Holocaustul în regiunea Soligorsk - persecuția și exterminarea sistematică a evreilor pe teritoriul regiunii Soligorsk din regiunea Minsk de către autoritățile ocupante ale Germaniei naziste și colaboratorii în 1941-1944 în timpul celui de -al doilea război mondial , în cadrul " Politica „ Soluția finală a problemei evreiești ” – o parte integrantă a Holocaustului din Belarus și a evreilor europene a Holocaustului .
Regiunea Soligorsk a fost ocupată complet de trupele germane în iulie 1941, iar ocupația a durat mai mult de trei ani - până în iulie 1944. Naziștii au inclus teritoriul actualei regiuni Soligorsk în districtul general al Belarusului al Reichskommissariat „Ostland” [3] .
Toată puterea din zonă aparținea Sonderführer -ului, șeful german al zonei, care era subordonat șefului districtului, Gebietskommissar . În toate satele mari ale regiunii au fost create consilii raionale (volost) și garnizoane de poliție de colaboratori [4] .
Să pună în aplicare politica de genocid și să efectueze operațiuni punitive, imediat după trupe, unități punitive ale trupelor SS , Einsatzgruppen , Sonderkommandos , poliția secretă de teren (SFP), poliția de securitate și SD , jandarmeria și Gestapo [4] ] a ajuns în zonă .
Concomitent cu ocupația, naziștii și acoliții lor au început exterminarea angro a evreilor. „Acțiuni” (naziștii au folosit un astfel de eufemism pentru a numi masacrele organizate de ei) au fost repetate de multe ori în multe locuri. În acele așezări în care evreii nu au fost uciși imediat, aceștia au fost ținuți în condiții de ghetou până la distrugerea completă, folosindu-i în muncă forțată grea și murdară, din care mulți prizonieri mureau din cauza sarcinilor insuportabile în condiții de foame constantă și lipsă de îngrijiri medicale.
În timpul ocupației, aproape toți evreii din regiunea Soligorsk au fost uciși, iar cei puțini care au supraviețuit, în majoritate, au luptat ulterior în detașamente de partizani [5] [6] [7] .
Evreii din regiune au fost uciși în Kopatsevichi [8] , Ostrovki [9] [10] [11] , Kosynich [9] [10] [11] , Krivichi [9] [10] [11] , Pogost-1 [12] ] [ 10] [11] , Bolshoy Rozhan [13] [10] , Starobin [14] [10] [11] , Chelonets [15] , Chepelyakh [16] , Pumnii [16] , Krasnaya Sloboda [17] [10 ] ] , Puzichakh [18] și alte locuri.
Autoritățile de ocupare, sub pedeapsa de moarte, le-au interzis evreilor să-și dea armura galbenă sau stelele cu șase colțuri (semnele de identificare pe îmbrăcămintea exterioară), să părăsească ghetoul fără permisiunea specială, să-și schimbe locul de reședință și apartamentul în interiorul ghetouului, să meargă pe trotuare, folosi transportul public, sta în parcuri și locuri publice, frecventează școli [19] .
Germanii, implementând programul nazist de exterminare a evreilor , au creat 3 ghetouri pe teritoriul districtului.
Satul Krasnaya Sloboda (până în 1923 - Vyzna) a fost capturat de trupele germane la 27 iunie 1941, iar ocupația a durat până la 1 iulie 1944 [20] .
După ocupație, evreii din Krasnaya Sloboda au fost aduși într-un ghetou, care a durat până în primăvara anului 1942 [20] . În toamna anului 1941, germanii au efectuat prima execuție în masă a evreilor din sat, ucigând aproximativ 900 de oameni.
Înainte de lichidarea definitivă a ghetoului, mai mulți evrei au făcut o evadare îndrăzneață la 22 aprilie 1942 și au luptat ulterior ca parte a unui detașament partizan [20] .
La marginea de est a satului au fost instalate semne memoriale la locul execuției în masă a civililor [21] .
Au fost publicate liste incomplete ale evreilor uciși din Krasnaya Sloboda [17] .
Satul Starobin a fost sub ocupație germană timp de trei ani - de la 26 iunie 1941 până la 29 iunie 1944 [22] .
După ocupație, evreii din Starobin au ajuns în ghetou [23] [24] . Șeful poliției lui Starobin era sadicul Logvin, căruia îi plăcea să pună cinci evrei sau să prindă soldați ai Armatei Roșii de aceeași înălțime într-o linie, apoi să omoare pe toți cu un glonț în frunte de la pușca [5] .
Unii dintre evreii din Starobin au reușit să scape și au devenit partizani [5] .
Au fost publicate liste incomplete ale evreilor uciși din Starobin [14] .
În regiunea Soligorsk, 5 persoane au primit titlul onorific „ Drepți printre Națiuni ” de către Institutul Memorial israelian Yad Vashem „ în semn de profundă recunoștință pentru asistența oferită poporului evreu în timpul celui de-al Doilea Război Mondial ”.
Au fost publicate liste incomplete ale victimelor genocidului evreilor din regiunea Soligorsk [27] .
Două monumente pentru evreii uciși din regiune au fost ridicate la Pogost.