← 2002 2007 → | |||
Alegeri parlamentare în Ucraina | |||
---|---|---|---|
Alegeri pentru Rada Supremă a Ucrainei a 5-a convocare | |||
26 martie 2006 | |||
Lider de partid | Victor Ianukovici | Iulia Timoșenko | Yuri Yekhanurov |
Transportul | „Partidul Regiunilor” | Blocul Iulia Timoșenko | „Ucraina noastră” |
Locuri primite | 186 ( ▲ 126) | 129 ( ▲ 107) | 81 ( ▼ 31) |
voturi | 8.148.745 (32,14%) |
5.652.876 (22,29%) |
3.539.140 (13,95%) |
Schimbare | ▲ 15,03% | ▼ 9,62% | |
Alegerile trecute | 60 ( ca parte a Blocului „Pentru o Ucraina Unită!” ) | 22 (7,26%) | 112 (18% %) |
Lider de partid | Alexandru Moroz | Petr Simonenko | Natalia Vitrenko |
Transportul | „Partidul Socialist al Ucrainei” | „Partidul Comunist din Ucraina” | „Natalia Vitrenko Blocul „Opoziția populară”” |
Locuri primite | 33 ( ▲ 10) | 21 ( ▼ 44) | 0 ( ▬ 0) |
voturi | 1.444.224 (5,70%) |
929.591 (3,67%) |
744.704 (2,93%) |
Schimbare | ▼ 1,18% | ▼ 16,31% | ▼ 0,29% |
Alegerile trecute | 23 (6,87%) | 65 (19,98%) | 0 (3,22%) |
Alte partide | vezi restul listei de mai jos | ||
Rezultatul alegerilor | 5 partide au intrat în Rada Supremă de a 5-a convocare: Partidul Regiunilor , Blocul Iulia Timoșenko , Blocul Ucraina Noastră , Partidul Socialist din Ucraina , Partidul Comunist din Ucraina |
Portal: Politică |
Ucraina |
Articol din seria |
Sistemul politic Sondajele întregi ucrainene |
Următoarele alegeri pentru Rada Supremă au avut loc pe 26 martie 2006 . Campania electorală a început oficial la 7 iulie 2005 , iar în perioada 26 noiembrie - 31 decembrie 2005 a avut loc nominalizarea și înregistrarea candidaților pentru deputați. Anunțarea rezultatelor oficiale a avut loc la 27 aprilie 2006 , când rezultatele oficiale ale alegerilor pentru Rada Supremă au fost publicate în ziarele Uryadoviy Kuryer și Golos Ukrainy . Potrivit legii, rezultatele alegerilor intră în vigoare numai după ce sunt publicate în presa oficială scrisă a Cabinetului de Miniștri și a Radei Supreme. După ce CEC a anunțat rezultatele votului, publicarea acestora a fost interzisă temporar de Curtea Supremă Administrativă, care a luat în considerare pretențiile partidelor și blocurilor politice care nu au depășit bariera de trei procente.
Conform rezultatelor oficiale, următoarele persoane au fost alese în Rada Supremă a celei de-a 5-a convocari:
Spre comparație, în 2002, din 33 de partide și blocuri, șase au intrat în parlament (cu un prag electoral de 3%). În 1998, opt din 30 de partide și blocuri au ajuns la Rada Supremă.
Peste 3.500 de alegători internaționali au urmat procesul electoral [1] , dintre care 600 reprezentanți ai Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE). Primii observatori de la OSCE (52 de persoane) au sosit în Ucraina pe 25 ianuarie pentru a organiza munca acelor observatori care au venit direct la alegeri. Dintre aceștia, cel mai mare grup era din Rusia, urmat de SUA, Marea Britanie și Polonia. În ciuda unor îndoieli (că reprezentanții Rusiei ar avea voie să observe alegerile din partea de vest a Ucrainei), observatorii au fost repartizați în mod egal. [2]
Nici Organizația Tratatului Atlanticului de Nord nu a stat deoparte. La o conferință de presă la Kiev, președintele Adunării Parlamentare a NATO, Pierre Lellouche, a confirmat că AP NATO își va trimite observatori la alegerile parlamentare din Ucraina. [3] Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei a trimis o delegație interpartitică de 37 de persoane pentru a observa alegerile, condusă de Renata Wohlvend din Liechtenstein [4] , iar misiunea de observatori din Parlamentul European a fost condusă de Marek Siwiec, europarlamentar din Polonia. [5] Ministerul Afacerilor Externe al Ucrainei a acreditat, de asemenea, 274 de jurnalişti străini pentru a acoperi alegerile. [6] În total, conform CEC al Ucrainei, la alegerile parlamentare au lucrat 3.516 observatori din state străine și organizații internaționale, 291.223 observatori din partidele și blocurile politice ucrainene și 3.387 reprezentanți ai organizațiilor neguvernamentale. [7]
Spre deosebire de alegerile parlamentare anterioare , de această dată alegerile s-au desfășurat exclusiv pe liste de partid (sistem proporțional) cu barieră de 3% pe o perioadă de 5 ani.
Competențele deputaților poporului de convocarea a IV-a vor expira după depunerea jurământului candidaților la deputați care au trecut de alegerile pentru parlament. Prima sesiune a Radei Supreme a celei de-a 5-a convocari ar trebui să aibă loc în cel mult 30 de zile de la publicarea rezultatelor oficiale ale alegerilor parlamentare.
Rezultatul alegerilor este de mare importanță pentru viața politică a Ucrainei, deoarece, ca urmare a modificărilor aduse Constituției în timpul Revoluției Portocalii , din 2006, o parte semnificativă a puterilor prezidențiale a fost transferată parlamentului. În special, parlamentul are dreptul de a numi primul ministru, miniștrii apărării și afacerilor externe la propunerea președintelui, precum și la propunerea prim-ministrului - alți membri ai guvernului.
Comisia Electorală Centrală a Ucrainei a înregistrat liste de candidați pentru deputați din 45 de partide și blocuri.
Buletinul de vot pentru fiecare partid a indicat numele acestuia si primii cinci candidati de pe lista electorala.
Comisia Electorală Centrală a Ucrainei a aprobat un model de buletin de vot pentru votul la alegerile parlamentare. O listă cu toate cele 45 de partide și blocuri, cu primele cinci nume ale fiecărei liste, este tipărită pe hârtie fabricată în Scoția (asigurând protecție împotriva contrafacerii). Lungimea buletinului de vot a fost de peste 80 cm.
Buletinul de vot indica numele primelor cinci numere ale listei electorale a partidului, iar afișe de campanie (cum ar fi „afișe pentru fiecare partid care participa la alegeri” erau afișate la toate secțiile de votare) prezentau o listă completă a numelor candidaților, indicând anul nașterii, funcția ocupată, apartenența la partid, locul de reședință. La buletinul de vot, părțile au fost aranjate în următoarea ordine (ordinea a fost stabilită prin tragere la sorți în cadrul unei ședințe deschise a CEC al Ucrainei):
Conform legii, fiecare fracțiune reprezentată în Rada Supremă existentă are dreptul de a fi reprezentată în comisiile electorale.
Lista facțiunilor din Rada Supremă 2002-2006 :
Conform sondajelor de opinie publică din decembrie 2005, 6 partide și blocuri urmau să intre în parlamentul ucrainean:
Se credea că și parlamentul are șansa de a trece:
Rezultate exit-polls (sondaje ale celor care au votat direct la secțiile de votare):
National Exit Poll 2006 (Fundația pentru Inițiative Democratice, Institutul Internațional de Sociologie din Kiev și Centrul Ucrainean de Cercetare Economică și Politică Razumkov) |
Sondajul de ieșire al serviciului social integral ucrainean | Exit-poll „FOM-Ucraina” |
Partidul Regiunilor - 33,28% BYuT - 22,72% Ucraina noastră - 13,53% SPU - 5,37% CPU - 3,46% Bloc Vitrenko - 3,35% Bloc Lytvyn - 2,7% Veche - 2 2% Pora-PRP - 1,34% Bloc Ivy 1,37% Kosten % "Nu așa!" - 1,2% împotriva tuturor - 1,16% |
Partidul Regiunilor - 27,5% BYuT - 21,6% Ucraina noastră - 15,6% SPU - 5,5% Bloc Lytvyn - 5,1% KPU - 4,7% Bloc Vitrenko - 3,2% „Nu așa! » - 2,8% Pora-PRP - 2,7% Veche - 1,9% Împotriva tuturor - 1,72% |
Partidul Regiunilor - 31,4% BYuT - 22,9% Ucraina noastră - 17% SPU - 6,9% KPU - 3,9% Bloc Vitrenko - 2,9% Bloc Lytvyn - 2,5% Bloc Kostenko-Plyushch - 1,7% „Veche” 1,4%, Pora PRP - 1,3% „Nu așa!” - 1,1% Față de toate -1,8% |
Sursa informațiilor: Korrespondent.net Arhivat pe 29 septembrie 2007 la Wayback Machine
Partidul Regiunilor lui Viktor Ianukovici a câștigat în toate raioanele din sudul și estul Ucrainei (și zonele industriale adiacente din centrul Ucrainei - în orașele Kremenchug și Alexandria) și, de asemenea, a câștigat în nordul regiunilor Sumy și Jytomyr, a luat locul al doilea. loc în multe raioane din regiunile Cernihiv, Poltava și Kirovohrad. „ Ucraina Noastră ” pro-prezidențială a mizat în mod tradițional pe regiunile sale și nu a reușit să obțină voturi în afara acestora. În același timp, în Ivano-Frankivsk , Partidul Regiunilor a câștigat puțin mai mult de 1%, Ucraina a primit aproximativ același lucru în Donețk .
Blocul „portocaliu” al Iuliei Timoșenko s-a descurcat mai bine - de exemplu, în regiunea Dnipropetrovsk , Iulia Timoșenko a primit aproximativ 15% din voturi, BYuT a reușit să ocupe locul al doilea în regiuni „non-portocalii” precum Herson , Nikolaev , Zaporozhye , Odesa și Harkov . În aproape toate aceste regiuni, rezultatul BYuT aproape a dublat procentul din Ucraina Noastră.
Blocul Iuliei Timoșenko a câștigat în 12 regiuni și la Kiev .
Partidul Regiunilor al lui Viktor Ianukovici a câștigat în șapte regiuni, în Crimeea și Sevastopol.
" Ucraina noastră " - a câștigat în Ivano-Frankivsk , Lviv și regiunile Transcarpatice .
La alegerile parlamentare anterioare din 2002, Partidul Comunist din Ucraina și partidul de guvernământ „ Pentru o Ucraina Unită ” au câștigat în estul țării, iar opoziția lui Viktor Iuşcenko „ Ucraina Noastră ” în vest. Până la alegerile din 2006, Partidul Regiunilor a luat aproape întregul electorat din CPU. În același timp, ei au rămas în principal partidul Orientului, iar Ucraina Noastră - partidul Occidentului. Blocul Iulia Timoșenko , dimpotrivă, a reușit nu numai să ia teritorii din Ucraina Noastră, ci și să se mute pe un teritoriu străin.
Rezultatele alegerilor din 2006 pe circumscripție pentru partide și blocuri individuale :
Partidul Regiunilor
BYuT
Blocul „Ucraina noastră”
SPU
CPU
Blocați Vitrenko
Prezența la vot a populației a fost de 25.352.380 de persoane. din 37.528.884 dintre toți alegătorii din Ucraina, ceea ce reprezintă 67,55%. Au primit buletine de vot 25 360 392 persoane. 490.595 buletine de vot (1,93%) au fost declarate nule.
Partide și blocuri | voturi | % | Locuri | +/- |
---|---|---|---|---|
Partidul Regiunilor ( Partiya Regioniv ) | 8 148 745 | 32.14 | 186 | +126 |
Blocul Iulia Timoșenko (BYuT) ( Blocul Iulia Timoșenko ) | 5 652 876 | 22.29 | 129 | +107 |
Blocul „ Ucraina noastră ” (NU) ( Blocul „Ucraina noastră” ) | 3 539 140 | 13.95 | 81 | -31 |
Partidul Socialist al Ucrainei (SPU) ( Partidul Socialist al Ucrainei ) | 1 444 224 | 5,69 | 33 | +10 |
Partidul Comunist din Ucraina (KPU) ( Partidul Comunist din Ucraina ) | 929 591 | 3,66 | 21 | -44 |
Blocul Nataliei Vitrenko „Opoziția populară” ( Blocul Nataliei Vitrenko „Opoziția populară” )
|
743 704 | 2,93 | -0 | -0 |
„ Blocul Poporului din Lytvyn ” ( Blocul Poporului din Lytvyn )
|
619 905 | 2.44 | -0 | -0 |
„ Blocul popular ucrainean Kostenko și Plyushch ” ( Blocul popular ucrainean Kostenko și Plyushch )
|
476 155 | 1,87 | — | — |
Party " Veche " ( Partiya " Vіche " ) | 441 912 | 1,74 | — | — |
Bloc civil „PORA-PRP” ( blocul Gromadyansky „Pora-PRP” )
|
373 478 | 1.47 | — | — |
Blocul de opoziție „Nu așa!” ( Bloc de opoziție „Nu așa!” )
|
257 106 | 1.01 | — | -24 |
Partidul „Vozrozhdenie” ( Partidul „Renașterii” ) | 245 188 | 0,96 | — | — |
Blocul Yury Karmazin (Blocul Yuriya Karmazin )
|
165 881 | 0,65 | — | — |
Partidul Verde al Ucrainei (PZU) ( Partidul Verde al Ucrainei ) | 137 858 | 0,54 | — | — |
„Blocul Partidelor Democratice Populare” ( Blocul Partidelor Democrate Populare )
|
126 586 | 0,49 | — | -patru |
Partidul Salvării Ecologice „ECO+25% ” | 120 238 | 0,47 | — | — |
Partidul ucrainean „Green Planet” ( Partidul ucrainean „Green Planet” ) | 96 734 | 0,38 | — | — |
Asociația All-Ucraineană „Freedom” ( Asociația All-Ucraineană „Freedom” ) | 91 321 | 0,36 | — | — |
Partidul Țăran al Ucrainei (SelPU) ( Partidul Selyanska al Ucrainei ) | 79 160 | 0,31 | — | — |
" Bloc Lazarenko " ( Block Lazarenko )
|
76 950 | 0,30 | — | — |
Partidul Dezvoltării Economice Naționale a Ucrainei (PNERU) ( Partidul Dezvoltării Economice Naționale a Ucrainei ) | 60 195 | 0,23 | — | -unu |
Blocul „Pentru Unire!” ( Blocul „Pentru Unire!” )
|
51 569 | 0,20 | — | — |
Partidul Pensionarilor din Ucraina ( Partidul Pensionarilor din Ucraina ) | 51 097 | 0,20 | — | — |
Blocul „Derzhava-Labour Union” ( Blocul „Derzhava-Labour Union” )
|
36 396 | 0,14 | — | — |
Partidul „Third Force” ( Partidul „Third Force” ) | 34 963 | 0,13 | — | — |
„Mișcarea Populară a Ucrainei pentru Unitate” ( „Mișcarea Populară a Ucrainei pentru Unitate” ) | 34 723 | 0,13 | — | — |
Partidul Politic al lui Putin ( Partidul Politic al lui Putin ) | 30 917 | 0,12 | — | — |
All-Ukrainian Party of People's Trust ( Partidul All-Ucrainean al Încrederii Poporului ) | 29 899 | 0,11 | — | — |
Partidul Ucrainean de Onoare, Combaterea Corupției și Crimei Organizate (Partidul Ucrainean de Onoare, Combaterea Corupției și Răutatea Organizată ) | 28 818 | 0,11 | — | — |
Partidul Forțelor Patriotice ale Ucrainei ( Partidul Forțelor Patriotice ale Ucrainei ) | 26 553 | 0,10 | — | — |
Partidul Conservator Ucrainean (Partidul Conservator Ucrainean ) | 25 123 | 0,09 | — | — |
Partidul „ Labour Ukraine ” ( Partiya „Labour Ukraine” ) | 24 942 | 0,09 | — | — |
Blocul „Puterea oamenilor” ( Blocul „Oamenii Vlada” )
|
24 243 | 0,09 | — | — |
Partidul socio-ecologic „Unirea. Cernobîl. Ucraina" ( Partidul social-ecologic "Uniunea. Chornobil. Ucraina" ) | 23 987 | 0,09 | — | — |
Partidul Social Creștin ( Partidul Social Creștin ) | 22 953 | 0,09 | — | — |
Blocul lui Boris Oleinik și Mihail Sirota ( Blocul lui Boris Oliynik și Mihail Sirota )
|
21 649 | 0,08 | — | — |
Blocul „Evgeny Marchuk - Unitate” ( Blocul „Evgeny Marchuk - Unitate” )
|
17004 | 0,06 | — | — |
„ Adunarea Națională a Ucrainei ” ( „Adunarea Națională a Ucrainei” ) | 16 379 | 0,06 | — | — |
Partidul Protecției Sociale ( Partiya social zakhistu ) | 14 649 | 0,05 | — | — |
Blocul nonpartizanilor „Solntse” ( Blocul „Soarelui” nonpartizanilor )
|
12 620 | 0,04 | — | — |
Partidul All-Ucrainean „New Force” ( Partidul All-Ukrainian „New Force” ) | 12 522 | 0,04 | — | — |
Partidul Liberal al Ucrainei ( Partidul Liberal al Ucrainei ) | 12 098 | 0,04 | — | — |
Partidul „Capitala Europeană” ( Partidul „Capitala Europeană” ) | 12 027 | 0,04 | — | — |
Blocul „Patrioții Ucrainei” ( Blocul „Patrioții Ucrainei” )
|
11 503 | 0,04 | — | — |
Partidul „ Înainte, Ucraina! ” ( Partidul „Înainte, Ucraina!” ) | 6 934 | 0,02 | — | — |
Împotriva tuturor | 459 282 | 1,81 | — | — |
Total | 25 360 392 | 98.07 | 450 | — |
Sursa: Comisia Electorală Centrală (CEC) Arhivată la 3 decembrie 2010 la Wayback Machine |
Reprezentanții comunității internaționale au fost diferite în evaluările lor cu privire la alegerile parlamentare din Ucraina, în special, chiar înainte de a avea loc, șeful misiunii de observare a Parlamentului European pentru alegerile parlamentare din Ucraina, Marek Sivec, a remarcat că campania electorală din Ucraina a respectat standardele democratice, a remarcat că listele electorale au fost întocmite mult mai precis decât în 2004 și, răspunzând la o întrebare despre motivele discrepanței în evaluările alegerilor prezidențiale de către observatorii din țările CSI (în special Rusia) și de către reprezentanți. al Uniunii Europene, el a remarcat că observatorii europeni includ reprezentanți ai patru instituții parlamentare ( Parlamentul European , Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei , Adunarea Parlamentară a NATO și Adunarea Parlamentară a OSCE ), iar acest lucru dă motive să spunem că evaluarea laturii europene a alegerilor parlamentare din Ucraina va fi adecvată. El a mai menționat că Rusia este membră a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei și a Adunării Parlamentare a OSCE și nu a avut obstacole în a participa la această misiune. [9] Secretarul de presă al Casei Albe, Scott McLellan, a mai spus că Statele Unite consideră că alegerile organizate în Ucraina sunt corecte și libere și ar fi bucuroși să colaboreze cu noul guvern ucrainean odată ce acesta va fi format. [7] Înaltul Reprezentant al UE pentru Afaceri Externe și Politica de Securitate, Javier Solana, și Misiunea Internațională a Rețelei Europene a Organizațiilor de Observare a Alegerilor (care reunește 18 organizații ale societății civile din 16 țări din Europa de Est și Centrală și Asia Centrală) au mai declarat că Alegerile parlamentare din martie 2006 din Ucraina respectă standardele democratice internaționale. [7] Misiunea de observatori din cadrul Adunării Interparlamentare CSI consideră, de asemenea, că alegerile au fost democratice. [10] Cu toate acestea, printre observatorii ruși, atitudinea față de alegere nu a fost atât de clară. Vicepreședintele Dumei de Stat Serghei Baburin a menționat că mulți cetățeni ai Ucrainei nu au putut participa la alegeri, deoarece cu puțin timp înainte de vot circumscripțiile electorale au fost schimbate și a început traducerea numelor de familie rusești în ucraineană. El a numit-o „o încălcare a procedurilor democratice, deși nu contrară legislației actuale a Ucrainei”. [10] Într-adevăr, chiar înainte de alegeri, șeful Comitetului Alegătorilor Ucrainei, Igor Popov, a spus că principala problemă a alegerilor parlamentare din Ucraina este prezența unui număr mare de erori în listele electorale, în legătură cu cu care circa un milion de alegători nu vor putea vota. Ultimul raport preelectoral al CVU pentru perioada 12-22 martie 2006 precizează că numărul alegătorilor cu erori în secțiile de votare variază de la 5% la 15% din total, iar în unele zone această cifră ajunge la 50%. [unsprezece]
„La 26 martie, pentru prima dată în ultimii 10 ani, au avut loc adevărate alegeri parlamentare în Ucraina în CSI”, a spus Grigori Yavlinsky pe 27 martie 2006 [12] .
Ucraina | Voturi populare în|
---|---|
Alegeri prezidentiale | |
Alegeri parlamentare | |
alegeri locale | |
Referendum integral ucraineni | |
Sondajele întregi ucrainene |
Victor Ianukovici | |
---|---|
| |
Președintele Ucrainei | |
Prim-ministrul Ucrainei | |
Alegeri în Ucraina |
|
O familie | |
Alte | |
|
Viktor Iuşcenko | |
---|---|
| |
Prim-ministrul Ucrainei | |
Președintele Ucrainei |
|
Alegeri în Ucraina | |
O familie | |
|