Guoyu Lomazi

Guoyu Lomazi 锅 鍋 guo 国 國 g w o 果 果 gu oo 过 過 guo h Click pentru a vizualiza ca imagine Cele patru tonuri ale silabei „guo” sunt scrise în hieroglife (simplificate în stânga, tradiționale în dreapta) și în „goyui lomozi”. Observați diferențele de ortografie evidențiate cu roșu.
chineza traditionala :	國語羅馬字
Chineză simplificată :	国语罗马字

Guoyu Lomazi ( trad. chineză 國語羅馬字, ex.国语罗马字, pinyin guóyǔ luómǎzì , literal: „romanizarea limbii naționale”) este un sistem de romanizare a chinezei literare ( Putonghua ) dezvoltat de Zhao 廅廅趙. , pinyin zhào yuánrèn ) și rafinat în anii 1925-1926 de mai mulți lingviști, printre care Lin Yutang . Zhao însuși a folosit guoyu lomozi în scrierile sale, iar acest sistem de romanizare a produs un număr mic de publicații în general.

Guoyu Lomazi este unul dintre cele două sisteme în care tonurile limbii chineze sunt indicate nu prin superscripte, ci prin modificarea notației silabelor (al doilea este sistemul simplificat Wade , dezvoltat de lingvistul suedez suedez Olov Bertil Anderson ). Tonurile în chineză disting între silabe altfel identice; în alte sisteme, semnele diacritice ( pinyin ): āi, ái, ǎi și ài ) sau numerele ( sistemul de transcriere Wade-Giles : ai 1 , ai 2 și așa mai departe) sunt folosite pentru a le reflecta în scris. În goyu lomozi, aceleași silabe sunt scrise ca ai , air , ae și ay . Ortografia este consecventă și permite păstrarea pronunției generale, indicând diferențe în producerea tonurilor.

Zhao a susținut că tonurile de ortografie ușurează învățarea chinezei, dar un studiu din 1997 a ajuns la concluzia opusă [1] . Datorită utilizării unui sistem complex de ortografie în goyu lomazi, conexiunile dintre silabe cu tonuri diferite nu devin evidente: de exemplu, diferența dintre primul, par și al doilea, în creștere, pentru diferite silabe este reflectată în scrisoare. ca mha - ma , ching - chyng , chang - charng . Deși maparea ortografică a tonurilor se găsește în limbile din Asia de Sud-Est (cum ar fi Miao ), în toate astfel de sisteme, tonurile sunt reflectate în mod constant prin adăugarea unei litere la sfârșitul silabei (Miao: -b înseamnă ton înalt, -s scăzut, -j cădere mare etc.). d.).

În 1928, China a adoptat guoyu lomozi ca romanizare oficială în dicționare; s-a planificat traducerea completă a chinezei literare în acest script ceva timp mai târziu. Cu toate acestea, în ciuda sprijinului unui anumit grup de lingviști din China și dincolo de granițele sale, goyu lomazi fie nu a fost entuziasmat, fie s-a întâmpinat cu ostilitate în rândul publicului larg [3] . Un alt obstacol în calea răspândirii a fost faptul că goyu lomozi se baza pe dialectul Beijing , iar la acea vreme statul, care încă nu era suficient de puternic, nu-i putea oferi un sprijin suficient. Guoyu lomozi a pierdut teren și a cedat în fața pinyinului și a sistemelor ulterioare. Cu toate acestea, influența sa poate fi urmărită, în special, în scrierea numelui provinciei Shaanxi (Shaanxi), în pinyin shǎnxī, pentru a se distinge de Shanxi (Shanxi), în pinyin (shānxī), ale cărui nume fără semne diacritice arată la fel.

Istorie

Cea mai caracteristică trăsătură a guoyu lomozi, cartografierea tonurilor ortografice, a fost propusă de Zhao de lingvistul Lin Yutang [4] [5] . Până în 1922, Zhao oficializase deja conceptul de bază al viitorului sistem [6] . Detaliile au fost elaborate în 1925-1926 de un grup de cinci lingvisti conduși de Zhao și inclusiv de Lin, sub supravegherea Comisiei pentru Pregătirea Unificării Limbii Naționale [7] , iar în 1928 guoyu lomozi a primit statutul oficial . S-a propus să se folosească goyu lomazi împreună cu zhuyin , de aceea al doilea nume este „A doua formă (a doua versiune) a zhuyin (scriere națională)” ( chineză tradițională 國音字母第二式, ex. 国音字母第二式, pinyin guóyīn zìmǔ dì 'èr shì , pall goyin zimu dier shi , gwoin tzyhmuu dihell shyh) [8] . Ambele sisteme au fost folosite pentru a înregistra noua pronunție literară în Dicționarul de pronunție națională pentru uz zilnic . Creatorii goyu lomozi aveau ambiții și mai mari - scopul lor era să reformeze scrisul și să treacă complet la goyu [10] .

În anii 1930, s-au făcut două încercări pe termen scurt de a instrui țărani și muncitori feroviari în Shandong și Henan [11] . Guoyu au fost sprijiniți de Qian Xuantong , Luo Changpei și Walter Simon [12] . În această perioadă, goyu lomozi s-a confruntat cu o înstrăinare tot mai mare din cauza complexității; în plus, sinologul Bernhard Carlgren l-a criticat pe goyu lomazi pentru acuratețe fonetică insuficientă [13] . La fel ca sistemul rival de „ alfabet romanizat chinezesc ” fără tonuri, guoyui nu au reușit să obțină un sprijin larg, probabil pentru că erau prea legați de dialectul Beijing [14] [15] .

Guoyu lomazi este folosit în romanizarea oficială a numelui provinciei Shaanxi ( Shaanxi ) pentru a evita confuzia atunci când scrieți pinyin fără tonuri: numele provinciale ale Shaanxi și Shanxi diferă doar în tonuri (shǎnxī și, respectiv, shānxī). Această intrare este folosită și pe Internet, adresa URL a site-ului web oficial al provinciei este https://web.archive.org/web/20181229221118/http://www.shaanxi.gov.cn/ . Unii chinezi folosesc goyu lomzi pentru a-și scrie numele și prenumele în latină: un exemplu este matematicianul Chern, Shiing-Shen (trebuie remarcat că nici Zhao, nici Lin nu au făcut acest lucru). În 1958, pinyinul a devenit romanizarea oficială în RPC , iar instituțiile internaționale precum ONU , Biblioteca Congresului și Organizația Internațională pentru Standardizare au trecut, de asemenea, la el . În Republica Chineză ( Taiwan ) , guoyu lomozi folosit până în anii 1970 pentru a indica pronunţia în dicţionarele explicative , pall . _ _ _ _ _ _ _

Descriere

	labial		labiodental	Alveolar		Retroflex		Alveolo- palatinal		spate lingual
exploziv	b [p]	p [pʰ]		d [t]	t [tʰ]					g [k]	k [kʰ]
nazal	m [m]		n [n]
Aproximant lateral				l [l]
africane				tz (z) [ts]	ts (c) [tsʰ]	j (zh) [tʂ]	ch [tʂʰ]	j [tɕ]	ch (q) [tɕʰ]
fricative			f [f]	s [s]	sh [ʂ]	r [ʐ~ɻ]	sh (x) [ɕ]	h [x]

Legendă: Goyu este diferit de pinyin (pinyin) [ MAE ]

Central Restul finalei Medial Ø i u y A Ø a [ɑ] ia [iɑ] ua [uɑ] i ai [aɪ] uai [uaɪ] u au (ao) [ɑʊ] iau (iao) [iɑʊ] n un [un] ian [iɛn] uan [uan] iuan (uan) [yɛn] ŋ ang [ɑŋ] iang [iɑŋ] uang [uɑŋ] ə Ø e [ɯʌ] adică [iɛ] uo/-o [uɔ] iue (üe/ue) [yo] i ei [eɪ] uei (ui) [ueɪ] u tu [ ɤʊ ] iou (iu) [iɤʊ] n ro [ən] în [în] uen (un) [uən] iun (un) [yn] ŋ eng [əŋ] ing [iŋ] ong [ʊŋ] iong [iʊŋ] ɻ el (er) [ɑɻ] Ø y (i) [ɨ] eu [eu] tu [ u ] iu (ü/u) [y]

O inovație importantă a goyu lomazi a fost afișarea în scris a consoanelor pereche neaspirate și aspirate folosind litere latine vocale și nevocate (această caracteristică a fost împrumutată de dezvoltatorii pinyin) [18] . De exemplu, literele b și p reprezintă sunetele /p/ și /pʰ/ (în sistemul Wade-Giles, p și p' ). O caracteristică potențial înșelătoare a lui goyu este utilizarea j, ch, sh pentru a înregistra două tipuri diferite de sunete: dacă o literă este urmată de i , atunci este scrisă ca o consoană alveolo-palatală (în pinyin - j, q, x ); în caz contrar, se înregistrează un sunet retroflex (în pinyin - zh, ch, sh ). Cei care sunt obișnuiți cu pinyin ar trebui să acorde atenție acestei caracteristici: ju, jiu, jiou corespund cu pinyin zhu, ju, jiu .

Alte caracteristici ale goyu lomozi:

• Combinația de litere iu denotă o vocală frontală înaltă rotunjită ( /y/ ), care în pinyin este scrisă fie ca „ü” fie ca „u”.
• Finalul -y înseamnă [ ɨ ] - un alofon al lui i : timid, sy corespunde pinyin shi, si .
• El final corespunde cu er în pinyin ( -r este luat pentru a indica al doilea ton), inclusiv vocalele erizate : ideal = i dean + -(e)l (pinyin - yìdiǎnr, „putin”).
• Unele morfeme comune au abrevieri : -g (-ge), -j (-zhe), -m (-me), sh (shi), -tz (-zi) [19] .

Notarea tonurilor

Forma de bază a silabei are un prim ton, uniform. Pentru a da unei silabe un al doilea, al treilea sau al patrulea ton, aceasta trebuie schimbată în conformitate cu regulile [20] .

• Fie vocala se schimbă pentru a desemna un sunet similar ( i → y ; u → w ),
• sau vocala este duplicată,
• sau după vocală se adaugă o literă nepronunţabilă ( r sau h ).

Prima metodă este folosită ori de câte ori este posibil.

Primul ton

shiue, chuan, chang, hai, bau (xuē, chuān, chāng, hāi, bāo)

Al doilea ton: i/u → y/w sau adăugați -r

sh y ue, ch w an, cha ng, hai r , bau r ( xué, chuán, cháng, hái, báo)

Al treilea ton: i/u → e/o sau duplica o vocală

sh e ue, ch o an, ch aa ng, ha e , ba o (xuě, chuǎn, chǎng, hǎi, bǎo)

Al patrulea ton: schimbați sau duplicați consoana finală sau adăugați -h

shiue h , chua nn , cha nq , ha y , ba w (xuè, chuàn, chàng, hài, bào)

Ton neutru : un punct este plasat la începutul unei silabe

pe r ng.yeou, di h .fang (pengyou, dìfang).

Excepțiile sunt silabe care încep cu consoane sonore ( l-/m-/n-/r- ): forma principală în ele este al doilea ton. În ele, primul ton este marcat cu o inserție -h- de a doua literă. De exemplu, mha  este mā și ma  este má. Al treilea și al patrulea ton sunt notate în mod standard: maa ( mǎ ) și mah ( mà ).

Înregistrarea comună a silabelor

O caracteristică importantă a lui Goyu Lomazi este înregistrarea silabelor care alcătuiesc un cuvânt împreună. Pentru vorbitorii de limbi europene, această abordare pare a fi luată de la sine înțeles, dar în chineză conceptul de „cuvânt” nu este atât de ușor de definit. Elementul cu semnificație minimă al unei limbi este o silabă (o hieroglifă), având de obicei un sens propriu sau fiind un morfem [21] , care este mai mic decât un „cuvânt lingvistic” [22] . Caracterele chinezești sunt scrise fără spații, iar cele mai semnificative cuvinte independente constau din două caractere; reflectarea acestui lucru în scris a fost o invenție majoră a lui Zhao (1922) [23] . Aceasta era radical diferită de cratimele din sistemul Wade-Giles: Kuo 2 -yü 3 Lo 2 -ma 3 -tzŭ 4 (gwoyeu romatzyh, guóyǔ luómǎzì). Acest principiu a fost ulterior adoptat în pinyin.

Utilizare

Zhao și-a folosit sistemul în două lucrări importante:

• A Concise Dictionary of  Spoken Chinese , cu Yang Liansheng, 1947;
• Mandarin Primer  [ 24] , 1948
• A Grammar of Spoken Chinese [ 25] ( 1968a ) 
• Lecturi în limba chineză orală ( Lecturi în limba engleză  în chineză care se poate spune ).

În 1942, Walter Simon a prezentat goyu lomozi sinologilor vorbitori de limbă engleză, publicând pamfletul The New Official Chinese Latin Script .  În următorul deceniu, el a scris mai multe cărți și un dicționar chineză-engleză, unde intrarea în latină este goyu lomazi.

În 1960, Liu Yincheng, colegul lui Simon la Colegiul de Studii Orientale și Africane , a publicat Cincizeci de povești chinezești yánwén duìzhào Zhōngguó gùshi wǔshí piān , Pall. yanwen duizhao zhongguo gushi ushi pian ) sunt fragmente din text clasic și modern , din wenyan . Chinez. Liu a considerat scopul cărții de a oferi o înțelegere inițială a textelor clasice cu ajutorul limbajului colocvial modern [26] . Pe lângă hieroglife, lucrarea conținea și romanizarea (goyu lomozi) și romanizarea lecturii japoneze, pregătite de Simon.

Dicționarul chinez-englez al lui Lin Yutang (1972) conținea multe inovații, inclusiv o versiune simplificată a guoyu [27] [28] . Lin a eliminat majoritatea regulilor ortografice care necesitau schimbarea vocalelor unei silabe, așa cum se poate vedea din scrierea numelui sistemului: Guo r y uu Romatzyh [27]  - al doilea ton este afișat secvențial prin introducerea -r , iar al treilea prin dublarea vocalei.

Învățarea Chinei

Majoritatea încep să învețe limba chineză cu pinyin, iar Zhao însuși a considerat-o mai potrivită pentru etapa inițială [29] . Zhao credea că beneficiul guoyu lomozi este de a oferi diferențe mai pronunțate de tonuri:

[Goyu] complică ortografia, dar dă individualitate fizionomiei cuvintelor, cu care devine posibilă asocierea sensului... [30]

De exemplu, poate fi mai ușor să ne amintim diferențele dintre cuvintele Guoyu Beeijing ( Beijing ) și beyjiing („fond”) decât cuvintele pinyin Běijīng și bèijǐng .

Guoyu lomozi continuă să fie folosit de unii profesori: în 2000, Princeton a produs un manual elementar de engleză chineză.  Primer chinezesc în Pinyin și Guoyu [31] . La Universitatea din Pennsylvania Bucknell, goyu lomozi este principalul sistem de romanizare [32] .

Exemplu

Un extras din „Lecturi în limba chineză orală”. Tonurile sunt evidențiate în culoare.

Sistem de înregistrare	Text
Guoyu Lomazi	„Ha nn sh y ue” .de m ingcheng due y Jongg w o y e ou id e an butzuenjin q .de yi h we y . W oo men tingshuo y e ou „Yi nn du h sh y ue”, „Aij yi sh y ue”, „Ha nn sh y ue”, e r l m eiy e ou tingshuo y e ou „Shila h sh y ue ”, „ L uom aa sh y ue”, gen q m eiy e ou tingshuo y e ou „Ingg wosh y ue ”, „M ee ig w osh y ue”. „Ha nn sh y ue” je y g m ingcheng w anch y uan b e aushy h Ou-M ee i sh y uej ee due y na h shie y ii jing che r n l uen de g uu la o -g w ojia de w enhua h de ij oo ng chingka nn de ta y du h . [33]
Hieroglife simplificate	汉学 的 名称 对 中国 有 一点 尊敬 的 意味。 我们 有 有 印度学 埃及学 、 汉学 ， 而 听说 有 希腊学 、 罗马学 ， 没有 听说 有 学 、 美国 学。 这个 名称 完全 完全 完全 HI表示欧美学者对那些已经沉沦的古老国家的文化的一种轻看的态度。
Personaje tradiționale	漢學 的 名稱 對 中國 有 一點 尊敬 的 意味。 我們 有 有 印度學 埃及學 、 漢學 ， 而 聽說 有 希臘學 、 羅馬學 ， 沒有 聽說 有 學 、 美國 學。 這個 名稱 完全 完全 完全 HI表示歐美學者對那些已經沉淪的古老國家的文化的一種輕看的態度。
Hanyu pinyin	„Hànxué” de míngchēng duì Zhōngguó yǒu yìdiǎn bùzūnjìng de yìwèi. Wǒmen tīngshuō yǒu "Yìndùxué", "Āijíxué", "Hànxué", ér méiyǒu tīngshuō yǒu "Xīlàxué", "Luómǎxué," „Hànxué” zhèige míngchēng wánquán biǎoshì Ōu-Měi xuézhě duì nàxiē yǐjing chénlún de gǔlǎo-guójiā de wénhuà de yìzhǒng qīngkàn de tàidù.
Traducere	Însuși termenul „Sinologie” sună lipsit de respect față de China. Știm despre existența Indologiei, Egiptologiei, Sinologiei, dar nu știm despre Grecologie și Romanologie și nu am auzit deloc de Anglogie și Americologie. Termenul „Sinologie” reflectă pe deplin atitudinea disprețuitoare a oamenilor de știință europeni și americani față de cultura statelor antice care au căzut deja în decădere.

Note

1. ↑ Rezultatele au indicat în mod clar că GR nu a condus la o acuratețe semnificativ mai mare în producția tonală. Într-adevăr, utilizarea GR a reflectat rate ușor mai scăzute de acuratețe a producției tonale pentru vorbitorii nativi atât de engleză americană, cât și de japoneză.” McGinnis (1997).
2. ↑ Vezi John DeFrancis pentru detalii. Capitolul 4 din DeFrancis(1950) . pinyin.info. Consultat la 27 februarie 2007. Arhivat din original pe 7 februarie 2007. (nedefinit)
3. ↑ „Fără să-mi declin responsabilitatea, în calitate de membru foarte activ al Comitetului pentru Unificare, pentru meritele și defectele sistemului, trebuie să-i dau credit colegului meu Lin Yutang pentru ideea de a modifica ortografia pentru a indica diferența de ton. " Chao(1948):11 notă de subsol.
4. ↑ Vezi și John DeFrancis. Un stat, un popor, o limbă . Pinyin.info. Consultat la 27 februarie 2007. Arhivat din original pe 7 februarie 2007.  (nedefinit) (Capitolul 4 din DeFrancis[1950]).
5. ↑ DeFrancis (1950): Ch 4, notele de subsol 43 și 46.
6. ↑ DeFrancis(1950): 74
7. ↑ Simon, W. (1947): Tabelul X, lxxi.
8. ↑ Chao (1948):11
9. ↑ „În timp ce poziția oficială era că trebuia folosită ori de câte ori chineza trebuia scrisă cu litere latine, cum ar fi în relațiile cu străinii, cei care au conceput sistemul, dintre care eu eram, au avut în mintea noastră proiectarea unui sistem practic de scriere. Chao (1968c)
10. ↑ DeFrancis(1950): 77-78
11. ↑ DeFrancis(1950): 75
12. ↑ „[GR] se bazează pe o serie de minciuni fonetice foarte fatale, și din acest motiv va fi foarte greu de învățat și, în consecință, nepractic”, Karlgren (1928):20
13. ↑ DeFrancis(1950):76
14. ↑ „O normă lingvistică suficient de precisă și puternică nu devenise încă realitate în China”. Kratochvíl(1968):169.
15. ↑ Vezi și Chen (1999):189
16. ↑ Wi-vun Taifflo Chiung. Romanizare și planificare lingvistică în Taiwan . Centrul de Studii Thoat-Han. Consultat la 27 februarie 2007. Arhivat din original pe 13 ianuarie 2013.  (nedefinit) Aceasta este o versiune online a lui Chiung (2001).
17. ↑ Zhao (1948):19-24 și Zhao (1968a):20-25
18. ↑ Chao (1968a): xxx.
19. ↑ Vezi Chao (1948): 28-30 și Chao (1968a): 29-30, și tabelul IX în Simon, W. (1947): lviii.
20. ↑ Zhao îl numește „cuvântul sociologic”, deoarece tocmai în aceste unități vocabularul copiilor este măsurat și plătit prin telegraf . Zhao (1968a): 136.
21. ↑ Vezi Zhao (1968a): 138-143 și Kratochvíl (1968): 89-99.
22. ↑ DeFrancis(1950): Ch 4, nota 46.
23. ↑ Disponibil parțial la Yuen Ren Chao. Primer de mandarină . Smithsonian Folkways Recordings. Consultat la 27 februarie 2007. Arhivat din original pe 27 octombrie 2005.  (nedefinit) .
24. ↑ „Cea mai cuprinzătoare gramatică a MSC [Chineză standard modernă] în engleză.” Kratochvíl(1968):187.
25. ↑ Liu (1960): xii (Introducere de W. Simon)
26. ↑ 1 2 „În ediția originală, „Guoryuu Romatzyh” ( chineză 國語羅馬字) a fost folosită ca schemă pentru romanizare.” O altă caracteristică a fost „Sistemul de indexare instantanee”: „o invenție a lui Lin Yutang cu intenția de a oferi o regulă simplă și lipsită de ambiguitate pentru a apela orice caracter chinez dat... [A]acest sistem de indexare nu a fost utilizat pe scară largă de la începuturile sale. ." Lin Yutang. Dicționar chinez-englez de utilizare modernă (versiunea online) . Universitatea Chineză din Hong Kong. Data accesului: 27 martie 2007. Arhivat din original la 26 octombrie 2012. (nedefinit)
27. ↑ Ching (1975).
28. ↑ „Învățarea ortografiei naționale durează cu două săptămâni mai mult decât alte sisteme...” Chao și Yang (1947): xix.
29. ↑ Chao(1948):11
30. ↑ Ch'en și colab. (2000)
31. ↑ Anne Pusey. Materiale în limba chineză . Site-urile web ale cursurilor Bucknell University. Consultat la 27 februarie 2007. Arhivat din original pe 13 ianuarie 2013. (nedefinit)
32. ↑ Extras din Her Wey Hannshyue? (Hé wèi Hànxué?) de Jou Faagau (Zhōu Fǎgāo). Chao(1968b): I,111

Literatură

• Chao, Yuen Ren. Mandarin Primer : un curs intensiv de chineză vorbită  . — Harvard University Press , 1948.
• Chao, Yuen Ren. O gramatică a chinezei vorbite  (neopr.) . - University of California Press , 2274. - ISBN 0-520-00219-9 .
• Chao, Yuen Ren. Lecturi în chineză sayable  (neopr.) . - Asian Language Publications, Inc, 1968. - ISBN 0-87950-328-9 .
• Chao, Yuen Ren. Limbajul și sistemele simbolice  (nedefinite) . - Cambridge University Press , 1968. - ISBN 0-521-09457-7 .
• Chao, Yuen Ren; și L.S. Yang. Dicționar concis de chineză vorbită  (neopr.) . - Harvard University Press , 1947. - ISBN 0-674-15800-8 .
• Chen, Ping. Chineză modernă: istorie și sociolingvistică  (engleză) . - Cambridge University Press , 1999. - ISBN 0-521-64572-7 .
• Ch'en, Ta-tuan; P. Link, YJ Tai și TT Ch'en. Primer chinezesc  (neopr.) . - Princeton University Press , 2000. - ISBN 0-691-09602-3 .
• Ching, Eugene; Yutang, Lin; Li, Choh-Ming. Revizuirea dicționarului chinez-englez al utilizării moderne de Lin Yutang  //  Jurnalul de studii asiatice : jurnal. - Asociația pentru Studii Asiatice, 1975. - Vol. 34 , nr. 2 . - P. 521-524 . - doi : 10.2307/2052772 . — .
• Chiung, Wi-vun Taifflo. Romanizare și planificare lingvistică în Taiwan  (nedeterminat)  // The Linguistic Association of Korea Journal. - 2001. - T. 9 , nr 1 . - S. 15-43 .
• DeFrancis, John. Naționalismul și reforma lingvistică în China  (nedefinită) . — Princeton University Press , 1950. Capitolul 4 Arhivat la 12 decembrie 2012 la Wayback Machine este disponibil online.
• Karlgren, Bernard. Romanizarea  chinezei (neopr.) . - Londra: Societatea Chinei, 1928.
• Lin, Yutang. Dicționar chinez-englez de utilizare modernă  (engleză) . - Universitatea Chineză din Hong Kong, 1972. - ISBN 0-07-099695-4 .
• Liu, YC Fifty Chinese Stories (Yan-wen dueyjaw Jonggwo Guhshyh wuushyr pian / 言文对照中国故事五十篇)  (engleză) . — Lund Humphries & Co. Ltd, 1960. - ISBN 0-85331-054-8 .
• McGinnis, Scott. Ortografie tonală versus diacritice pentru predarea pronunției chinezei mandarine  //  The Modern Language Journal : jurnal. - Blackwell Publishing, 1997. - Octombrie ( vol. 81 , nr. 2 ). - P. 228-236 . - doi : 10.2307/328789 . — .
• Simon, Harry F. Some Remarks on the Structure of the Verb Complex in Standard Chinese  //  Bulletin of the School of Oriental and African Studies : journal. - 1958. - Vol. 21 , nr. 1/3 . - P. 553-577 . - doi : 10.1017/S0041977X00060171 . — .
• Simon, Walter. Noua scriere oficială chineză latină Gwoyeu Romatzyh. Tabele, reguli,  exemple ilustrative . — Arthur Probstein, 1942.
• Simon, Walter. A Beginners' [[ [ sic ] ]] Dicţionar chinez-englez  (neopr.) . — Lund Humphries & Co. Ltd, 1947.

Link -uri

• Capitolul 4 din DeFrancis (1950) . Consultat la 27 februarie 2007. Arhivat din original pe 7 februarie 2007. (nedefinit)
• Un curs scurt (10 pagini) . Preluat la 31 martie 2007. Arhivat din original la 13 ianuarie 2013. (nedefinit)
• G. R. Junction . Preluat la 31 martie 2007. Arhivat din original la 13 ianuarie 2013. (nedefinit)
• Un ghid de ortografie tonală Gwoyeu Romatzyh a chinezei . Consultat la 31 martie 2007. Arhivat din original pe 3 septembrie 2006. (nedefinit)
• Gwoyeu Romatzyh . Consultat la 31 martie 2007. Arhivat din original la 30 aprilie 2007. (nedefinit)
• Tabel comparativ de romanizare . Preluat la 31 martie 2007. Arhivat din original la 21 august 2020. (nedefinit)
• Instrumentul de conversie fonetică chineză Arhivat 18 aprilie 2015 la Wayback Machine  — Conversie între Gwoyeu Romatzyh și alte formate

Dicționare și enciclopedii	Britannica (online)