Peranakan

Peranakan (tot Baba- Nenya , chineză峇峇娘惹) este un termen folosit în relație cu descendenții imigranților chinezi din secolele XV-XVII pe teritoriul Peninsulei Malaeze și Arhipelagul Sondei . Astăzi, acest val de migrație chineză este destul de puternic asimilat în rândul populației locale.

Majoritatea peranakanilor, într-o anumită măsură, și-au păstrat cultura antică a poporului lor, dar și-au pierdut capacitatea de a vorbi chineză. Deoarece majoritatea migranților erau bărbați, căsătoriile interetnice cu femei locale erau comune și destul de comune. Astfel, mulți peranakani sunt chinezi doar într-o oarecare măsură, adesea cu predominanța sângelui malayo-indonezian, practic nu se pot distinge de populația locală. Cu toate acestea, peranakanii de obicei nu practicau islamul , ceea ce a împiedicat asimilarea lor completă în rândul populației locale. În secolul al XX-lea, peranakanii au dispărut în mare parte în noile valuri de imigrație chineză.

Terminologie

Cuvântul malaezez și indonezian Peranakan înseamnă „descendent” fără a specifica un anumit grup etnic. Uneori, Paranakanii sunt denumiți și „Srâmtoarea Chineză” din cauza concentrării mari de-a lungul strâmtorii Malacca . Numele baba-nenya provine din cuvântul persan „baba” (un termen respectuos pentru bărbații în vârstă), precum și din cuvântul „nenya”, care este probabil un cuvânt italian pronunțat greșit Nona (bunica) sau cuvântul portughez Dona (care se adresează unui femeie casatorita). Nyon a fost destul de popular în Indonezia pentru toate femeile străine, inclusiv pentru femeile chineze.

Origini și limbi

Majoritatea peranakanilor provin din partea de sud-est a Chinei. Limba paranakană, Baba Malay  , este o limbă creolă bazată pe malay, care conține multe cuvinte chinezești, în principal Min . [2] Cu toate acestea, această limbă este pe cale de dispariție și este folosită astăzi doar de oamenii din generația mai în vârstă. Generația mai tânără preferă să folosească engleza, precum și limbile locale, în funcție de regiunea de reședință: malaeză , indoneziană , javaneză , sundaneză . Recent, interesul pentru limbile chineze a crescut serios, în principal pentru mandarină .

Cultura și situația actuală

În diferite momente și din diverse motive, Peranakan a migrat extensiv în regiunea Nusantara , între Indonezia, Malaezia și Singapore. Acest lucru a dus la o mai mare omogenitate a acestei populații. Cultura Peranakan își pierde pozițiile și popularitatea. Datorită motivelor politice ale țărilor, peranakanii din Malaezia și Singapore se apropie din ce în ce mai mult de cultura chinezilor de pe continent. În același timp, peranakanii din Indonezia, din cauza interzicerii îndelungate a limbii chineze și a persecuției chinezilor din timpul domniei lui Suharto, își pierd tot mai mult cultura natală.

Migrațiile către țările vecine au dus la apariția unor mici comunități Peranakan în Vietnam [3] și Australia .

Note

1. ↑ [1] Arhivat pe 25 februarie 2014 la Wayback Machine , thejakartapost
2. ↑ Etnolog . Consultat la 16 aprilie 2011. Arhivat din original pe 14 mai 2011. (nedefinit)
3. ↑ Căsătoria mixtă chineză/nativ în Asia austroneziană . Color Q World. Consultat la 16 noiembrie 2008. Arhivat din original la 28 iulie 2012. (nedefinit)

Surse

• Lee Chin Koon: Dna . Cartea de bucate a lui Lee. Rețete Nonya și alte rețete preferate.
• Mahmood, Datin Sari Endon: The Nyonya Kebaya: A Century of Straits Costume Chinese , ISBN 0-7946-0273-8
• Rudolph, Jurgen. Reconstituirea identităților: o istorie socială a babașilor din Singapore  (engleză) . Singapore: Ashgate, 1998. costume
• Khoo, Joo Ee. Strâmtoarea Chineză: O istorie culturală  (nedefinită) . — Kuala Lumpur, Malaezia: The Pepin Press, 1998. ISBN 9054960086
• Chang, Queeny. Amintiri ale unui Nonya  (neopr.) . - Singapore și Selangor, Malaezia: Eastern Universities Press Sdn Bhd, 1981.

Link -uri

• Asociația Peranakan din Singapore Arhivată pe 27 aprilie 2011 la Wayback Machine

Dicționare și enciclopedii	Britannica (online)
În cataloagele bibliografice	J9U : 987007561440205171 LCCN : sh2002009526