Apolipoproteina H

Apolipoproteina H (beta-2-glicoproteina I, β2 - glicoproteina I , ing.  apolipoproteina H, beta-2-glicoproteina I, β2 - glicoproteina I ) este o proteină din plasmă sanguină asociată cu fosfolipide încărcate negativ , de exemplu, pe suprafața lipoproteinelor oxidate de joasă densitate (okLDL). Diferă de apolipoproteinele adevărate , deoarece este o proteină hidrofilă care este complet solubilă în mediul acvatic. Asociat cu dezvoltarea bolilor autozomale sistemice , cu toate acestea, rolul fiziologic al proteinei este necunoscut.

Structură și proprietăți

ApoN este format din 326 de aminoacizi și are o greutate moleculară de 50 kDa. Proteina conține 5 repetări omoloage cunoscute sub numele de domenii proteice de control al complementului .  Ultimul domeniu conține un grup de aminoacizi încărcați pozitiv, care determină legarea proteinei la fosfolipidele încărcate negativ . De asemenea, se leagă de heparină , lipoproteine ​​plachetare activate , LDL oxidat (ocLDL) și celule apoptotice . Acest lucru poate ajuta la eliminarea celulelor moarte din organism.

Pe suprafața oxLDL, apoH se leagă în mod specific de anumiți produși ai oxidării lipidelor (ionul de 7-cetocolesterol și 7-cetocolesteril-9-carboxinonatul). Rolul proteinelor în organism nu este clar.

Rol în patologie

ApoN se leagă de oxLDL din sânge și provoacă un răspuns autoimun în intima vaselor aterosclerotice . Astfel, complexul ocLDL-apoN cauzează lupus eritematos sistemic , sindrom antifosfolipidic și tromboză arterială .

Link -uri

• Modificarea oxidativă a lipoproteinelor cu densitate scăzută și reglarea imună a aterosclerozei.