Proces (roman)
Versiunea actuală a paginii nu a fost încă examinată de colaboratori experimentați și poate diferi semnificativ de versiunea revizuită pe 28 octombrie 2021; verificările necesită 6 modificări .| Proces | |
|---|---|
| limba germana Der Process | |
| Prima ediție a romanului ( 1925 ) | |
| Gen | roman filozofic , distopie . |
| Autor | Franz Kafka |
| Limba originală | Deutsch |
| data scrierii | 1914 - 1915 |
| Data primei publicări | 1925 |
 Textul lucrării în Wikisource | |
 Citate pe Wikiquote | |
| Fișiere media la Wikimedia Commons | |
Procesul ( germană: Der Process, de asemenea Der Proceß, Der Prozeß, în prima ediție: Der Prozess ) este un roman filozofic de Franz Kafka , publicat postum în 1925 [1] .
„Procesul” este inclus în „ Biblioteca Mondială ” (lista celor mai semnificative lucrări ale literaturii mondiale „Clubul de carte norvegian”).
Plot
Dimineața, în ziua împlinirii a treizeci de ani a protagonistului romanului, un angajat al unei bănci Josef K., este arestat, dar motivul nu este dat. Cu toate acestea, Josef continuă să-și ducă viața ca înainte. Încearcă în zadar să afle de ce a fost condamnat și cum să se justifice. El vizitează curtea , ale cărei birouri sunt situate în podurile unor blocuri dens populate. Femeile care au legătură cu lumea judiciară și încearcă să-i apară drept „asistente” în cazul lui, nu îi provoacă decât atracție fizică.
Josef K. încearcă cu disperare să aibă acces la tribunale, dar fără rezultat. Este foarte îngrijorat de procesul său, deși la început l-a respins. K. se încurcă din ce în ce mai mult în labirintul birocrației suprarealiste și pătrunde din ce în ce mai adânc în lumea curții. În același timp, curtea pătrunde din ce în ce mai adânc în viața lui K. Dacă procesul lui K. merge înainte rămâne necunoscut nici cititorului, fie protagonistului însuși. Nu se cunoaște și decizia instanței, dar K. simte că timpul i se scurge. Josef K., în căutarea unui verdict misterios, nu află niciodată dacă a fost adoptat și de ce a fost acuzat K.. În ajunul împlinirii vârstei de 31 de ani, K. observă că este urmărit de doi străini care îl măcelăresc în carieră, „ca un câine”.
Pe capitolele principale
ArestareCând Josef K. s-a trezit în camera lui în dimineața celei de-a 30-a ani de naștere, bucătarul proprietarei sale nu a reușit în mod neașteptat să-i aducă micul dejun. În schimb, a fost luat prin surprindere și blocat într-o cameră de doi bărbați care l-au informat pe scurt că este arestat. Ambii bărbați (numiți „gărzi” Franz și Willem) au spus că au fost trimiși din instituție și că nu au fost autorizați să-i explice de ce a fost arestat.
Lui K. i s-a părut că toate acestea ar putea fi considerate o glumă grosolană de către colegii săi. Cu toate acestea, după un timp, a observat că aceasta nu era o glumă. Spera să primească o explicație și înțelegere mai detaliată de la inspectorul, o persoană educată, care, însă, i-a arătat rapid rolul persoanei arestate. De asemenea, i-a spus clar lui K. că această arestare nu va interfera cu modul său obișnuit de viață și de muncă. Prin urmare, deși K. era supărat, a considerat curând că arestarea „nu este deloc atât de groaznică”.
K. nu mai stătea de vorbă cu inspectorul în camera lui, ci în camera tinerei sale vecine Fraulein Bürstner, care lipsea în acel moment. În timpul conversației au fost prezenți și trei angajați juniori de la banca sa. La început au examinat cu atenție totul în cameră, dar în cele din urmă l-au escortat pe K. la muncă.
Convorbire cu doamna Grubach, apoi cu doamna BürstnerJosef K. s-a dus la muncă și apoi s-a întors la pensiune pentru a-și cere scuze proprietarei sale, Frau Grubach, și vecinului Fräulein Bürstner, pentru necazul cauzat dimineața: trei dintre subalternii săi se uitau aparent foarte activ la fotografiile lui Fräulein. Fraulein Bürstner s-a întors acasă abia seara târziu, iar K. ia o ambuscadă pe coridor.
Apoi, în camera ei, i-a povestit totul despre incident în detaliu. Pentru claritate, K. a jucat evenimentele dimineții și și-a strigat cu voce tare și teatral numele. Acest lucru l-a trezit pe nepotul doamnei Grubach, căpitanul, care dormea în camera alăturată, și a bătut la ușă, înspăimântându-i pe K. și pe Fräulein Bürstner.
Fraulein Bürstner a cerut în mod repetat să încheie conversația, deoarece era foarte obosită după o zi lungă la serviciu. K. și-a luat rămas bun de la ea, în timp ce brusc, obsesiv și lacom o săruta pe gât, pe față și pe buze.
Începe anchetaJosef K. a fost informat telefonic că cercetarea prealabilă în cazul său a fost programată duminică, dar nu a precizat la ce oră. Detaliile despre viitoarea investigație îi vor fi raportate suplimentar. Cine l-a sunat exact, K. nu a întrebat.
Duminică dimineață, s-a deplasat la adresa indicată unde urma să se desfășoare ancheta – era o casă veche, într-o zonă săracă. Acolo K. a fost nevoit să caute o sală de judecată mult timp. S-a dovedit că era doar o cameră mică în apartamentul ofițerului judiciar. Adunase deja o mulțime de oameni îmbrăcați identic, împărțiți în două tabere diferite (stânga și dreapta): K. întârziase o oră și cinci minute. Anchetatorul l-a numit în mod greșit pe K. „picitor de case”. Singura lui lucrare de judecată era un mic caiet zdrențuit, pe care K. i l-a furat ulterior. K. a încercat să-i convingă pe judecătorii prezenți acolo cu discursul său de absurditatea acestui proces, de nedreptatea arestării sale și de venalitatea gardienilor. În același timp, el, ca întotdeauna, a fost dus de exemple prea lungi și a pierdut atenția publicului, care a trecut la un cuplu care făcea sex într-unul din colțurile îndepărtate ale camerei.
În timp ce ținea un discurs, K. a descoperit că anchetatorul îi făcuse un semn cuiva din public, apoi a observat că atât dreapta, cât și stânga, precum și judecătorul de instrucție, aveau pe guler aceleași însemne. S-a entuziasmat, a devenit furios, a decis să nu mai zăbovească în sală și a numit instanța o haită coruptă. Atunci anchetatorul i-a dat de înțeles că în acest fel K. se lipsește de avantajul pe care interogatoriul îl oferă persoanei arestate. K. i-a chemat pe toți nenorociți și a spus clar că nu va veni la următorul interogatoriu.
Într-o sală de ședințe goală. Student. BirouriÎnsă duminica următoare, Josef K. s-a dus din nou în această clădire fără invitație, întrucât a considerat că audierile ar trebui să continue. În apartamentul în care se afla sala de judecată în urmă cu o săptămână, a găsit o femeie care s-a identificat ca fiind soția unui ministru care locuia acolo. A fost revoltat că a văzut-o la audiere făcând sex în colțul sălii de judecată. Ea l-a rugat cochet pe K. să stea cu ea pe scenă, recunoscând că i-a plăcut imediat K. și sperând că acesta va putea restabili ordinea în sistemul judiciar. I-a cerut să-i arate cărțile anchetatorului, dar s-au dovedit a fi albume cu desene erotice. Femeia a avut în mod clar o poveste de dragoste cu anchetatorul, al cărui zel de muncă a aprobat, deoarece până târziu în noapte scrie rapoarte lungi despre întâlnirile anterioare. În plus, mai este și un student la drept, Berthold, care o hărțuiește foarte mult. Când apare personal în hol, o apucă pe această femeie și, în ciuda rezistenței lui K., o duce la anchetator. Lui K. i s-a părut că era foarte dispusă față de el și chiar voia să fugă cu el, dar în același timp nu voia să se elibereze din mâinile studentului.
La scurt timp după aceea, grefierul și soțul femeii au apărut brusc, plângându-se cu amărăciune de infidelitatea ei și invitându-l pe Josef K. într-un tur al birourilor. Păreau întotdeauna să fie amplasate în podurile diferitelor case de locuit, iar Josef K. a fost uimit de mobilierul lor mizerabil. Pe bănci lungi de lemn stăteau mai mulți ascultători, evident inculpați, care așteptau să fie admiși la oficialii departamentului de resort. Un inculpat foarte nesigur, cu care K. a decis să vorbească, aștepta ca cererea sa de admitere a probelor să fie admisă. Josef K. a considerat că nu va avea deloc nevoie de el în propria afacere.
Dintr-o dată K. s-a îmbolnăvit și și-a pierdut toate puterile, pe care le-a asociat cu aerul prost al birourilor. Picioarele i s-au curbat și a fost condus afară de o fată și un bărbat îmbrăcat elegant (de la biroul de informații). După ce a părăsit biroul, K. a început să se simtă din nou bine.
Executor testamentarJosef K., în dulapul băncii sale, a asistat la biciuirea a doi gardieni care au fost prezenți la anunțul arestării sale și pe care i-a acuzat în sala de judecată, printre altele, de corupție. Apoi s-a simțit vinovat pentru suferința lor și a încercat să mituiască un călău pe jumătate îmbrăcat într-un șorț de piele, dar i-a respins oferta. Când Franz, unul dintre paznici, a scos un strigăt de la lovituri, K. nu a mai suportat această priveliște, a închis dulapul, temându-se că angajații băncii ar putea fi interesați de strigătul paznicilor și să-i ia prin surprindere.
Când a doua zi Josef K. a deschis din nou ușa dulapului unde se executa pedeapsa, a văzut același lucru, de parcă timpul s-ar fi oprit acolo. S-a ferit din nou de responsabilitate și a instruit doi curieri să curețe în cele din urmă cămara de gunoi.
unchiule. LeniJoseph K. a fost vizitat de unchiul său și fostul tutore Albert, care locuia la țară. Din corespondența cu fiica sa Erna, care studiază la un internat, a aflat că K. a fost acuzat și a devenit foarte entuziasmat de acest proces. L-a dus pe K. la avocatul și prietenul său Gould, care avea legături în justiție.
În timpul primei vizite, Gould era bolnav și se afla în pat, totuși, a acceptat să-l reprezinte pe K., despre al cărui caz auzise deja prin intermediul rețelei sale de contacte profesionale. Pe lângă ei, Gould a fost prezent și directorul biroului (evident, chiar biroul instanței), precum și servitoarea lui Gould, tânăra Leni. K. a fost foarte distras, iar reflecțiile celor trei bătrâni asupra cazului său i s-au părut de puțin interes.
Leni l-a ademenit pe K afară din cameră și, în mod neașteptat și erotic, l-a cunoscut mai bine. La sfârşitul vizitei, unchiul i-a făcut un reproş serios lui K. că a ratat o conversaţie atât de importantă de dragul „o creatură mică murdară”.
Avocat. Producător. PictorJosef K., care „nu părăsise niciodată gândul procesului”, a decis să scrie el însuși o notă de justificare, deoarece se îndoia din ce în ce mai mult de munca avocatului lui Gould și de colecția sa dureros de lungă de dovezi. Autobiografia a format cea mai mare parte a pregătirilor sale pentru următoarea audiere.
Apoi, în biroul său de la bancă, K. a întâlnit un producător cunoscut care știa despre procesul său și i-a recomandat să-l contacteze pe artistul de curte Titorelli. Artistul l-ar putea ajuta să se elibereze, deoarece avea informații despre judecători și funcționari și influență asupra lor.
K. l-a găsit pe Titorelli într-o cameră mică (un atelier oferit gratuit de către instanță) în podul unei case dintr-o zonă îndepărtată, săracă a orașului. Artistul i-a explicat că există trei modalități de a scăpa de proces, dar K. nu are nicio șansă reală de a obține o „achitare totală” dacă este într-adevăr nevinovat. Nimeni nu a reușit vreodată în așa fel în viață. Cu toate acestea, există și „justificare imaginară” și „birocrație”. Pentru o presupusă achitare, este necesar să se convingă mulți judecători de nevinovăția inculpatului și să se prezinte instanței garanții din partea acestora. Astfel, inculpatul poate fi achitat pentru o perioadă, dar procedura poate fi reluată, iar cineva va trebui să primească din nou o pretinsă achitare, deoarece judecătorii inferiori nu pot achita definitiv. Numai „instanța supremă”, care este complet de neatins, are aceste competențe. Prin „birocrație” se înțelege un proces care a agățat de mult timp într-o etapă inferioară. În acest scop, judecătorii trebuie influențați în mod constant și procesul monitorizat în mod regulat.
Artistul a promis că va vorbi cu câțiva dintre judecători pentru a-i câștiga de partea lui K. Dar K. nu a putut conta pe o eliberare completă, așa că a decis să decidă mai târziu o cale de acțiune. Drept recompensă, Josef K. a cumpărat mai multe tablouri de la artist și și-a părăsit casa pe ușa din spate, care ducea la un alt birou lung în pod.
Kommersant Blok. Refuzarea unui avocatDupă câteva luni de tăcere din partea avocatului, K. s-a dus din nou la Gould pentru a rezilia contractul cu acesta, deoarece nu a văzut niciun progres tangibil în cazul său. A descoperit că niciodată nu fusese mai îngrijorat de procesul său decât fusese de când Gould i-a devenit avocat. Dar s-a mai temut că mai sunt multe cereri de depus pe parcursul procesului, iar fără avocat va trebui să facă totul singur. La avocat s-a întâlnit cu un alt client, omul de afaceri Blok, căruia i s-a deschis și un dosar în instanță, dar cu mult mai devreme – deja acum cinci ani și jumătate. De asemenea, Blok a angajat în secret cinci avocați subterani .
Gould a încercat să-l convingă pe K. L-a umilit pe Blok să demonstreze cât de dependenți erau clienții săi de el, de legăturile și capacitatea lui de a influența judecătorii și oficialii. Block îngenunchează în fața avocatului pentru a obține un răspuns.
în catedralăJosef K. a fost însărcinat de șeful său să arate unui client al unei bănci italiene piesele de artă din orașul lor. Cu puțin timp înainte de ieșire, Leni l-a sunat și l-a avertizat cu cuvintele: „Ai fost urmărit!”. Josef K. trebuia să se întâlnească cu clientul la catedrala orașului, dar nu a apărut niciodată la ora stabilită. O posibilă explicație pentru aceasta a fost fie o neînțelegere, întrucât K. nu vorbea suficient de bine italiană („Am încercat din răsputeri să nu ascult italianul și să înțeleg din mers explicațiile regizorului”), fie că această întâlnire a fost doar un pretext. („Am venit aici să arăt catedrala unui italian.” „Lăsați aceste gânduri străine”, a spus preotul.”).
Acest preot, pe care l-a întâlnit K. în locul italianului, s-a dovedit a fi un capelan al închisorii și știa despre procesul lui K.. I-a spus lui K. pilda „Înaintea Legii” și a discutat cu el interpretarea ei pentru a-i prezenta. cu situatia lui. K., însă, nu a găsit nicio asemănare a pildei cu poziția sa și nici nu a găsit vreun folos sau sens în interpretarea ei.
SfârşitÎn ajunul împlinirii a 31 de ani a lui Josef K., acesta a fost arestat de doi bărbați în redingote și pălării de top uzate, care, cu tăcerea și gesturile lor formale, semănau cu „bătrâni actori pensionari”. După ce a încercat să reziste la început, în cele din urmă el nu numai că și-a permis de bunăvoie să fie luat sub brațe, ci și-a ales el însuși direcția de mișcare. Când au ajuns la cariera de la marginea orașului, Josef K. a fost executat: bărbații l-au sprijinit de o piatră, unul l-a ținut strâns pe K., iar celălalt i-a străpuns inima cu un cuțit pentru tăierea cărnii. „Ca un câine”, au fost ultimele cuvinte ale lui K.
Eroi
Joseph K. Josef K. lucrează ca procurator într-o bancă și nu este căsătorit. La începutul romanului, eroul a împlinit 30 de ani. Păstrează legătura cu amanta sa Elsa și participă în mod regulat la întâlniri . Tatăl său este mort, iar mama lui este menționată într-un singur pasaj, iar K. nu este atașat de ea. Prezent la momentul arestării Gardienii Franz și Willem îl informează pe Josef K. despre arestare și îl țin pentru prima dată în camera lor. Liderul fără nume respinge grosolan considerentele negative ale lui K. Trei dintre subalternii lui K. de la bancă sunt prezenți la arestare: Rabensteiner, Kaminer și Kullich, care ar trebui să îl escorteze pe K. la muncă după arestare. Doamna Elsa Fräulein Elsa lucrează ca chelneriță . În timpul zilei în care primește bărbați, K. vine la ea o dată pe săptămână. Ulterior, în prima conversație cu Leni, este menționată drept amanta lui K. Nu este un personaj direct, ci doar menționată de Josef K. doamna Grubach Proprietarul apartamentului în care locuiesc K. și Fräulein Bürstner. Ea îl tratează pe K mai bine decât pe ceilalți chiriași pentru că el i-a împrumutat bani. Fraulein Bürstner Fraulein Bürstner s-a mutat de curând la doamna Grubach și are puține contacte cu K. În timpul nopții după arestarea sa, el așteaptă sosirea ei pentru a vorbi cu ea. Fraulein Burstner îl invită în camera ei; la finalul conversației, K. se năpustește asupra ei cu sărutări, după care pleacă. Este interesată de munca instanței, pentru că în câteva săptămâni va fi intervievată pentru un post de secretar într-o firmă de avocatură. sotia executorului judecatoresc Are o aură erotică deosebită, deoarece este vizitată de un student la drept și de un investigator în scopuri amoroase. Ea îi oferă serviciile lui K. și îl introduce în lumea bizară a tribunalelor situate în podurile blocurilor supraaglomerate. Avocatul Gould O cunoştinţă a unchiului Josef. Pacient mincinos. El discută despre protecția clienților săi cu aceștia direct în dormitorul său. Conversațiile cu el sunt extrem de obositoare. Ulterior, K. refuză serviciile sale. Leni O fată care are grijă de un avocat cu devotament. Se dovedește a fi foarte jucăuș și sociabil. În timpul primei vizite a lui K., Leni îl ademenește în camera alăturată pentru a se apropia de el. Ea pare să aibă informații importante despre sistemul judiciar. Unchiul Albert K. (Karl K.) Unchiul K. locuiește la țară. Când află despre procesul lui Josef K., se duce în oraș să-l ajute. Îl prezintă pe K. avocatului Gould. Numele său nu este clar menționat în originalul german: la începutul capitolului „Unchiul. Leni” se numește Karl, mai târziu avocatul Gould îl numește Albert. În traducerea rusă, el este numit exclusiv Albert. Erna Verișoara K. este fiica unchiului Albert. Ea a scris o scrisoare tatălui ei, în care a raportat despre procesul lui K. Ea nu este un actor direct, ci este menționată doar de unchiul ei. Titorelli Un artist care portretizează judecători. Datorită contactului personal cu judecătorii, el poate deveni intermediar între K. și instanță. Dar Titorelli este ferm convins că nimeni – inclusiv el însuși – nu poate convinge instanța de nevinovăția acuzatului. H. Binder sugerează că „prototipul adevărat” al artistului a fost Friedrich Feigl, un prieten de școală al autorului, care în momentul în care a fost scris romanul trăia la Berlin și picta [3] . Kommersant Blok Un bărbat mic, subțire, cu o barbă stufoasă, care este și el în judecată. S-a stabilit în casa avocatului Gould, pentru ca în orice moment să poată discuta despre procesul cu avocatul. S-a resemnat cu funcția sa și și-a ascultat avocatul în toate. preot închisoare Îi spune lui Iosif pilda „La porțile legii”. El a încercat să-i explice lui K. că, deși au existat diverse interpretări ale pildei, el nu a aprobat nici una dintre ele. K. nu se mulțumește nici cu explicații improbabile. Atrăgând în mod repetat atenția asupra faptului că nicio interpretare nu este corectă, K. a decis să găsească el însuși o posibilă soluție. Preotul știe că acest lucru va avea un efect negativ asupra procesului lui K. și că se va termina prost. Director adjunct Supraveghează activitățile lui K. în bancă și lucrează cu acesta în strânsă cooperare. Relația cu șeful mereu foarte politicos îl îngrijorează pe K., deoarece procesul îi distrage foarte mult atenția și poate dedica din ce în ce mai puțin timp muncii sale zilnice. Director Îl tratează binevoitor pe K. și îi dă sfaturi părintești bune. procuror Gasterer În ciuda vârstei sale superioare și a hotărârii în comparație cu K., între ei se dezvoltă o prietenie strânsă. K. îl escortează în mod regulat pe procuror acasă după întâlnirile avocaților cu băutură și trabucuri, iar acesta îi oferă patronaj. Executor testamentar Funcționarul instanței care i-a bătut pe gardienii Franz și Willem pentru că Josef K. s-a plâns public de ei la prima audiere. executorii judecătoreşti Doi bărbați fără nume, paliți, robusti și „pălărie de top” care îl conduc pe Josef K. la o carieră de piatră și îl ucid cu un cuțit în inimă.Istoricul creației
Perioada de creare a romanului - din iulie 1914 până în ianuarie 1915 - a coincis cu cele mai importante evenimente din viața lui Franz Kafka. În iulie 1914, scriitorul își rupe logodna cu Felice Bauer . Kafka și-a comparat poziția din acel moment cu existența acuzatului și a numit conversația finală cu iubitul său, care a avut loc în prezența surorii și iubitei ei, nimic mai mult decât un „Tribunal” [4] . La scurt timp după aceea, Kafka începe să scrie Procesul. La 28 iulie 1914, Imperiul Austro-Ungar declară război Serbiei, ceea ce duce la declanșarea Primului Război Mondial . În toamna anului 1914, scriitorul s-a mutat în propria sa cameră, unde a locuit pentru prima dată separat de părinți.
La etapa inițială, munca lui Kafka la Procesul a continuat neîntrerupt, iar în doar două luni scriitorul a reușit să pregătească aproximativ 200 de pagini din manuscris. În ciuda acestui fapt, impulsul său creativ s-a domolit rapid. În octombrie 1914, Kafka manifestă un mare interes pentru scrierea nuvelei În colonia penală , după care revine treptat la roman.
„Procesul” a fost creat neliniar. Potrivit scriitorului Max Brod , în primul rând, Kafka a scris primul și ultimul capitol al romanului, în timp ce munca la restul a mers în paralel. Pentru a consemna capitolele, Kafka a folosit aceleași caiete în care a introdus în mod repetat alte texte. Scriitorul a smuls paginile legate de „Procesul” din caiete și le-a împărțit în fragmente și capitole, fără a le aranja între ele, ceea ce a îngreunat ulterior recrearea intrigii romanului.
La începutul anului 1915, Kafka a întrerupt lucrările la roman și, cu excepția unei scurte încercări din 1916, nu a început-o mai departe. Deja în noiembrie 1914, Kafka declara: „Nu mai pot scrie. M-am apropiat de frontieră, înaintea căreia probabil că va trebui să aștept din nou mai mult de un an, pentru a trece apoi din nou la o altă poveste nesfârșit de lungă” [5] .
Surse
Una dintre sursele importante ale romanului, matricea sa mitologică originală , este „ Cartea lui Iov ” biblică , la care scriitorul austriac s-a referit în mod repetat [6] [7] .
Printre sursele la care a apelat Kafka se numără Istoria vieții mele a lui Giacomo Casanova . Kafka cunoștea cel mai faimos episod din această carte - descrierea anchetei și celulele închisorii situate chiar sub acoperișul celebrului Palat al Dogilor Venețieni, acoperit cu acoperiș de plumb. Locația birourilor judecătorești din The Trial, spațiile lor înghesuite și tavanele joase, motivul „cocoșării” acuzatului în fața mașinii judiciare - toate acestea sunt în mare măsură inspirate de descrierea închisorii „plumb” de la Casanova. [2] .
Ediții
În limba originală
- Kafka F. Der Prozess. - Berlin : Die Schmiede, 1925 . Prima ediție organizată de prietenul lui Kafka, Max Brod. A sortat capitolele pe baza amintirilor sale din conversațiile cu autorul.
În rusă
- Kafka F. Selectat: Colecție: Per. cu el. / Comp. E. Katseva; cuvânt înainte D. Zatonsky. — M.: Raduga, 1989. — 576 p. ISBN 5-05-002394-7 ( Maeștrii prozei moderne )
Producții și adaptări
- Procesul este un film din 1962 al lui Orson Welles . Rolul lui Josef K. a fost interpretat de Anthony Perkins .
- „The Trial” de Franz Kafka este un episod din 1988 din mini-seria documentar The Modern World: Ten Great Authors de David Thomas. Rolul lui Josef K. a fost interpretat de Tim Roth [8] .
- Kafka este un film din 1991 regizat de Steven Soderbergh. Rolul lui Franz Kafka a fost interpretat de Jeremy Irons .
- Trial este un film din 1993 regizat de David Jones. Rolul lui Josef K. a fost interpretat de Kyle MacLachlan .
- Suf(f)le este o producție din 2005 a lui Yuri Lyubimov la Teatrul Taganka . [9]
- Procesul este un film din 2014 al lui Konstantin Seliverstov. Rolul lui Josef K. a fost interpretat de Anton Schwartz. https://www.youtube.com/watch?v=7BjsRpHzICM
Note
- ↑ Literatura străină a secolului XX / ed. V. M. Tolmacheva. - M. , 2003.
- ↑ 1 2 Belobratov A. Proces „Proces”: Franz Kafka și romanul-fragment // Proces. — 2018.
- ↑ Binder H. Kafka-Commentar. - S. 187.
- ↑ Volker Krischel. Erläuterungen zu Franz Kafka: Der Proceß. Analiza și interpretarea textului. - 2011. - Hollfeld: C. Bange Verlag. — ISBN 978-3-8044-1910-0 .
- ↑ Franz Kafka. Gesammelte Werke (Vollständige und illustrierte Ausgaben: Die Verwandlung, Das Urteil, Der Prozess uvm). - 2016. - ISBN 978-6-05-043284-8 .
- ↑ Brod M. Franz Kafka. Un prizonier al absolutului. M.: ZAO Tsentrpoligraf, 2003. 286 p.
- ↑ Muskhelishvili N. L. , Schreider Yu. A. Job-situation of Josef K. // Questions of Philosophy. M., 1993. Nr. 7. S. 172-176.
- ↑ „Lumea modernă: zece mari scriitori” „The Trial” a lui Franz Kafka pe Internet Movie Database
- ↑ Teatrul Taganka, Suf (f) le . Consultat la 19 noiembrie 2014. Arhivat din original pe 2 noiembrie 2014.
Link -uri
- Proces pe site-ul Fantasy Lab
- „Proces” în Biblioteca Moshkov
- Text paralel în rusă și germană în format ParallelBook
 Texte de lucrări | ||||
|---|---|---|---|---|
| Site-uri tematice | ||||
| Dicționare și enciclopedii | ||||
| ||||
| Franz Kafka | ||
|---|---|---|
| Romane | ||
| Romane și povești |
| |
| Cărți de povești |
| |
| Scrisori și eseuri |
| |
| Articole similare | ||