Structura Widmanstetten

Structura Widmanstetten
Numit după Widmanstetten, Alois von
Descoperitor sau Inventor William Thomson
 Fișiere media la Wikimedia Commons

Structura Widmanstetten (există și o structură Widmanstetten sau Widmanstetten , precum și figurile Widmanstetten ) - un tip de structură metalografică a aliajelor în știința metalelor și meteoritică , caracterizată printr-o aranjare geometrică corectă a elementelor structurale sub formă de plăci, poligoane sau ace în interiorul granulelor de cristal care alcătuiesc aliajul.

Termenul

Termenul „ figuri Widmanstetten ” a fost folosit pentru a se referi la figurile sau modelele rezultate din tăierea și gravarea acidă a majorității meteoriților de fier . Un astfel de model apare dacă, la temperaturi scăzute în spațiu , două minerale care se cristalizează nu se pot amesteca. Încercările de a crea figuri Widmanstetten în laborator eșuează [1] .

Termenul „ structură Widmanstetten ” este folosit pentru a caracteriza structura oțelului puternic supraîncălzit sau turnat, în care excesul de ferită eliberat din austenită este situat de-a lungul planurilor octaedrice ale cristalelor de austenită; folosit în prezent pentru a descrie alte structuri ordonate geometric din aliaje. Apariția unor astfel de structuri se explică prin faptul că în timpul cristalizării secundare și recristalizării în stare solidă, forma lamelară sau aciculară a cristalelor care formează structura și articularea acestora prin anumite planuri similare ca structură atomică asigură o cantitate minimă de elasticitate și suprafață. energie.

Istorie

Structura Widmanstetten a fost descoperită pentru prima dată de omul de știință englez William Thomson în 1804 [ 2] [3] și, independent, de omul de știință austriac A. Widmanstetten în 1808 în timp ce studia meteoriții fier-nichel [4] . De atunci, acestea au fost numite „figuri Widmanstetten” sau „structuri Thomson”.

Note

  1. Kulikovsky P. G. Carte de referință pentru astronomie amatoare. Moscova: Ripol Classic, 2013. 640 p.
  2. F.A. Paneth. „Descoperirea și cele mai vechi reproduceri ale figurilor Widmanstatten”  (engleză)  // Geochimica et Cosmochimica Acta.. - 1960. - Vol. 18 . - S. 176-182 .
  3. G. Thomson. „Saggio di G. Thomson sul ferro Malleabile trovato da Pallas in Siberia” // „Atti dell'Accademia Delle Scienze di Siena”. - 1808. - T. IX . - S. 37 .
  4. Krinov E. L. Heralds of the universe. M.: Stat. editura de literatură geografică, 1963. 141 p.

Literatură

Link -uri