Despăgubirea în dreptul internațional este compensarea financiară pentru prejudiciul cauzat de o faptă ilicită internațională a unui stat.
Statul responsabil pentru o faptă internațională ilicită are obligația de a compensa prejudiciul pe care l-a cauzat în măsura în care acest prejudiciu nu este reparat prin restituire [1] . Despăgubirea este cea mai utilizată formă de reparație pe care o folosesc statele în relațiile lor [2] . Deși restituirea este primul remediu, este adesea imposibilă sau inadecvată pentru restituirea integrală.
Despăgubirea, de regulă, constă în plata în numerar, deși alte forme pot fi alese prin acordul statelor. Obligația de a plăti despăgubiri este de a acoperi „orice prejudiciu evaluabil financiar, inclusiv pierderea de profit” [3] . Prejudiciul evaluabil financiar include atât prejudiciul cauzat statului însuși, proprietății sau funcționarilor acestuia, cât și prejudiciul cauzat persoanelor fizice și juridice ale acestui stat și bunurilor acestora, în numele cărora statul vătămat solicită repararea prejudiciului. Cuantumul despăgubirii poate fi stabilit în organele judiciare internaționale, în arbitraj sau în negocieri bilaterale: de exemplu, Statele Unite și Iran au ajuns la un acord pentru a plăti despăgubiri pentru decesul unei aeronave iraniene, a echipajului și a pasagerilor acesteia în 1988, încetând procedurile la Curtea Internațională de Justiție [ 4] .
Despăgubirea poate include, de asemenea, un procent din suma la care este evaluat prejudiciul. Astfel, având în vedere cazul navei Saiga, reținută de Guineea, Tribunalul Internațional pentru Dreptul Mării al ONU a acordat statului Saint Vincent și Grenadinele dobânzi pentru diferite categorii de pierderi [5] .
Drept internațional | |||||
---|---|---|---|---|---|
Dispoziții generale | |||||
Personalitate legală | |||||
Teritoriu |
| ||||
Populația |
| ||||
Industrii |
|
Dreptul la responsabilitate internațională | |
---|---|
Responsabilitate politică | |
Răspunderea materială | |
Măsuri învechite | |
Alte |