Proto-indo-iranian

proto-indo-iranian
Reconstrucţie limbi indo-iraniene
Regiune Vezi #stepa eurasiatică
Epocă sfârşitul mileniului III î.Hr
Urmasi

Proto -indo-iranianul este o proto -limbă reconstruită a ramurii indo -iraniane a familiei de limbi indo-europene . Vorbitorii săi, ipoteticii proto-indo-iranieni , se presupune că au trăit la sfârșitul mileniului al III-lea î.Hr. și sunt adesea asociați cu cultura Sintashta din stepa eurasiatică și cu orizontul arheologic timpuriu Andronovo .

Proto-indo-iranianul era o limbă satem , probabil la mai puțin de un mileniu distanță de strămoșul său, proto-indo-europeanul târziu și, la rândul său, la mai puțin de un mileniu distanță de sanscrita avestană și vedica a Rigveda , descendenții săi.

Se consideră că limbile proto-indo-iraniene formează un subgrup împreună cu limbile greacă , armeană și frigiană, bazate pe multe asemănări izbitoare în structura morfologică. Cu toate acestea, această problemă rămâne nerezolvată [1] .

Este strămoșul limbilor indo-ariane , al limbilor iraniene și al limbilor nuristani .

Fonologie descriptivă

Segmente de consoane proto-indo-iraniene
labial coronal palatin Velar Laringe
dentară/alveolară postalveolar primul al doilea
exploziv Surd *p *t *c *k
exprimat *b *d *ȷ́ *g
aspirat *bʰ *dʰ *ȷʰ *ǰʰ *gʰ
fricativ Surd *s *s *H
exprimat ( *z ) ( )
Nazal *m *n
Lichid ( *l ) *r *r̥
Semivocală *y *w
Segmente vocale PII
Înalt *i *ī *u *ū
Mic de statura *a *ā

Pe lângă vocale, *H și *r̥ pot funcționa ca nucleu silabic.

Două rânduri palatine

Se presupune că proto-indo-iranianul ar fi conținut două serii de opriri sau africate de la palat la postalveolar [2] . Natura fonetică a acestui contrast nu este clară și, prin urmare, sunt numite de obicei seria primară sau prima (*ć *ȷ́ *ȷ́ʰ, o continuare a palatovelarului proto-indo-european *ḱ *ǵ *ǵʰ) și a doua sau serie secundară (*č *ǰ *ǰʰ, continuând câmpiile proto-indo-europene și velarele labializate, *k, *g, *gʰ și *kʷ, *gʷ, *gʷʰ, în contexte palatalizante). Următorul tabel prezintă cele mai comune reflexe ale celor două serii ( proto -iranianul fiind strămoșul ipotetic al limbilor iraniene, inclusiv avestan și persan vechi) [3] [4] :

date personale proto-indo-ariană sanscrit proto-iranian Avestan persană veche Nuristani
ś ([ɕ]) ś ([ɕ]) *ts Cu θ ċ ([ts]) / š
*ȷ́ j ([ɟ]) j ([ɟ]) *dz G G j ([dz]) / g
*ȷʰ h ([ʑʱ]) h ([ɦ])
*c s ([s]) s ([s]) *c h h h
j ([ɟ]) j ([ɟ]) ǰ ǰ ǰ/ž
*ǰʰ h ([ʑʱ]) h ([ɦ])

Laringe

În general, se presupune că proto-indo-europeanul avea între trei și patru consoane guturale, fiecare dintre acestea putând să apară atât în ​​poziții silabice, cât și non-silabice. În proto-indo-iraniană, laringele s-au contopit într-un singur fonem /*H/. Beaks sugerează că unele cazuri ale acestui /*H/ supraviețuiesc în sanscrită rigvedică și avestan ca opriri glotale nescrise , așa cum evidențiază metrica [5] .

Accent

Ca și sanscrita proto-indo-europeană și vedica (și, de asemenea, avestanul, deși nu a fost înregistrat [6] ), proto-indo-iranianul avea un sistem de accent de înălțime similar cu japoneza modernă , notat convențional printr-un accent acut peste o vocală accentuată.

Fonologie istorică

Cea mai caracteristică schimbare fonologică care separă proto-indo-iranianul de proto-indo-european este plierea vocalelor ablaut *e, *o, *a într-o singură vocală, proto-indo-iraniană *a (dar vezi legea lui Brugmann) . Legea lui Grassmann, legea lui Bartholomew și legea sunetului lui Hand au fost, de asemenea, completate în proto-indo-iraniană.

Următoarea este o listă mai cuprinzătoare a unora dintre modificările de sunet propuse de la proto-indo-european la proto-indo-iranian:

proto-indo-european proto-indo-iranian sanscrit Avestan latin Engleză Glosar
*ḱm̥tom *Catam Satam satem la sută sută) o sută
*ǵonu *ȷʹāʹnu jānu zanu genū 'genunchi' genunchi
*ǵʰimós *ȷʰimas hima ziiå hiems iarnă
*kʷos *kas kas ka quis OMS OMS
*gʷṓws *gāwš gaus gao bōs 'vacă' vacă
*gʷʰormos *g'armas harmas garəma forme cald cald

Modificările ulterioare ale sunetului

Printre schimbările de sunet de la proto-indo-iranian la indo-arian se numără pierderea șuieratului sonor *z; printre cei care aparțin proto-iranienilor , există o dezaspirare a aspirațiilor vocale PIE .

Corespondențe fonologice proto-indo-europene și indo-iraniene
PLĂCINTĂ IA / Ved Av proto-indo-european indo-ariană/

Vedic

Avestan
*p > p p * p h̥₂tḗr „tată” p itā́ „tată” pi tar- „tată”
*b > b b * b él- „puternic” bálam " putere"
*bʰ > bh b * bʰ réh₂tēr „frate” bh rātār- „frate” b rātar- „frate
*t > t t * t uHóm „tu” tuvam " tu" vəm „ tu ”
*d > d d * dóru " copac" dāru „ copac” dāru- „ copac”
*dʰ > dh d * dʰoHnéh₂- „ granule” dhānā́- „ granule” dāna- " granule"
*ḱ > S s * déḱm̥ " zece " dáś a " zece " das a " zece "
> j z * ǵonu „ genunchi” jānu „ genunchi” zānu- „ genunchi”
*ǵʰ > h z * ǵʰ imós „rece” h imá- „rece, îngheț” zəmaka- „ furtună de iarnă”
*k > k~c x~c * k ruh₂rós „sângeros” k rūrá- „sângeros” x rūra- „sângeros”
* té k et "poate fugi" ta č at̰ „poate că aleargă”
*g > g~j g ~ ǰ * h₂éu g es- „putere” ó j as- "putere" ao ǰ ah „putere”
* h₂u grós " puternic" u g rá- "puternic" u gr ra- "puternic"
*gʰ > gh~h g ~ ǰ * dl̥H gʰ ós „lung” dir ghá- " lung" darə ga- " lung "
* dleH gʰ istos „mai lung” drāghiṣṭha dra ǰ išta- „ mai lung”
*kʷ > k~c k~c * kʷos „ cine” káḥ „ cine” kō " cine"
* kʷe " și" c un „și” ' č un "și"
*gʷ > g~j g ~ ǰ * gʷou- „ vacă” g av- „vacă” g au- „vacă”
* gʷih₃wós „ în viață ” j iva- „în viață” persană veche : ǰ īva- „viață”
*gʷʰ > gh~h g ~ ǰ * gʷʰ nénti „lovitură” (pl.) gh nánti „lovitură” (pl.)
* gʷʰ énti „lovitură” hánti " bate " ǰ aint "bătăi"
*s > s s~h * s eptm̥ „șapte” s aptá "șapte" h apta "șapte"
* h₁é s ti „a mânca” á s ti "a mânca" a s ti "a manca"
*y > y y * y ugóm „jug” y ugam "jug" y uga- „jug”
*w > v v * wéǵʰeti „ a merge” váhati " a merge" v azaiti "a călători"
*m > m m * méh₂tēr „ mamă” m ātar- „mamă” mātar- „ mamă”
*n > n n * nós " noi " n ca "noi" n ō „noi”
*l > l ~ r r * kʷe l eti „mișcare” ca r ati „mișcare” ca r aiti "mișcare"
*r > r r * bʰréh₂tēr „ frate ” bh r ātār- „frate” b r ātar- „frate”
*n̥ > A A * n̥ - „non-” a - "nu-" a - "nu-"
*m̥ > A A * ḱ m̥ tóm „ o sută” ś a tam „o sută” sa təm " o sută"
*l̥ > ərər * w ĺ̥ kʷos „lup” v ŕ̥ ka- „lup” vəhr ka- „ lup”
*r̥ > ərər * ḱ ŕ̥ d- „inima” h ŕ̥ d- „inima” zərə d- „ la inimă”
*i > i i * l i nékʷti „frunze” ri ṇákti „ frunze” ir i naxti "a elibera"
*e > A A * déḱm̥ " zece " dáśa " zece " da sa " zece "
*e > A A * h₂nḗr „ persoană ” nā " persoană " nā " persoană "
*A > A A * h₂é ǵeti „a conduce” á jati "a conduce" a zaiti "a conduce"
*A > A A * méh₂ tēr " mamă" matāʹ „mamă” mā tar- " mamă "
*o > a ~ ā a ~ ā * ǵ ó mbʰ o s „dinte, știft” j ā́ mbh a - „dinte, colț”
* ǵónu " genunchi " jā nu " genunchi" zā nu- " genunchi "
> A A * dʰ oH néh₂ - „granule” dhā nā́- " granule" dāna- " granule "
*u > u u * tu dai " jug " y u gám "jug" y u ga- "jug"
> ū ū * „ șoarecele ” mū́s mū́ ṣ- „ șoarece” persan mūs „ șoarece ”
*h₁ > * h₁ esti „a mânca” asti "a manca" asti "a manca"
*h₂ > * h₂ ŕ̥tḱos „urs” ŕ̥kṣa- „urs” arəša- „urs”
*h₃ > * h₃ ókʷs(i) „ochi” akṣi „ochi” asi "ochi"
*h₄ > * h₄ órǵʰeste „testicul” ərəzi- „testicul”
proto-indo-iranian Iranian vechi ( avestan , persan vechi ) sanscrită vedica
* Háć era „cal” Av asa , Dp asa asva
*bʰaHgás „parte, împărtășește” Av baga bhaga
*bʰráHtā „frate” Av, Dp brātar bhrātr̥
*bʰúHmiš „pământ” Dp būmis bhumi- _
*mártyas „muritor, uman” Av maṣ̌iia , Dp martiya martia
*mā́ are „lună” Av mā̊ , Dp māha mās
* wasr̥ „primăvară” Av vaŋhar vasara "dimineata"
* Hr̥tás „adevărul” Av aṣ̌a , Dp arta r̥ta
*dʰráwgʰas „minciună” Av draoγa , Dp drauga drógha „a folosi cuvinte rele”
* sáwmas "presat (suc)" Av haoma soma- _

Morfologie

Proto-indo-iranianul a păstrat o mare parte din morfologia proto-indo-europeanului: declinarea tematică și atematică atât a substantivelor, cât și a verbelor, toate cele trei numere ale singularului, dualului și pluralului, toate categoriile de timp, dispoziție și voce în verb. , și cazuri în substantiv.

O inovație importantă a substantivului este crearea terminației genitiv plural *-nām, folosită cu tulpinile vocale. În verbe, principala inovație este crearea unei conjugări pasive cu sufixul *-yá cu o inflexiune medială. [opt]

Note

  1. Fortson, p. 203
  2. Vizuina, pp. 78–79
  3. Sanford Steever. Limbile indo-europene . - Taylor & Francis, 1998. - 554 p. - ISBN 978-0-415-06449-1 .
  4. Dhanesh Jain, George Cardona. Limbile indo-ariane . - Routledge, 2003. - 1333 p. - ISBN 978-0-7007-1130-7 .
  5. Albinele (1988), p. cincizeci
  6. Albinele, p. 55
  7. Vizuina, pp. 74–75
  8. Fortson p. 205

Literatură