Limba semnelor irlandeză

Limba semnelor irlandeză ( Engleză  Irish Irish Sign Language / ISL ; Irish Teanga Chomharthaíochta na hÉireann ) este o limbă semnelor folosită de surzi și cu deficiențe de auz în Republica Irlanda și Irlanda de Nord, împreună cu limbajul semnelor britanic . În mod oficial aparține familiei limbajului semnelor franceze, deși limbajul semnelor britanic a influențat și dezvoltarea acestei limbi. Limba semnelor irlandeză în sine a influențat dezvoltarea limbilor semnelor în Australia și Africa de Sud. Nu are aproape nimic de-a face cu limba engleză sau irlandeză vorbită.

Dezvoltare

Potrivit Societății Irlandeze pentru Surzi, Limba semnelor irlandeză a evoluat în comunitățile cu deficiențe de auz și surzi de-a lungul mai multor secole. Ethnologue afirmă că dezvoltarea limbii a fost influențată de gesturile care însoțeau cuvintele și propozițiile franceze și engleze, iar limbajul semnelor britanic a apărut pentru prima dată la Dublin în 1816 [1] . Prima școală pentru copiii cu deficiențe de auz și surzi din Irlanda a fost deschisă de Charles Orpenîn 1816; Dezvoltarea limbajului semnelor britanic în țară a fost influențată și de Școala Protestantă Claremont pentru Surzi și Muți.[2] . Școlile romano-catolice și protestante nu au învățat copiii exact cum să vorbească și abia în 1887 la școala Claremont au început să predea nu numai limbajul semnelor, ci și vorbirea orală în sine [3] . Din 1946, predarea vorbirii orale a început la școala de fete Sf. Maria pentru surzi, iar din 1956, la școala bărbătească Sf. Iosif pentru surzi (totul a fost consacrat prin lege în 1972) [4] . Din motive religioase, folosirea limbajului semnelor nu a fost binevenită, iar preoții au considerat-o un păcat, drept urmare copiii au fost nevoiți să se abțină de la gesturi în timpul Postului Mare sau chiar să meargă la spovedanie [5] .

Educația separată în școli a dus la apariția a două variante de gen ale limbajului - limbajul semnelor băieților și limbajul semnelor fetelor, diferențele dintre care s-au redus acum, dar nu au dispărut complet [6] . Limba semnelor irlandeză în sine a venit în Australia prin misionarii catolici, unde este folosită de bătrâni, și s-a stabilit și în Scoția și Anglia (de exemplu, a influențat limbajul semnelor folosit în Glasgow). În Africa de Sud, călugărițele dominicane care au întemeiat școli catolice erau pe cale să deschidă o școală pentru surzi, dar din lipsă de resurse, au abordat-o pe Kabra cu o cerere de a trimite un profesor corespunzător, care s-a dovedit a fi domnișoara Bridget Lynn. În dialectele limbajului semnelor din Africa de Sudunele urme de gen din limbajul semnelor irlandez pot fi găsite acum [7] .

Codul ISO 639-3 pentru limbajul semnelor irlandez este isg ; Limba semnelor irlandeză în sine este abreviată ca ISL (IZHYA), cu toate acestea, islandeză este , de asemenea, indicată prin aceleași litere, conform aceluiași standard .

Legislație

Pe 14 decembrie 2017, Parlamentul irlandez a adoptat Legea 2016 privind recunoașterea  limbajului semnelor irlandez pentru comunitatea surzilor , care a fost semnat pe 24 decembrie de președintele irlandez Michael Higgins [8] [9] . Legea a oficializat utilizarea limbajului semnelor de către serviciile publice și a subliniat necesitatea asigurării educației în limbajul semnelor. Nu exista un drept automat la un interpret în limbajul semnelor (cu excepția ședințelor de judecată în cauzele penale). Comunitatea surzilor și cu deficiențe de auz a câștigat oportunitatea membrilor săi de a primi servicii în limbajele semnelor ( educație , sănătate, mass-mediași bancare ) [10] [11] [12]

Vezi și

• Alfabetul semnelor irlandeze
• Limba semnelor australiană
• Limba semnelor irlandeză de Nord
• Limbajul semnelor din Africa de Sud

Note

1. ↑ Limba semnelor irlandeză . Etnolog . Consultat la 15 ianuarie 2018. Arhivat din original la 25 septembrie 2012. (nedefinit)
2. ↑ Pollard, 2006
3. ↑ McDonnell, 1979
4. ↑ Griffey 1994, Crean 1997
5. ↑ McDonnell și Saunders 1993
6. ↑ LeMaster 1990, Leeson și Grehan 2004, Leeson 2005, Leeson și Saeed 2012, Leonard 2005, Grehan 2008
7. ↑ Leeson, Lorraine; Saeed, John I. Limba semnelor irlandeză  (nedefinită) . — Edinburgh University Press , 2012.
8. ↑ Limba semnelor irlandeză a primit  recunoaștere legală oficială . The Irish Times . Consultat la 16 ianuarie 2018. Arhivat din original la 11 decembrie 2019.
9. ↑ Președintele semnează proiectul de lege pentru  limbajul semnelor irlandez . RTÉ (24 decembrie 2017). Preluat la 16 ianuarie 2018. Arhivat din original la 18 iulie 2018.
10. ↑ Dáil adoptă o  legislație „istorică” a limbajului semnelor . RTÉ (14 decembrie 2017). Consultat la 14 decembrie 2017. Arhivat din original la 18 iulie 2018.
11. ↑ Limba semnelor irlandeză va primi statutul  oficial . Independent.adică. Consultat la 14 decembrie 2017. Arhivat din original la 18 iulie 2018.
12. ↑ Limba semnelor irlandeză urmează să primească recunoaștere oficială . Breaking News (14 decembrie 2017). Consultat la 14 decembrie 2017. Arhivat din original la 18 iulie 2018. (nedefinit)

Literatură

• Crean, E, J. (1997): Breaking the silence: The education of the surzing in Ireland 1816-1996 . Dublin: Publicația Irish Deaf Society.
• Departamentul de Educație (1972): Educația copiilor cu handicap de auz . Dublin: Publicații guvernamentale.
• Grehan, C. (2008): Communication Islands: The Impact of Segregation on Attitudes to ISL among a sample of Graduates of St. Școala Mary pentru fete surde . Teza inedita de M.Phil. Scoala de Lingvistica, Stiintele Vorbirii si Comunicarii. Dublin: Trinity College.
• Griffey, N. (1994): De la tăcere la vorbire: Cincizeci de ani cu surzi . Dublin: Dominican Publications.
• Leeson, L. (2005). Luptă cu variația: interpretarea contactului lingvistic, variația de gen și diferența generațională. În T. Janzen (ed.) Topics in Signed Language Interpreting. Amsterdam și Philadelphia: John Benjamins. 251-292.
• Leeson, L. și C. Grehan (2004): „To The Lexicon and Beyond: The Effect of Gender on Variation in Irish Sign Language”. În Van Herreweghe, Mieke și Myriam Vermeerbergen (eds.): To the Lexicon and Beyond: Sociolinguistics in European Deaf Communities . Washington DC: Gallaudet University Press. 39-73.
• Leeson, L. și JI Saeed (2012) Limba semnelor irlandeză. Edinburgh: Edinburgh University Press.
• LeMaster, B. (1990): The Maintenance and Loss of Female and Male Signs in the Dublin Deaf Community . Ann Arbor: UMI.: Universitatea din California, Los Angeles Disertație.
• Leonard, C. (2005): „Semne de diversitate: utilizarea și recunoașterea semnelor de gen în rândul persoanelor surde irlandeze”. În: Lumile surde 21:2. 62-77.
• McDonnell, P. (1979): The Establishment and Operation of Institutions for the Education of the Deaf in Ireland, 1816-1889 . Eseu nepublicat depus în parțial îndeplinire a cerințelor de acordare a diplomei de Master în Educație. Dublin: University College Dublin.
• McDonnell, P. și Saunders, H. (1993): „Sit on Your Hands: Strategies to Prevent Signing”. În Fischer, R. și Lane, H. (eds.) Looking Back: A Reader on the History of Deaf Communities and their Sign Languages ​​​​. Hamburg: Signum. 255-260.
• Pollard, Rachel (2006): The Avenue . Dublin: Denzille Press.
• Rose, Heath și John Bosco Conama. 2018. Imperialism lingvistic: încă un construct valabil în raport cu politica lingvistică pentru limbajul semnelor irlandez. Politica lingvistică Volumul 17, Numărul 3, pp 385–404.

Link -uri

•  Societatea Irlandeză a Surzilor
• Centrul pentru Studiul Deficienților de  Auz