Ozu, Yasujiro

Yasujiro Ozu ( jap . 小津 安二郎 Ozu Yasujiro: , 12 decembrie 1903 , Tokyo - 12 decembrie 1963 , ibid.) este unul dintre clasicii universal recunoscuți ai regiei de film japoneză și mondială [6] [7] .

Biografie

Născut în familia unui comerciant de îngrășăminte; Părinții s-au despărțit când băiatul avea 9 ani. Crescut in provincie. În timpul școlii, i-a plăcut să urmărească filme de la Hollywood, în special cele cu Chaplin , Lloyd și Ingram . O vreme a lucrat ca profesor de școală.

Ozu a intrat în industria filmului în 1923, începând ca asistent cameraman pentru regizorul Tadamoto Okuba la studioul de film Shochiku . Okuba a devenit profesorul lui Ozu, având o influență notabilă asupra operei sale, în special a comediei. În 1926, după ce a servit un an în armată, Ozu s-a întors la Shotika ca asistent director. A debutat în cinematografia mut cu drama samurai The Sword of Repentance (1927). În 1936, unul dintre ultimii realizatori japonezi a început să folosească sunetul. A participat la războiul chino-japonez și cel de-al Doilea Război Mondial, în 1945 a petrecut șase luni într-un lagăr de prizonieri de război britanic.

După război, stilul regizoral al lui Ozu s-a rupt, s-a îndepărtat de comedie și intrigile criminale și, în general, de la dramatizarea evenimentelor spre imaginea vieții cotidiene de familie, evitând comentariul direct, îndepărtând mult în subtext . După cum scrie J. Rosenbaum , protagoniștii filmelor lui Ozu sunt ocupați, la prima vedere, cu treburi gospodărești neremarcabile, dar regizorul le fixează cu o asemenea semnificație, de parcă ar fi rituri religioase [8] .

Yasujiro Ozu ducea o viață de burlac în casa mamei sale, uneori vizita bordelurile, îi plăcea să bea cu prietenii [9] . A preferat să lucreze cu aceiași actori, precum Chishu Ryu și Setsuko Hara . A murit la 60 de ani. Îngropat la Templul Engaku-ji din Kamakura ; piatra funerară a regizorului este inscripţionată cu simbolul Mu .

Caracteristicile creativității

Ozu a extras intrigile filmelor sale din viața de zi cu zi a unei familii japoneze în perioada transformării postbelice ( occidentalizarea ) a societății tradiționale. Spre deosebire de A.P.Cehov și Jane Austen , cu care este uneori comparat [10] , tabloul lui Ozu despre lume și felul în care este prezentată pe ecran sunt legate de o tradiție culturală specifică care se întoarce la budism și șintoism . [9] Relațiile dintre persoanele apropiate sunt arătate cu psihologism subtil, fără aprecieri critice și sentimentalism [8] .

În anii de după război, Ozu a dezvoltat o tehnică de regie unică, cu următoarele caracteristici distinctive:

• Punctul extrem de jos al fotografierii, parcă din punctul de vedere al unei persoane care stă pe un covoraș , cu camera aproape complet nemișcată. Privitorul are impresia că se află în aceeași cameră cu personajele.
• Tranzițiile între scene nu sunt decise de estompări și umbre tradiționale, ci de demonstrarea scenelor de acțiune înainte și după apariția personajelor în ele. Muzica, dacă sună, este doar în timpul acestor tranziții.
• Laconismul narațiunii duce la faptul că din ea sunt eliberate evenimente dramatice (o ceremonie de nuntă, un atac de boală gravă), ceea ce ar putea provoca un val de emoții în privitor.

Cu un alt clasic al cinematografiei japoneze, Kenji Mizoguchi , Ozu reunește fixarea impasibilă a camerei de filmat incidente nesemnificative, la prima vedere, precum și minimalizarea rolului montajului [11] .

Recunoaștere

Five (2003), cunoscut și sub numele de The Five of Oz, este un film documentar iranian regizat de Abbas Kiarostami . Filmul este format din cinci părți lungi filmate lângă ocean. Ca și în filmul lui Ozu, camera nu se mișcă, nu mărește și nu se rotește niciodată. Nu există dialog și doar o singură fotografie arată oamenii. Cinci secvențe: 1) o bucată de lemn de plutire pe malul mării, care se repezi printre valuri; 2) oameni care se plimbă pe malul mării. Cei mai bătrâni se opresc, se uită la mare, apoi pleacă; 3) figuri neclare pe o plajă de iarnă. Roy al câinilor. Poveste de dragoste; 4) un grup de rațe cu voce tare traversează imaginea, mai întâi într-o direcție, apoi în alta; 5) un iaz, noaptea. Broaște ținând un concert spontan. Furtună, apoi răsărit.

În 1954, Ozu a fost ales președinte al Asociației Regizorilor de Film Japonezi, în 1958 i s-a acordat ordinul Murasaki ju hose. În afara Japoniei până în anii 1970 era practic necunoscut. Studiourile de film locale au încercat să nu arate filme ale „zeului cinematografiei” în străinătate de teamă că nu vor fi înțelese, deoarece surprind imaginea „acasă” a Japoniei, modul de viață de zi cu zi. În Occident, faima a ajuns la Ozu postum, după publicarea în 1972 a unei monografii de Paul Schroeder .

Până în 1992, reputația internațională a lui Ozu a crescut într-o asemenea măsură încât, conform rezultatelor unui sondaj global al criticilor de film, realizat de publicația britanică Sight & Sound , filmul lui Ozu din 1953 „ Tokyo Tale ” a intrat în primele trei cele mai mari filme din istorie. al cinematografiei – alături de „ Citizen Kane ” și „ Regulile jocului ” [12] .

În 1985, regizorul german Wim Wenders a realizat filmul „ Tokyo-ga ” despre căutarea capitalei japoneze, așa cum i se părea în filmele lui Yasujiro Ozu. De asemenea, i-a dedicat (împreună cu Tarkovsky și Truffaut ) filmul său Sky over Berlin [9 ] . Wenders numește opera japonezilor „un adevăr continuu care a durat de la primul până la ultimul cadru”:

Nu mai există o astfel de reprezentare a realității, o astfel de artă în cinema. A fost cândva [7] .

Filmografie

Note

1. ↑ 1 2 Ozu Yasujiro // Encyclopædia Britannica 
2. ↑ 1 2 Yasuhiro Ozu // Gran Enciclopèdia Catalana  (cat.) - Grup Enciclopèdia Catalana , 1968.
3. ↑ Yasujiro Ozu // Babelio  (fr.) - 2007.
4. ↑ Yasujirō Ozu // Enciclopedia Brockhaus  (germană) / Hrsg.: Bibliographisches Institut & FA Brockhaus , Wissen Media Verlag
5. ↑ Baza de date de filme KINENOTE  (japoneză) - 2009.
6. ↑ BFI | Vedere și sunet | Top Ten Poll 2002 - Cei zece regizori ai criticilor . Consultat la 21 decembrie 2010. Arhivat din original pe 23 iunie 2011. (nedefinit)
7. ↑ 1 2 Kommersant-Gazeta - Vedomosti
8. ↑ 1 2 JonathanRosenbaum.com „Arhiva blogului” Pe Ozu (link indisponibil) . Consultat la 20 decembrie 2010. Arhivat din original pe 4 noiembrie 2011. (nedefinit) 
9. ↑ 1 2 3 Ъ-Weekend - Copii de toate vârstele  (link inaccesibil)
10. ↑ Eseu de D. Bordwell Arhivat 11 ianuarie 2011 la Wayback Machine pe discul Criterion Collection
11. ↑ Tokyo Story :: rogerebert.com :: Recenzii . Preluat la 16 martie 2022. Arhivat din original la 3 noiembrie 2012. (nedefinit)
12. ↑ BFI | Vedere și sunet | top zece | Arhiva Arhivată 9 martie 2012.

Literatură

• Ozu Yasujiro // Cinema: Dicţionar Enciclopedic . - M .: Enciclopedia Sovietică, 1986. - S. 304.
• Richie D. Ozu / Per. din engleza. M. L. Terakopyan. — M.: New Literary Review, 2014. — 264 p.: ill. (Texte de film) ISBN 978-5-4448-0159-8

• Bordwell D. Ozu și poetica cinematografiei. Londra: B.F.I.; Princeton: Princeton UP, 1988.
• Joo W. Cinematograful lui Ozu Yasujiro: Istoriile cotidiene : [ ing. ] . - Edinburgh University Press, 2017. - 224 p. - (Edinburgh Studies in East Asian Film). - ISBN 978-0-7486-9632-1 .
• Richie D. Ozu. Berkeley: University of California Press, 1974.
• Schrader P. Stil transcendental în film: Ozu, Bresson, Dreyer. Berkeley: University of California Press, 1972.
• Yasujiro Ozu: o antologie critică / John Gillett, David Wilson, eds. Londra: Institutul Britanic de Film, 1976.

Link -uri

• „Ozu”: un fragment din cartea Copie de arhivă din 11 aprilie 2019 la Wayback Machine (versiunea online a revistei „ Seance ”, 2014)
• Ozu and the Poetics of Cinema  (engleză) Versiunea electronică a monografiei despre Ozu (autor: David Bordwell, 1988)
• http://www.ozuyasujiro.com Arhivat pe 5 ianuarie 2007 la Wayback Machine
• http://www.sensesofcinema.com/2003/great-directors/ozu/ Arhivat 3 ianuarie 2011 la Wayback Machine
• https://web.archive.org/web/20161219185016/http://www.filmref.com/directors/dirpages/ozu.html  _
• OZU Yasujiro Story Arhivat 17 august 2017 la Wayback Machine

Site-uri tematice	AllMovie AlloCine ČSFD Filmografie națională daneză Baza de date de filme pe Internet Kinopoisk Rosii stricate
Dicționare și enciclopedii	mare danez Mare catalană Mare norvegian Rusă mare universal lituanian croat Britannica (online) Brockhaus Treccani Universalis
Genealogie și necropole	Găsiți un mormânt WikiTree
În cataloagele bibliografice BIBSYS: 90073506 BNC : a11161279 BNE : XX872110 BNF : 12065958p CiNii : DA01357936 CONOR : 36243043 GND : 118591053 ISNI : 0000 0000 8078 7835 J9U : 987007271715805171 LCCN : n82116259 NDL : 00064358 NKC : jo2004213858 NLA : 36004441 NLP : A18594736 NTA : 118800914 NUKAT : n2006133880 LIBRIS : 97mprsft4d701nl SUDOC : 028924568 VIAF : 33209 WorldCat VIAF : 33209 ULAN : 500294090