Poveștile Canterbury | |
---|---|
I racconti di Canterbury | |
Gen | dramă / comedie |
Producător | Pier Paolo Pasolini |
Producător | Alberto Grimaldi |
Bazat | Poveștile Canterbury |
scenarist _ |
Pier Paolo Pasolini |
cu _ |
Franco Citti Ninetto Davoli Pier Paolo Pasolini |
Operator | Tonino Delli Colli |
Compozitor | Ennio Morricone |
designer de productie | Dante Ferretti |
Companie de film | Produzioni Europee Associati [d] |
Distribuitor | Artiști uniți |
Durată | 109 min. |
Țară | Italia |
Limba | italiană și engleză |
An | 1972 |
IMDb | ID 0067647 |
Fișiere media la Wikimedia Commons |
Poveștile Canterbury ( italiană: I racconti di Canterbury ) este un lungmetraj italian din 1972 regizat de Pier Paolo Pasolini , bazat pe lucrarea cu același nume a clasicului literaturii engleze din secolul al XIV-lea Geoffrey Chaucer . A doua parte a așa-numitei „ Trilogie a vieții ” a lui Pasolini, care include și Decameronul (1971) și „ Floarea unei mii și una de nopți ” (1974).
Intriga se bazează pe opt dintre cele douăzeci și două de romane ale romanului lui Chaucer. Multe nuvele, precum Povestea călugărului, sunt completate semnificativ de Pasolini cu elemente de satiră socială, menite, în special, să denunțe simonia care domnea în biserica medievală. Intrigile filmului sunt pline de momente frivole și umor crud, revenind la sursa originală. Pasolini a adăugat, de asemenea, un complot de homosexuali surprinși care lipsea din original.
Pier Paolo Pasolini | Filme de|
---|---|
anii 1960 |
|
anii 1970 |
|
Documentare |
|
Filme-câștigători ai Premiului Ursul de Aur | |
---|---|
| |
Festivalul de Film de la Berlin |
Site-uri tematice | |
---|---|
În cataloagele bibliografice |