Daneză jutlandică

Jutlandica , sau dialectul jutish (daneză: jysk  ; pronunție  [ˈjysk] ), este o varietate vestică de daneză vorbită în peninsula Iutlanda din Danemarca .

În general, dialectele estice sunt cele mai apropiate de daneza standard, în timp ce dialectul sudic (<i id="mwGA">Sønderjysk</i>) este cel mai diferit de celelalte; prin urmare, uneori este menționat ca un dialect separat. Astfel, iutlandică prin această definiție este de fapt două dialecte diferite: jutlandică comună sau de nord ( nørrejysk ; la rândul său, împărțită în vest și est) și iutlandică de sud ( sønderjysk ). Cu toate acestea, variația de limbă este considerabil mai complexă și peste 20 de dialecte minore separate pot fi găsite cu ușurință în Iutlanda. Această hartă arată cele mai mari nouă regiuni de dialect care vor fi discutate în acest articol. Există diferențe fonologice majore între dialecte, dar diferențele morfologice, sintactice și semantice merită și ele atenție.

Subdialecte

Diferitele subdialecte ale jutlandicei diferă oarecum unele de altele și sunt de obicei grupate în trei dialecte principale, unde cele două sunt adesea îmbinate. 

Southern

• Sønderjysk (jutlandică de sud) este adesea considerată foarte dificil de înțeles pentru alți vorbitori de daneză, chiar și pentru alte dialecte jutlandice. În loc de stød danez normal , are accente tonale asemănătoare suedezei . De asemenea, multe foneme diferă, inclusiv fricative velare, ca în germană . Are și un articol hotărât înaintea substantivului, spre deosebire de articolul postclitic danez standard.

Est

• Østjysk (Iutlandică de Est) este cel mai apropiat de standardul celor trei dialecte jutlandice, dar diferă totuși foarte mult în pronunția vocalelor și a cuvintelor stop vocale nativ sau intervocal. Unele dialecte din Jutlandia de Est au încă trei genuri, la fel ca majoritatea dialectelor suedeze și norvegiene .

Western

• Vestjysk (jutlandică de vest) este, de asemenea, binecunoscută pentru acest articol enclitic, precum și pentru lipsa completă a distincțiilor de gen. Este cunoscut fonetic pentru că are [w] pentru fonemul /v ~ ʋ/ în toate pozițiile, nu doar după vocal, ca în daneza standard. De asemenea, poate prezenta stød în condiții ușor diferite.

Fonologie

Consoane

Fonologia standard daneză conține plozive nazale, aspirate fără voce și aspirate (labiale, alveolare și velare). Există patru fricative fără voce [f], [s], [ɕ] și [h], precum și aproximanți: [ʊ̯], [ð̞], [ɪ̯] și [ɐ̯]. Există, de asemenea, trei aproximări regulate și laterale, [ʋ], [l], [j] și [ʁ]. Mai jos este un tabel care arată lista de consoane în daneză. Fonemele găsite în daneză standard sunt afișate cu negru, în timp ce fonemele găsite numai în dialectele din Iutlanda ( jysk ) sunt afișate cu aldine. În acest tabel sunt incluse doar foneme și unele alofoni.

Procesul fonologic principal în consoanele jutlandice este leniția. Aceasta este o slăbire a consoanelor inițial fără voce atât în ​​coda unei silabe sau cuvânt, cât și în forma intervocală. Slăbirea provoacă sonoritate, precum și o cădere de la stop la fricativ și în final la sonor. Ultima etapă a lenației este apocopa completă. Acest fenomen poate fi observat în toate etapele sale în dialectele jutlandice, deși la alveolar prezintă o variabilitate mult mai mare. Bilabialele au încă un aproximant într-un dialect, dar nu au fonem zero, iar velarele nu au sonoranți, doar o oprire fără voce și fricativă. Etapele lenației, precum și dialectele în care apar, pot fi văzute în tabelul de mai jos. Posibilitățile multiple pentru același pas sunt afișate separate prin punct și virgulă. Hărțile 4.0 și 4.2 arată distribuția pronunțiilor [d] și [g]. ÷ reprezintă morfem nul sau nul în hărți, -j și -r sunt [ɪ̯] și respectiv [ɐ̯], în timp ce q este stopul velar fără voce [ɡ̊] și ch denotă fricativa [χ]. Vends și Læsø sunt regiuni care aparțin de obicei regiunii dialectale Iutlanda de Nord, în timp ce Fjolds este regiunea de graniță dintre Germania și Danemarca, de obicei considerată parte a Iutlandei de Sud ( <i id="mwlw">Sønderjysk</i> ).

De exemplu , în Iutlanda de Sud, oferta scandinavă p, k devine [ f, x] la sfârșitul unui cuvânt, în timp ce daneză standard are b , g exemplu, [ˈtʰɑːf] = Daneză standard [ˈtˢæːbə, ˈtˢæːʊ] . În nordul Iutlandei de Sud, aceste sunete sunt fricative exprimate între vocale, adică [v, ɣ]  : de exemplu , søger „căută” [ˈsøːɣə] = daneză standard [ˈsøːɐ] , taber „pierde” [ˈtʰɑːvə] = tʰɑːvə] = tʰɑːːˈ˯təːˈ˯ːˈːˈ˯ːˈːˈːˈːˈːˈːˈˈ̐ˈˈ

Vocale

Daneza standard are un set mare de vocale și se distinge prin lungimea multor vocale. Vocalele pot fi, de asemenea, glotalizate acolo unde este prezent așa-numitul stød și multe dintre ele își schimbă calitatea în funcție de faptul că sunt precedate de /r/ sau nu.

Dialectul jutlandic are multe diftongi care nu se găsesc în daneza standard. Vocalele medii accentuate lungi, /e:/, /ø:/ și /o:/ devin /iə/, /yə/ și respectiv /uə/ în Iutlanda Centrală și, de asemenea, în dialectul South Schleswig, de exemplu, ben [ˈbiˀən] = Daneză standard [ˈbeːˀn] „picior”, bonde „fermier” [ˈbuəɲ] = Daneză standard [ˈbɔnə] (< bōndi ). Iutlanda de Sud are aceeași calitate vocală pentru aceste vocale, dar prezintă o diferență de ton care este prezentă în loc de stød danez . Iutlanda de Nord le ridică fără diftong la /i:/, /y:/ și respectiv /u:/. Într-o zonă mică din Iutlanda Mid-Vest numită Hards, vocalele glide devin diftongi ca în engleză și sunt pronunțate ca /ej/, /øj/ și /ow/. În Iutlanda de Nord, /i:/, /y:/ și /u:/ sunt, de asemenea, diftongizate prin cuvinte de alunecare cu două silabe. În Iutlanda de Nord există întotdeauna o alunecare (/ij/, /yj/, /uw/), iar în Iutlanda de Nord-Vest există tendința de alunecare, dar nu toți vorbitorii o au. Long a și å au fost ridicate la [ɔː] și , respectiv, [oː] în nordul Iutlandei, de exemplu, sagde „said” [ˈsɔː] = standard danez [ˈsæː(ə)] , gå „go, walk” [ˈɡoːˀ] = standard danez [ ˈɡoːˀ] ˈɡ̊ɔːˀ] . Harta 2.2 arată diferitele pronunții posibile ale vocalelor standard daneze medii accentuate, care sunt explicate mai detaliat în tabelul următor.

Pe lângă acești diftongi, care rezultă din modificarea pronunției vocalelor lungi daneze standard, există și următorii diftongi: [ow], [ɔw], [ej], [æj] [ɒw] [iw]/[yw ], [ew]. ]/[øw] și [æw]/[œw]. [ow] și [ɔw] se găsesc ambele în Vendian, Jutlandic de Nord-Vest și Jutlandic Midwest, dar doar unul se găsește în Østjysk și Iutlandic de Sud. Există o tendință către [ɔw], dar în Orientul Mijlociu iutlandic se găsește în schimb [ow]. Aceeași alternanță se observă cu [ej] și [æj]. În Jutlandicul de mijloc, nordul jutlandez și nord-vestul jutlandic, există ambii diftongi. În Orientul Mijlociu alternează jutlandică, dar fiecare vorbitor are doar unul. Iutlanda de Sud are doar [æj]. [ɒw] este prezent ca diftong în toată Iutlanda, cu excepția insulei Fanø (în afara Iutlandei de sud-vest), dar are o pronunție diferită în funcție de lungimea segmentelor. Diftongii rămași arată o distribuție bazată pe rotunjire. În cea mai mare parte a Iutlandei, un diftong nerotunjit este rotunjit. În Iutlanda de Sud-Est, rotunjitul nu este rotunjit și numai în unele părți din Sønderjylland ambii diftongi sunt păstrați. Harta 2.7 arată rotunjirea alternativă a diftongului frontal [iw]/[yw].

Un fenomen interesant în vestul Iutlandei de Sud și Mid-Vest Iutlanda, nord-vestul Iutlanda, precum și în nordul Iutlandei este așa-numitul klusilspring . klusilspring poate fi văzut ca un stød modificat care apare numai pe vocalele înalte (/i:/, /y:/ și /u:/). Aceste vocale lungi sunt scurtate și apoi urmate de klusil sau ploziv, sau în unele cazuri spirant. (Vezi Harta 2.1. ) În Wends (Iutlanda de Nord) și vestul Iutlandei de Sud, cele trei pronunții devin: [itj], [ytj] și [uk] și au aceeași pronunție, dar sunt urmate de schwa atunci când nu sunt într-un coda . Zona din nord-vestul Iutlandei marcată ca Him-V pe hartă are [ikj], [ykj] și [uk] în loc de [ikj], în timp ce în Midwest Jutlanda arată ca /u:/, care conține și slip [ukw] iar în toate cele trei cazuri se introduce un schwa dacă nu este în silaba coda. Restul nord-vestului Iutlandei are, de asemenea, un schwa de-a lungul coastei, dar o fricativă este folosită în loc de oprire, deci sunetele sunt [iɕ], [yɕ] și [uɕ]. În restul dialectelor jutlandice, calitatea vocalelor este în general aceeași, cu alunecări în nord-vestul jutlandic (Han-V și Han-Ø) pe hartă și numai vocale frontale nerotunjite în dialectul Djurs.

Stöd

După cum am menționat mai devreme, klusilspring este o alternativă la stød care apare numai cu vocalele înalte. Alte limbi scandinave continentale, precum și iutlanda de sud, au două tonuri distincte care disting cuvintele care au fost inițial una sau două silabe. Tonul 1 este un ton simplu crescător și apoi descrescător în majoritatea dialectelor, în timp ce tonul 2 este mai complex, de exemplu hus „casa” [ˈhúːs] = daneză standard [ˈhuːˀs] ~ huse „case” [ˈhùːs] = daneză standard [ˈhuːsə] . În daneză standard, precum și în iutlandică, tonul 1 este înlocuit cu o glotalizare non-segmentară, iar tonul 2 dispare complet. Glotalizarea poate apărea numai pe vocale sau sunete sonore și numai în cuvinte monosilabice sau disilabice și se realizează în transcriere ca [']. Cu toate acestea, în cuvintele cu două silabe, a doua silabă trebuie să fie un morfem derivat, deoarece mediul istoric al tonului 1 a fost monosilabic, iar tonul 2 a apărut doar în cuvinte cu două silabe. Datorită apocopei și morfologiei și tonului, și stød pot fi găsite acum în cuvinte cu una și două silabe. Un cuvânt poate avea mai multe segmente stød dacă cuvântul este compus, separându-l fonetic de tonemele suedeze , norvegiene și jutlandice de sud, care pot apărea o singură dată în întregul cuvânt. Cu toate acestea, spre deosebire de stød danez standard , stød jutlandic nu apare de obicei în cuvintele monosilabice cu o consoană sonoră + fără voce. Doar dialectul Jur și dialectul urban Aarhus au stat în acest mediu. După cum sa menționat anterior, cea mai mare parte din nord-vestul Iutlandei nu are stød după vocale scurte înalte , ci în schimb klusilspring . Stød este încă prezent pe sonore și vocale medii și joase în contextul adecvat. Iutlandicul de Vest are, de asemenea, stød pe o vocală în cuvintele inițial cu două silabe cu consoane fără voce dublate, cum ar fi {tt}, {kk} sau {pp}, de exemplu, katte 'cats' [ˈkʰaˀt] = daneză standard [ˈkʰæd̥ə]  ; ikke 'nu' [ˈeˀ(t)] = daneză standard [ˈeɡ̊ə] .

Alte caracteristici fonologice

• Dialectul jutlandic prezintă, de asemenea, o tendință puternică spre apocope, adică omiterea lui e [ə] , adesea întâlnită în silabe neaccentuate, ea însăși o slăbire a originalului germanic de nord -i , -a sau -u , rezultând în multe cuvinte diferite bazate pur. pe lungimea vocalei sau pe prezența stød . Majoritatea silabelor neaccentuate sunt eliminate și, în unele cazuri, segmentele finale, adesea {r}, de exemplu, kaste „a arunca” [ˈkʰasd̥] = daneză standard [ˈkʰæsd̥ə] (suedeză [ˈkʰasta] ).
• Dialectul jutlandic se remarcă și prin lipsa unui diftong la pronumele nominativ la persoana întâi: jeg. Se pronunță ca [ɑ] în cea mai mare parte a Iutlandei și ca [æ] în Iutlanda de Sud și Iutlanda de Nord-Vest. Diferența se întoarce la diferite forme în proto-norvegiană, și anume ek și eka , care apar în inscripțiile runice timpurii. Ultima formă are o pauză regulată a lui e în ja înainte de a în silaba următoare. Forma scurtă fără pauză se găsește și în norvegiană , feroeză și islandeză .
• În Jutlandica de Nord v este o aproximare labiovelară înaintea vocalelor din spate (în cele mai nordice dialecte și înaintea vocalelor din față ), în timp ce în daneză standard este o aproximare labiodentală , de exemplu vaske 'spăla' [ˈwasɡ] = daneză standard [ˈʋæsɡ̊ə] . În aceleași dialecte, există variante fără voce v și j în combinațiile inițiale hj și hv , de exemplu hvem „cine” [ˈʍɛmˀ] = daneză standard [ ˈʋɛmˀ] , hjerte „inima” [ˈçaɐ̯d̥, ˈçɐ̯d̥, ˈçɐ̯d̥, ˈçɑːd̯] ɑːd̯] ɑːd̯ə̥̥̥̥̥ɛmˀ ]
• În cele mai multe părți ale Iutlandei , nd devine [ɲ] , de exemplu finde „găsește” [ˈfeɲ] = daneză standard [ˈfenə] .

Gramatică

Unul dintre semnele distinctive ale limbilor scandinave este markerul definit postclitic. De exemplu: en mand „om”, mand-en „om”. În daneză standard, acest marker post-clitic este folosit doar atunci când nu există adjectiv, dar dacă există un adjectiv, se folosește în schimb articolul hotărât: den store mand „om mare”. În plus, daneza standard are un sistem cu două genuri care face distincția între genurile mijlocii ( intetkøn, -et) și „alte” ( fælleskøn, -en ). Cu toate acestea, în Iutlanda foarte puține dialecte îndeplinesc standardul în aceste două privințe. Există dialecte cu unul, două și trei genuri, precum și dialecte complet lipsite de trăsătura definitivă postclitică.

Paul

Limbile scandinave originale, precum germana modernă și islandeza, aveau trei genuri. Aceste trei genuri, masculin, feminin și neutru, sunt încă prezente în multe dialecte, în special în majoritatea dialectelor norvegiene. Cu toate acestea, toate versiunile standard ale scandinavei continentale au doar două genuri (norvegiana are trei genuri, dar în bokmål, unul dintre cele două standarde scrise, substantivele feminine pot fi flexate în același mod ca și substantivele masculine, permițând doar două genuri). Masculinul și femininul s-au contopit, luând articolul masculin (sau feminin în daneză insulară), în timp ce neutrul a rămas separat. Trei genuri rămân în nordul Iutlandei și departe la est, ceea ce ar putea fi explicat prin contactul dialectal atât cu dialectele norvegiene, cât și cu cele suedeze, care păstrează toate cele trei genuri. Cu toate acestea, pierderea tuturor diferențelor de gen în vest este unică pentru Iutlanda. Rețineți că Jutlandica de Vest are încă două clase de substantive , cuvinte n- și t , la fel ca daneza standard, pur și simplu nu se aplică genurilor. Cuvintele t din Iutlanda de Vest sunt limitate la substantive de masă.

Articolul

De asemenea, un anumit marker nu corespunde dialectelor jutlandice. În Occident, unde există un singur gen și în toate dialectele Iutlandice de Sud, marcajul definitoriu este morfema liberă înaintea substantivului. Cu toate acestea, acesta nu este același lucru cu un morfem liber în daneză standard când adjectivul precede substantivul. Fonetic, este realizat ca [æ].

Există, de asemenea, zone mici în Iutlanda unde adjectivele predicate, precum și adjectivele în fraze nedefinite, au congruență de gen în forma neutră. În South Schleswig, cel mai estic dialect Dür, și pe insula Samsø, adjectivele iau terminația -t , care corespunde danezei standard: de exemplu, et grønt glas și glasset er grønt . [æt gʁœːnt sticla; glas.ət æ gʁœːnt] 'sticlă verde; sticla verde. În Wends (Iutlanda de nord) nu există congruență adjectivă în alocații nedefinite, dar -t este încă prezent în adjectivele predicate. Variația exemplelor reflectă, de asemenea, diferențe între numărul de genuri, articolele post-clitice și enclitice și apocopa. [æ gʁœn' sticla; glast æ gʁœnt] (aceeași luciu) În restul Iutlandei, ca urmare a apocopei, -t dispare complet  : [æt (æn) gʁœn' glas; glas.ə(t) (æ glas) æ gʁœn'] (aceeași luciu).

Semantică

Prezența unui marker de definire a morfemului liber separat în dialectele jutlandice de vest [æ] a cauzat o diferență semantică contrastantă cu dem. standard danez. Substantivele care pot fi analizate ca substantive de masă, spre deosebire de substantivele numărătoare, pot lua articolul [æ] înaintea adjectivului. Cu toate acestea, dacă substantivul este destinat să fie un substantiv numărabil, folosește articolul standard danez la plural dem . Un exemplu în acest sens ar fi dem små kartofler în comparație cu æ små kartofler „cartof mic”. Dem små kartofler se referă la cartofii mici din set, adică cei 5 cartofi mici de pe masă. Æ små kartofler se referă în schimb la un substantiv de masă care înseamnă cartof, care este de obicei mic. Este ca și cum ai spune „cartof galben” în engleză. Poate însemna fie un cartof galben în general, un substantiv de masă, fie un cartof galben întins pe o masă, spre deosebire de unul roșu.

Există, de asemenea, tendința de a folosi hans sau hendes în locul păcatului „propriu” atunci când se face referire la subiectul unei propoziții. Aceasta înseamnă că nu mai există o distincție între dacă pronumele posesiv se referă la subiectul propoziției sau la persoana a treia, totuși utilizarea unui cuvânt precum egen/t „proprie” poate parafraza să realizeze același lucru.

Sociolingvistica

Astăzi, dialectele vechi legate de zonele rurale fac loc unor noi standarde regionale bazate pe daneză standard. La acest proces au contribuit mai mulți factori. Dialectele, în special cele din regiunile cele mai nordice, vestice și sudice, sunt adesea greu de înțeles pentru oamenii care provin din afara Iutlandei. 

Dialectele se bucură, de asemenea, de un prestigiu redus atât la nivel național ( zelandezii tind să creadă că jutlanderii sunt mai lenți nu numai în vorbire, ci și în gândire), cât și la nivel regional (dialectul este asociat cu viața rurală).

Viața culturală, media și de afaceri daneză se învârte în jurul Copenhaga, iar Iutlanda a cunoscut doar o creștere economică semnificativă în ultimele decenii. În secolul al XX-lea, dialectele au fost de obicei suprimate de mass-media, agenții guvernamentale și școli. În ultimele decenii, a existat o atitudine mai liberală față de dialecte, dar pe măsură ce numărul de vorbitori a scăzut și aproape toți vorbitorii de dialect rămași cunosc o formă regională de daneză standard, dialectele continuă să fie ignorate.

Caracteristici

Noile „ regiolecte ” jutlandice diferă de varianta de la Copenhaga în primul rând printr-un accent distinct:

1. tendință de apocopă mai mare a [ə] neaccentuată (vezi mai sus).
2. un ton mai înalt spre sfârşitul silabei accentuate.
3. distribuție ușor diferită a stød  : vej 'way' [ˈʋaɪ̯] = daneză standard [ˈʋaɪ̯ˀ]  ; hammer 'ciocan' [ˈhɑmˀɐ] = daneză standard [ˈhɑmɐ] .
4. terminația -et ( articol hotărât sau participiu pasiv ) se pronunță [-(ə)d̥] în loc de [-ð̩] , de exemplu, hentet „extras” [ˈhɛnd̥əd̥] = daneză standard [ˈhɛnd̥ð̩]  ; meget 'foarte, foarte' [ˈmaːɪ̯d̥] = daneză standard [ˈmaːð̩, ˈmɑːð̩]
5. livrarea d se pronunță [ɪ̯] sau, înainte de i , [d̥] în unele soiuri ale regiunii: bade 'bath' [ˈb̥æːɪ̯] = standard danez ˈb̥æːð̩] , stadig 'stationary' [ˈsd̥æːd̥æ] = standard danez . Această pronunție nu este pe placul tinerilor vorbitori.
6. sau pronunțat [ɒː] în cuvintele în care daneza standard are [oɐ̯] (în silabe închise): torn 'thorn' [ˈtˢɒːˀn] = daneză standard [ˈtˢoɐ̯ˀn] . Pe de altă parte, se pot auzi și pronunții hipercorecte , cum ar fi tårn „turn” [ˈtˢoɐ̯ˀn] = daneză standard [ˈtˢɒːˀn] .
7. Verbele puternice au -en la participiul trecut nu numai la adjectiv , ca în daneza standard, ci și la perfectul compus : han har funden pentru daneză standard han har fundet den . Astfel de forme aparțin registrului inferior al regiolectilor jutlandieni.
8. folosirea frecventă a lui hans, hendes „al lui, ea” în locul pronumelui reflexiv sin pentru a indica subiectul propoziției: han kyssede hans kone „el și-a sărutat soția” pentru daneza standard han kyssede sin kone (o altă propoziție ar însemna că el sărutat soția altcuiva).
9. lipsa distincției între formele tranzitive și intranzitive ale unor verbe înrudite, cum ar fi ligge ~ lægge „a se întinde”: han lagde i sengen „el era în pat” pentru daneza standard han lå i sengen (vorbitorii de est nu fac distincție între prezent și nici verbe la infinitiv).
10. rămășițe ale vocabularului regional, cum ar fi træls [ˈtˢʁɑls] „iritant” (pentru daneză standard irriterende [i(ɐ̯)ˈtˢeɐ̯ˀnə] ), og [ˈʌ] „prea” (pentru daneză standard også [ˈʌsə] ), [e ʌsə ] ), [e ʌsə ] ) , într-un stil mai înalt, ikke også [eˈɡ̊ʌsə] „nu-i așa” (pentru ikke danez standard , ikke sandt [ˈeɡ̊(ə), eɡ̊ˈsænˀd̥] ).

Centrul Peter Scoutrup

Centrul Peter Skoutrup pentru Studii Jutlandice este un centru de cercetare la Universitatea din Aarhus și principalul centru de dialectologie jutlandică din Danemarca [1] . A fost fondat în 1932 (sub numele Jysk Sprog-og Kulturforskning Institute ) și a fost inițial finanțat privat prin granturi și condus de prof. Peter Skautrup. În 1973 a devenit parte a Universității Aarhus [2] și în prezent face parte din Școala de Comunicare și Cultură [1] Școala de Comunicare și Cultură [1] din Facultatea de Studii Scandinave și Economia Experienței .

Din 1932 până în 1978, centrul a publicat revista Sprog og Kultur („Limbă și cultură”), iar din 1982, Ord & Sag („Cuvânt și faptă”) [2] .

Activitatea principală a centrului se concentrează pe crearea Jysk Ordbog („Dicționar Jutlandic”), bazat pe 3 milioane de fișe colectate începând cu anii 1930 și aproximativ 1.050 de ore de înregistrări audio ale dialectelor din toate părțile Iutlandei. A fost publicat online din 2000, dar încă nu este complet finalizat [3] . Potrivit centrului (în 2018), au mai rămas 30 de ani de muncă [4] .

Note

1. ↑ 1 2 Peter Skautrup Centret - jysk.au.dk  (daneză) . jysk.au.dk . Universitatea Arhus. Preluat: 2 aprilie 2022.
2. ↑ 1 2 Centrets histoire  (daneză) . jysk.au.dk . Universitatea Arhus. Preluat: 2 aprilie 2022.
3. ↑ Jysk Ordbog . www.jyskordbog.dk _ Universitatea Arhus. Preluat: 2 aprilie 2022. (nedefinit)
4. ↑ Danielsen. Viggo har studeret jyske ord i 55 år: Der er 30 års arbejde tilbage  (daneză) . TV2 ØSTJYLLAND (6 februarie 2018). Preluat: 2 aprilie 2022.