Terapia trombolitică

Terapia trombolitică  este un tip de terapie farmacologică care vizează restabilirea fluxului sanguin în vas datorită lizei unui tromb în interiorul patului vascular.

Cum funcționează

Activarea activității fibrinolitice a sângelui datorită transferului plasminogenului în forma sa activă - plasmină.

Medicamentele pentru terapia trombolitică se numesc trombolitice, fibrinolitice sau activatori de plasminogen (sinonime).

Spre deosebire de heparine , care nu fac decât să încetinească formarea maselor trombotice, această terapie contribuie la distrugerea acestora și la restabilirea fluxului sanguin prin vasele înfundate.

Terapia trombolitică este cea mai eficientă în decurs de 3 ore de la formarea trombului.

Istorie

Condițiile preliminare pentru dezvoltarea acestui tip de terapie au apărut în 1933, când o fiică a murit în brațele medicului William Tillett ( în engleză  William Smith Tillett ). Chiar și atunci, el a reușit să conecteze boala fiicei sale cu sângele care nu se coagulează în vasul Petri, în care ea a scuipat spută. În 1938, a fost dovedită izolarea enzimei streptokinazei de către streptococul β-hemolitic grup A. În 1940, a fost descris mecanismul de acțiune al enzimei, bazat pe legarea sa de plasminogenul din sânge, ducând la conversia sa în forma sa activă - plasmină .

1976 este considerat anul nașterii terapiei trombolitice, când un articol al lui Chazov E.I. a fost publicat pentru prima dată despre liza trombului intracoronarian folosind Streptase . Ulterior, în 1979, aceste date au fost confirmate de Rentrop KT

Principalele dezavantaje ale streptokinazei sunt:

Toți acești factori au dat naștere dezvoltării de noi instrumente care nu prezintă aceste neajunsuri.

Agenți trombolitici utilizați

Până în prezent, sunt cunoscuți următorii agenți [1] :

Preparate de prima generație:

Medicamente de generația a II-a:

Medicamente de generația a III-a:

Aplicații

Note

  1. Maksimenko A. V. Biofarmaceutice de cardiologie în conceptul de transport dirijat al medicamentelor: rezultate practice și perspective de cercetare. ACTA NATURAE. - 2012. - Volumul 4. - Nr. 3. - S. 76-86.