeyevich Sheremetev a publicat o biografie în două volume, Vladimir Petrovici Sheremetev, 1668-1737.

Familie

Vladimir Petrovici a fost căsătorit cu Tatyana Vasilievna Sobakina (1668-30.04.1747), care mai târziu a devenit călugăr sub numele de Antonie. Era fiica lui Vasily Nikiforovici și nepoata lui Nikifor Sergeevich Sobakin.

• Fedor Vladimirovici (d. 1708/1715) - era în serviciul militar. A studiat navigația și echipamentul în Olanda și Anglia. A murit în orașul Saardam. A fost căsătorit cu Mavra Sergeevna Lopukhina , fiica lui Serghei Avramovici Lopukhin și verișoara Țaritsa Evdokia . Zestrea lui Mavra Sergeevna includea satul Pokrovskoye-Ruzskoye. A avut 2 fii [K 1] :
  • Aleksey Fedorovich (d. 1760) - General-locotenent, Provision Master General. Căsătorit de două ori: cu nepoata lui L. F. Dolgorukov, prințesa Agrafena Alexandrovna Dolgorukova (d. 1755) și Anastasia Nikitishna Miklashevskaya.
  • Vladimir Fedorovich (d. 1780) - căsătorit cu Maria Andreevna Khovanskaya (d. 1781), fiica lui Andrei Petrovici Khovansky și nepoata lui Peter Ivanovich Khovansky Zmey .
• Anastasia Vladimirovna  este soția prințului Alexei Vasilyevich Dolgorukov .

Note

Comentarii

1. ↑ În „ Cartea Genealogică Rusă ” de Prințul P.V. Frații lui Dolgorukov sunt prezentați ca fii ai boierului Fiodor Petrovici Sheremetev , fratele lui Vladimir Petrovici [9]

Surse

1. ↑ 1 2 Lundy D. R. Vladimir Petrovici Sheremetev // Peerage 
2. ↑ 1 2 3 Lundy D. R. Peerage 
3. ↑ Barsukov A. Capitolul V // Familia Sheremetev. - Sankt Petersburg, 1899. - T. 7. - S. 74.
4. ↑ 1 2 3 Notă de călătorie a generalului feldmareșal al trupelor ruse, consilier privat și cavaler al Maltei, S. Apostol Andrei, Vulturul Alb și Ordinul Prusac, contele Boris Petrovici Sheremetev, pe atunci fostul boier apropiat și vicerege. a lui Vyatka, la statele europene, la Cracovia, la Viena, la Veneția, la Roma și la Insula Malteză, publicată după descrierea inițială, aflată în biblioteca fiului stăpânului său, cămarel șef, general-general, senator. și cavalerul S. Apostol Andrei, S. Alexander Nevsky, Belago Orel și S. Anna, contele Pyotr Borisovich Sheremetev. - Moscova: la Universitatea Imperială, 1773.
5. ↑ M.M. Teologic. XLIV. Operațiuni militare lângă Riga // Petru I. Materiale pentru o biografie. - M. : OGIZ GOSPOLITIZDAT, 1948. - T. 4. - S. 437-439. — 511 p.
6. ↑ Regimentele Velikanov V. Smolensk în Marele Război Nordic // Patria Mamă: jurnal. - M. , 2013. - Nr. 9 . - S. 53-57 .
7. ↑ Krasko A. Trei secole din moșia orașului Sheremetevs. oameni și evenimente. - Poligraf central. - 2009. - 448 p.
8. ↑ Brodsky B.I. Preistoria moșiei Sheremetev // Martorii unei epoci ciudate. Povestea creației lui Kuskov și Ostankin, două perle ale culturii ruse din secolul al XVIII-lea. - M .: „Det. .", 1978. - S. 15.
9. ↑ Cartea arborelui genealogic rusesc . Consultat la 22 iunie 2014. Arhivat din original pe 7 martie 2016. (nedefinit)

Link -uri

• Despre prinții Khovansky // Cronica Societății Istorice și Genealogice din Moscova. - M. , 1908.
• Babich M.V., Babich I.V. Conducători regionali ai Rusiei, 1719-1739 - M. : ROSSPEN, 2008. - S. 701. - 829 p. — ISBN 5-8243-1002-5 .

Literatură

• Sheremetev, Vladimir Petrovici // Dicționar biografic rus  : în 25 de volume. - Sankt Petersburg. - M. , 1896-1918.

Site-uri tematice	Peerage
Dicționare și enciclopedii	biografie rusă