Placa celulară

Placa celulară , sau Placa intercelulară , sau Placa mediană [1] este un sept de pectină care apare în timpul citokinezei în celulele vegetale [1] .

În timpul formării plăcii celulare, veziculele endozomale și veziculele din complexul Golgi , purtând componente ale peretelui celular și ale membranei celulare , sunt livrate în planul diviziunii viitoare și se unesc pentru a forma placa.

După formarea unei astfel de rețele tubular-veziculoase în centrul celulei, placa celulară inițial instabilă este transformată într-un sistem tubular, care capătă ulterior o structură fenestrată. Placa celulară crește din centrul celulei spre exterior până la membrana plasmatică a celulei originale. Când se contopește cu acesta, are loc citokineza și astfel diviziunea celulară este finalizată. Formarea și creșterea plăcii celulare este sub influența fragmoplastului , care este necesar pentru poziționarea corectă a veziculelor din complexul Golgi în placa celulară.

Când placa celulară se maturizează în partea centrală a celulei, fragmoplastul se dezintegrează în această regiune, iar noi elemente sunt incluse în partea sa exterioară. Acest proces duce la o expansiune constantă a fragmoplastei și, concomitent, la o repoziționare prelungită a veziculelor din complexul Golgi până la capătul în creștere al plăcii celulare. Când ajunge la membrana plasmatică, fragmoplastul se dezintegrează. Astfel, nu numai că se observă diviziunea în două celule fiice, dar începe un lanț de modificări biochimice , transformând placa celulară flexibilă și bogată în caloză într-un perete celular rigid și bogat în celuloză .

Dependența puternică a formării plăcii celulare de activitatea complexului Golgi explică de ce în celulele vegetale, spre deosebire de celulele animale , aparatul secretor nu este distrus în timpul diviziunii celulare.

Note

  1. 1 2 L.I. Lotova, M.V. Nilova, A.I. Rudko. Dicţionar de termeni fitoanatomici: manual. - M . : Editura LKI, 2007. - S. 49. - 112 p. - ISBN 978-5-382-00179-1 .