Franceza mijlocie

Franceza de mijloc ( franceză:  Le moyen français ) este primul cronolect galo-romanesc standardizat , acoperind în mod convențional perioada cuprinsă între 1340-1611  . Această periodizare a fost introdusă în timpurile moderne și este într-o oarecare măsură condiționată. Din punctul de vedere al vorbitorilor nativi înșiși, această evoluție a fost abia sau complet indistinctă, deoarece latina a evoluat în franceză treptat și pe o perioadă lungă de timp, astfel încât decalajele dintre diferitele stadii de dezvoltare a limbii au fost pur și simplu imperceptibile în timpul vieții. a unui singur individ.

Caracteristici

Limba franceză de mijloc a stat la baza francezei moderne, de care se deosebea în primul rând prin ortografia etimologică, subliniind etimoanele latine sau pseudo-latine și, într-o măsură mai mică, fonetică. Morfologia francezei mijlocii era practic identică cu vorbirea modernă. Acest lucru l-a diferențiat de franceză veche , care a păstrat sistemul trunchiat de majuscule al latinei vernaculare. Tendințele contradictorii au fost prezente în vorbirea orală a limbii franceze medii. Pe de o parte, a existat tendința de a înlocui o serie de rădăcini populare-latine originale cu neoplasme analitice (combien în loc de quant) și pierderea unui număr de sinonime mai puțin frecvente (plus înlocuit năpârlire; femme înlocuită mouiller). Pe de altă parte, datorită apariției unei importante funcții politice de stat în limba franceză de mijloc ( Ordonance Ville-Cotret 1539  ) și a modei curentelor renascentiste , latinismele și grecismul clasic au fost introduse activ în limbă . Influența germană, dimpotrivă, s-a slăbit treptat. Evoluția fonetică a francezei mijlocii a continuat (de exemplu, în combinațiile -oi, -ille, -eau), dar nu a mai fost radicală și nu a împiedicat înțelegerea reciprocă.

Link -uri