Catolicismul în România

Catolicismul în România . The Catholic Church of Romania ( Rom. Biserica Romano-Catolică din România ) is part of the worldwide Catholic Church.

În timp ce majoritatea românilor sunt ortodocși , catolicismul este a doua cea mai mare confesiune religioasă din țară. Conform recensământului din 2002, în țară trăiesc 1.028.401 de persoane (4,7%) de credință romano-catolică. 191.556 de persoane (0,9%) conform recensământului aparțin greco-catolicilor [1] .

Romano-catolicii sunt concentrați în principal în vestul țării, în Transilvania . În 1992, conform Ministerului Culturii și Culturii din România , existau aproximativ 1,2 milioane de catolici de rit latin , dintre care 770.000 de etnici maghiari , 360.000 de etnici români și 70.000 de etnici germani [2] .

Greco-catolicii români sunt uniţi în Biserica Greco-Catolică Română , care are din 2005 statutul de Arhiepiscopie Supremă . Datele despre numărul greco-catolicilor variază și fac obiectul dezbaterii. Dacă, conform Annuario Pontificio al Vaticanului din 2007, erau peste 776.000 de enoriași [3] , atunci conform recensământului românesc efectuat în 2002, erau doar 191.556 greco-catolici [1] . Directorul ierarhic-catolic dă o cifră de 758.000 de persoane [4] . Majoritatea enoriașilor bisericii sunt concentrați în regiunile de nord-vest ale țării.

Istorie

Organizarea bisericească de pe teritoriul României este cunoscută încă din secolul al IV-lea . Provincia romană Dacia care a existat aici făcea parte din regiunea Illyricum , motiv pentru care episcopii daci se aflau sub jurisdicția Arhiepiscopului Sirmiei , care era supus jurisdicției Episcopului Romei . După distrugerea Sirmiei de către huni ( secolul al V-lea ), regiunea bisericească a Daciei a trecut în jurisdicția Arhiepiscopului Tesalonicului , care era subordonat fie Romei, fie Constantinopolului . La înființarea în secolul VI de către împăratul Iustinian I în orașul său natal - primul Iustinian ( Justimana prima )  - centrul administrației bisericești, Dacia a fost subordonată celui din urmă. .

Istoria catolicismului pe teritoriul României de astăzi după scindarea Bisericii Creștine este strâns legată de Transilvania , care la acea vreme făcea parte din Regatul Ungariei . Cea mai veche eparhie catolică din România, cu centrul la Alba Iulia , a fost înființată la sfârșitul secolului al XI-lea sub regele Laszlo Sfântul [5] .

Csenad (Hung. Csanád) și Oradea (Hung. Nagyvárad) au devenit centrele altor eparhii . Eparhiile erau subordonate mitropoliei maghiare, cu centrul la Kalocs . În secolul al XIII-lea, primii misionari catolici din Transilvania au fost trimiși în regiunea Carpaților, unde deja funcționau structuri ale Bisericii Ortodoxe la acel moment . „Dieceza Cumaniei” catolică fondată aici a existat până la invazia mongolă [6] .

În secolul al XIV-lea au fost întemeiate principatele independente ale Moldovei și Țării Românești , care erau în principiu ortodoxe ca populație, dar cu o anumită prezență catolică. Poziția catolicilor în aceste principate depindea de relațiile politice ale conducătorilor lor cu Regatul Ungariei și se putea schimba dramatic. Așadar, în timpul domniei lui Vladislav I , care a luptat împotriva regelui maghiar Ludovic I , în Țara Românească au fost adoptate legi anti-catolice, iar guvernatorul moldovean Lacko a adoptat chiar el însuși catolicismul și a încercat fără succes să facă din el religia de stat [7] .

După bătălia de la Mohacs (1526), ​​când cea mai mare parte a Ungariei a fost cucerită de Imperiul Otoman , Transilvania a căzut sub stăpânirea voievodului local Janos Zapolya , dependent de Turcia (vezi Regatul Ungariei de Est ). În această perioadă, în Transilvania a venit o mișcare de reformă , care a obținut un mare succes și a zguduit foarte mult poziția catolicilor [8] . Episcopia din Alba Iulia a fost lichidată. Fiul lui Janos, Janos al II-lea Sigismund , în 1568 a proclamat Edictul Torda privind libertatea religioasă și a egalat drepturile catolicilor și protestanților [9] . Episcopia din Alba Iulia a fost restaurată în anii '70 sub domnitorul Ştefan Batory . Contrareforma din regiune este asociată în principal cu activitățile iezuiților , care au fondat universitatea la Cluj în 1581 . Domnitorii Transilvaniei, Moldovei și Țării Românești au tratat diferit activitățile iezuiților, în 1579 au fost invitați să susțină credința catolică, în 1588 au fost din nou alungați [8]

În secolul al XVII-lea, contradicțiile religioase s-au intensificat. În 1601 episcopul catolic a fost alungat din Alba Iulia. Până în 1690, catolicii erau o minoritate în Transilvania. În același timp, o serie de inițiative catolice au avut succes, astfel încât misiunea franciscană printre chango a dus la trecerea la catolicism a majorității reprezentanților acestui grup etnic. În a doua jumătate a secolului al XVII-lea, un număr mare de iezuiți din Commonwealth au ajuns în Transilvania, Moldova și Țara Românească, în ciuda decretelor periodice antiiezuite ale principilor, care au întemeiat colegii la Iași și Kotnari . În secolul al XVII-lea, mulți dintre armeni, care locuiau în principal în Gerl (Armenopolis) și împrejurimile sale, au devenit membri ai Bisericii Armeno-Catolice [10] .

După înfrângerea turcilor în bătălia de la Viena din 1683, o parte semnificativă din teritoriile ocupate anterior de aceștia au trecut în statul austriac , inclusiv Transilvania . Împăratul Leopold I al Austriei a susținut ideea unirii românilor ortodocși din Transilvania cu Roma . În anul 1700, o parte semnificativă a românilor transilvăneni, în frunte cu episcopul Athanasios Angelos , au intrat în comuniune deplină cu Sfântul Scaun , formând Biserica Greco-Catolică Română . Greco-catolicii din Transilvania au fost uniți în două eparhii și supuși Episcopului latin al orașului maghiar Esztergom . Din 1737, orașul Blaj a devenit centrul Bisericii Greco-Catolice din România [11] .

În Moldova și Țara Românească, care au rămas independente, catolicii erau o minoritate; la sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea, acolo exista un vicariat apostolic . După Unirea Moldovei și Țării Românești în 1859 și înființarea Regatului României în 1881, eparhia Bucureștiului a fost ridicată la statutul de arhiepiscopie [12] . În 1884, Catedrala Catolică Sf. Iosif. Autoritățile române au tratat favorabil activitățile organizațiilor catolice implicate în caritate și educație, așa că până în 1913 Frații Școlilor Creștine au deschis școli pentru băieți în București [13] .

După Primul Război Mondial , când Transilvania a fost anexată României , catolicii de ambele rituri reprezentau 13-14% din populația statului unit [14] . Constituția României din 1923 a recunoscut Biserica Ortodoxă Română ca biserică națională a țării, cu Sfântul Scaun , după îndelungate negocieri, s-a încheiat un concordat , aprobat de România în 1929, iar Sfântul Scaun în 1930. După încheierea concordatului, Arhiepiscopul Catolic al Bucureștiului a primit statutul de mitropolit . Conform recensământului din 1930, 7,9% din populația țării declara greco-catolicismul, 6,8% - romano-catolicism [15] .

După cel de -al Doilea Război Mondial , regimul comunist a ajuns la putere în țară. Biserica Greco-Catolică a fost grav persecutată. În 1948, a fost lichidată legal, iar toate proprietățile au fost transferate Bisericii Ortodoxe Române . Șase episcopi au fost arestați, cinci dintre ei au murit curând în închisoare, iar al șaselea, Iulius Hossa  , a murit în 1970 într-o mănăstire în arest la domiciliu [11] . Deja după moartea lui Hossa, Papa Paul al VI-lea a anunțat că este cardinal in pectore [11] . Biserica exista doar în subteran [11] . În 1950, România a rupt relațiile diplomatice cu Sfântul Scaun, nunțiul a fost expulzat din țară [16] . Doar două eparhii de rit latin cu centre în București și Alba Iulia au rămas în țară, activitățile lor fiind controlate de stat. Preotul Vladimir Ghica , care a fost martirizat în închisoare în 1954, a fost beatificat în 2013 [17] .

După căderea regimului comunist în 1989, activitățile Bisericii Catolice din țară au revenit la normal, iar greco-catolicii din România au reușit să iasă din clandestinitate. Au fost recreate eparhiile latino și greco-catolice lichidate de comuniști. În mai 1990, relațiile diplomatice cu Vaticanul au fost restabilite [16] . La 16 decembrie 2005, Papa Benedict al XVI-lea a acordat Bisericii Greco-Catolice Române statutul de Arhiepiscopie Supremă [11] .

Structura

În total, în România există 12 eparhii catolice : 6 sunt de rit latin (inclusiv două arhiepiscopii), 6 greco-catolice și 1 Ordinariat al armeno-catolicilor [18] .

Arhiepiscopia Latină de Alba Iulia are statutul de arhiepiscopie de subordonare directă Sfântului Scaun , în timp ce Arhiepiscopia Bucureștilor este o mitropolie , alte 4 eparhii de rit latin îi sunt subordonate. Biserica Greco-Catolică Română este formată din Arhiepiscopia Făgărașului și Alba Iulia , precum și alte 5 eparhii greco-catolice cu sufraganul acesteia [19] .

Patru biserici romano-catolice au statutul onorific de „bazilica mica” - Bazilica Sfintei Fecioare din Miercurea-Ciuc ( judetul Harghita ), Catedrala Adormirea Maicii Domnului din orasul Oradea , bazilicile din orasele Arad si Suceava . 20] . Bazilica din Miercurea Ciuc servește drept loc de pelerinaj pentru catolicii din România și Ungaria [21] .

Statistica eparhială ( date 2006 ) [4] :

Eparhie stare Metropolă rit Numărul de catolici Numărul de preoți Numărul de parohii Capitol Catedrală Note
Arhiepiscopia Bucureștilor Bucuresti Metropolă latin 91 500 119 66 Ioan Robu Catedrala Sfantul Iosif , Bucuresti
Arhiepiscopia Alba Iuliei Alba Julia Arhiepiscopia subordonării directe latin 441 449 332 277 György Miklós Yakubunyi Catedrala Sfantul Mihail , Alba Iulia
Episcopia Iașilor Iasi Eparhie Arhiepiscopia Bucureștilor latin 255 798 364 130 Petru Gergel Catedrala Adormirea Maicii Domnului, Iasi
Episcopia Oradiei Oradea Eparhie Arhiepiscopia Bucureștilor latin 102 000 139 139 Laszlo Bochkei Catedrala Adormirea Maicii Domnului, Oradea
Episcopia Satu Mare Satu Mare Eparhie Arhiepiscopia Bucureștilor latin 70 000 62 60 Jeno Schomberger Catedrala Înălțarea Domnului, Satu Mare
Episcopia Timişoarei Timisoara Eparhie Arhiepiscopia Bucureștilor latin 168 000 91 73 Martin Roos Catedrala Sfantul Gheorghe din Timisoara
Arhiepiscopia Fagarasului si Alba Iuliei Făgăraş şi Alba Iulia Arhiepiscopia, sediul Arhiepiscopiei Supreme bizantin 367 000 162 194 Arhiepiscopul Suprem Lucian Muresan Catedrala Sfintei Treimi, Blazh arhiepiscopia Bisericii Greco-Catolice Române
Episcopia Cluj-Gerla Cluj-Gherla Eparhie Arhiepiscopia Fagarasului si Alba Iuliei bizantin 60 000 160 179 Florentin Krihelmeanu Catedrala Schimbarea la Față, Cluj-Napoca parte a Bisericii Greco-Catolice Române
Episcopia Oradiei Oradea Eparhie Arhiepiscopia Fagarasului si Alba Iuliei bizantin 106 827 68 58 Virgil Bercea Catedrala Sfantul Iosif, Oradea parte a Bisericii Greco-Catolice Române
Eparhia Maramuresului Maramures Eparhie Arhiepiscopia Fagarasului si Alba Iuliei bizantin 128 490 136 154 Vasile Bizau Catedrala Sfanta Treime, Maramures parte a Bisericii Greco-Catolice Române
Episcopia Lugojului Lugoj Eparhie Arhiepiscopia Fagarasului si Alba Iuliei bizantin 96 427 104 116 Alexandru Mesyan Catedrala Pogorârea Duhului Sfânt, Lugoj parte a Bisericii Greco-Catolice Române
Episcopia lui Vasile cel Mare din București Sfântul Vasile cel Mare de București Eparhie Arhiepiscopia Fagarasului si Alba Iuliei bizantin Mihai Fracila Catedrala Sfantul Vasile cel Mare, Bucuresti parte a Bisericii Greco-Catolice Române
Ordinariatul pentru armenii catolici din România ordinariatul subordonării directe armean 515 Catedrala armeană a Sfintei Treimi

Gerla _

Vezi și

Note

  1. ↑ 1 2 Rezultatele recensământului. 2002 Arhivat din original pe 6 iulie 2009.
  2. ↑ Site-ul Ministerului Culturii și Cultelor din România Arhivat 28 septembrie 2007 pe Wayback Machine
  3. ↑ Annuario Pontificio −2007 (link indisponibil) . Data accesului: 27 decembrie 2009. Arhivat din original la 23 septembrie 2015. 
  4. ↑ 1 2 Statistici bisericești pe site-ul ierarhiei catolice . Data accesului: 27 decembrie 2009. Arhivat din original la 30 iunie 2014.
  5. ↑ Transilvania //Enciclopedia Catolică . Consultat la 28 decembrie 2009. Arhivat din original la 27 septembrie 2020.
  6. ↑ „Țara Cumană și Provincia Severin” //ISTORIA TRANSILVANIEI . Consultat la 1 aprilie 2014. Arhivat din original pe 22 iunie 2013.
  7. ↑ Pământurile românești în Evul Mediu. Crearea principatelor Ţării Româneşti şi Moldovei . Consultat la 1 aprilie 2014. Arhivat din original pe 7 aprilie 2014.
  8. ↑ 1 2 Enciclopedia Catolică (1913)/Transilvania . Consultat la 1 aprilie 2014. Arhivat din original pe 7 aprilie 2014.
  9. ↑ Servet la Congresul European de Studii Religioase 2004 (link inaccesibil) . Consultat la 1 aprilie 2014. Arhivat din original pe 20 iunie 2012. 
  10. ↑ ARMENII ÎN ROMÂNIA . Preluat la 1 aprilie 2014. Arhivat din original la 20 august 2020.
  11. ↑ 1 2 3 4 5 Biserica Greco-Catolică Română //hierarchy.religare.ru . Consultat la 28 decembrie 2009. Arhivat din original la 15 mai 2009.
  12. ↑ Arhiepiscopia Bucureștiului {București} . Consultat la 1 aprilie 2014. Arhivat din original pe 5 iulie 2014.
  13. ↑ PREZENŢA ŞI ACTIVITATEA FRAŢILOR ŞCOLILOR CREŞTINE ON ROMÂNIA . Consultat la 1 aprilie 2014. Arhivat din original pe 20 septembrie 2013.
  14. ↑ [Dumitru Preda, Marius Bucur, „România - Vatican. 80 ani de relaţii diplomatice”, în Magazin Historic, mai 2000]
  15. ↑ Populaţia pe Neamuri  (Rom.) . - Institutul Central de Statistica. — S. XXIV.  (link indisponibil)
  16. ↑ 1 2 AMBASCIATA DI ROMANIA presso la Santa Sede e il Sovrano Militare Ordine di Malta . Consultat la 1 aprilie 2014. Arhivat din original pe 7 aprilie 2014.
  17. ↑ România: beatificarea pr. Vladimir Giki, victime ale regimului comunist (link inaccesibil) . Consultat la 7 octombrie 2014. Arhivat din original pe 16 octombrie 2014. 
  18. ↑ gcatholic.org . Preluat la 2 septembrie 2014. Arhivat din original la 18 octombrie 2014.
  19. ↑ Arhiepiscopia Făgăraşului şi Alba Iuliei (română) . Consultat la 1 aprilie 2014. Arhivat din original pe 6 aprilie 2014.
  20. ↑ Biserica Catolică din România la gcatholic.org . Preluat la 2 septembrie 2014. Arhivat din original la 4 martie 2016.
  21. ↑ Calea Mariei . Consultat la 1 aprilie 2014. Arhivat din original pe 7 aprilie 2014.

Legături și surse

  Accesați articolul Wikidata  Dicționare și enciclopedii
În cataloagele bibliografice