The Prince and the Pauper (film, 1942)

Prințul și Sărmanul
Gen Adaptare de film de aventură
Producător Erast Garin ,
Khesya Lokshina
scenarist
_		 Nikolai Erdman
cu
_		 Maria Barabanova
Operator Iosif Martov
Compozitor Serghei Pototsky
Companie de film „ Soyuzdetfilm ” (Stalinabad)
Durată 78 min
Țară  URSS
Limba Rusă
An 1942
IMDb ID 0349998
 Fișiere media la Wikimedia Commons

„The Prince and the Pauper” (un alt nume este „Tom Canty” ) este un lungmetraj sovietic, o adaptare a romanului cu același nume de Mark Twain . Lansat pe ecrane la 24 ianuarie 1943 [1] .

Plot

Tom Canty, fiul unui om de rând englez, ajunge accidental în palatul regelui Angliei. Îl întâlnește pe egalul său, moștenitorul tronului, prințul Edward. Fascinat de povestea vieții de stradă a lui Canty, prințul decide să se strecoare în mahalalele Londrei și să experimenteze personal plăcerea de a se juca cu băieții străzii. Edward îl convinge pe Tom să facă schimb de costume. Privind în piscină, băieții sunt convinși că sunt ca două picături de apă asemănătoare între ele. Odată ajuns pe stradă, prințul îndure toate greutățile unui băiat de stradă. El face cunoștință cu adevărata viață a muncitorilor englezi. Este lovit de sărăcia și lipsa de drepturi a oamenilor, de nedreptatea legilor în vigoare în Anglia. Între timp, Tom Canty este confundat în palat cu prințul moștenitor. Kenti, la rândul său, este convins de ipocrizia care predomină în instanță. După moartea regelui, Tom Canty urmează să moștenească coroana Angliei. În ziua încoronării, adevăratul prinț își revendică drepturile la tron. Tom trece bucuros frâiele guvernului în mâinile moștenitorului.

— lungmetraje sovietice. Director adnotat. Volumul II. 1961 [2]

Distribuie

Actor Rol
Maria Barabanova  Tom Canty, Cerșetor / Prințul Edward VI Tom Canty, Cerșetor / Prințul Edward VI
Yuri Tolubeev  Regele Henric al VIII-lea Regele Henric al VIII-lea
Serghei Troitsky  John Canty, tatăl lui Tom John Canty, tatăl lui Tom
Claudia Polovikova  mama lui Tom mama lui Tom
Matvei Lyarov Sir Berkeley Sir Berkeley
Andrei Abrikosov Miles Gendon Miles Gendon
Serghei Komarov  capelan capelan
Elena Kuzmina  vrăjitoare vrăjitoare
Stepan Kayukov purtător de apă purtător de apă
Georgy Millyar  Yokel, cerșetor și fost fermier Yokel, cerșetor și fost fermier
Mihail Troianovski  Arsuri, cerșetoare Arsuri, cerșetoare
Alexei Konsovski Hugo cerșetorul Hugo cerșetorul
Elena Tyapkina femeie ţărancă femeie ţărancă
Alexandru Grechany  episod episod
Elena Maksimova cerşetor cerşetor
Nikolai Komissarov  nobil nobil
Alexander Kozubsky²  servitor servitor
Sofia Lanskaya² Nani Kenti, sora lui Tom Nani Kenti, sora lui Tom

² - necreditat

Istoricul creației

Scenariul bazat pe povestea lui Mark Twain a fost scris de Nikolai Erdman la începutul anilor 1940 [3] .

Această imagine îndelungată a început să fie filmată la Odesa, unde pavilionul mare de care aveam nevoie era gol. Chiar în prima zi a războiului, a fost tras asupra lui de aeronavele inamice, după care, după ce am pierdut o parte din proprietate de-a lungul drumului militar dificil, ne-am întors la Moscova.

— Erast Garin , „Întâlniri cu dramaturgul N. R. Erdman” 1974 [4]

Curând, studioul Soyuzdetfilm a fost evacuat în Tadjikistan. Alegerea pentru ambele roluri principale ale unei actrițe - Maria Barabanova a dictat în scenele în care ea însăși a fost partenerul actriței, să recurgă la trucuri de film: fotografierea cadrelor în părți. Mihail Kirillov , care a fost la Stalinabad , un pasionat de filmări combinate , a ajutat, de asemenea, la evitarea deficitului de mijloace vizuale din timpul războiului:

... în singurul pavilion cu decor pictat pe pereți (interiorul Westminster Abbey !!), am continuat filmările The Prince and the Pauper. Doar talentul, profesionalismul virtuoz și răbdarea operatorului M. Kirillov au făcut posibilă prezentarea panoramei Turnului și a unei serii de alte obiecte complexe, astfel încât să arate bine astăzi.

— Erast Garin , „Întâlniri cu dramaturgul N. R. Erdman” 1974 [4]

Echipa de filmare

Critica

Intriga clasică a lui Mark Twain s-a adaptat perfect la realitățile sovietice, fără a pierde câtuși de puțin pozițiile și ironia autorului din benzi desenate, ci decorurile pictate, „glume tipice teatrului”, așa-zișii lazzi (din italian lazzi), bătuți de complotul de a se îmbrăca, iar jocul exagerat al actorilor demonstrează perfect caracterul teatral al textului „Prințul și săracul”.

— Christina Bass Garcia, Mame și fiice 2016 [5]

Note

  1. ↑ lungmetraje sovietice. T. 2, 1961 , p. 307.
  2. ↑ lungmetraje sovietice. T. 2, 1961 , p. 307-308.
  3. ↑ Kovalova A. O. Scenariu de N. R. Erdman: evoluție și poetică  : abstract. - 2012. - S. 11 .
  4. ↑ 1 2 Garin E.P. Cu Meyerhold // Memorii . - M . : Art, 1974. - 289 p.
  5. ↑ Filmul „Prințul și săracul” în prelegerea de film „Pionierul copiilor” . dochkimateri.com . Fiice-mame (17 septembrie 2016). Preluat la 1 iulie 2020. Arhivat din original la 3 iulie 2020.

Literatură

Link -uri

  Accesați articolul Wikidata  Site-uri tematice