Pasiune (Bach)

„ Pasiunea ” ( germană:  Die Passion ) este un ciclu de lucrări monumentale ale lui Bach , în care povestea Evangheliei jucată în chipuri este intercalată cu arii da capo [1] la texte poetice, coruri și corale special compuse . Patimile după Ioan ( BWV 245) și Patimile după Matei (BWV 244b și BWV 244), precum și textul Patimilor după Luca, au ajuns până în vremea noastră. Considerată pierdută, Pasiunea Mark (BWV 247) a fost reconstruită în secolul al XX-lea .

În timpul vieții sale, „Pasiunea” a fost interpretată în mod repetat de Bach în mai multe ediții. După moartea lui Bach, acest ciclu a fost uitat până când Mendelssohn și-a reînviat triumfător spectacolul în 1829. Astăzi, Pasiunile lui Bach sunt considerate cea mai înaltă manifestare a genului muzical al pasiunilor [2] .

Genul „pasiuni”

Pasiune (pasiune, din lat.  passiono - „suferință”). Până în secolul al IV-lea , în liturghia bisericii a apărut o tradiție de a citi relatări despre povestea Evangheliei despre patima pentru Matei (MP) în Duminica Floriilor (Purmii) și patima pentru Luca (LP) în Miercurea din Săptămâna Mare . În secolul al IX-lea , acestea au fost completate de săvârșirea pasiunii după Marcu (MaP) în Joia Mare și a patimii după Ioan (JP) în Vinerea Mare [3] . Din secolul al XVI-lea , la recomandarea lui Luther , Patimile putea fi săvârșită, în locul zilelor Săptămânii Mare, în duminicile precedente ale Postului Mare [4] .

Povestea ultimelor zile ale vieții pământești ale lui Isus de către evangheliști: Matei ( Matei  26 , 27 ), Marcu ( Marcu  14 , 15 ), Luca ( Luca  22 , 23 ) și Ioan ( Ioan  18 , 19 ) aproape coincide și constă din următoarele părți [5] :

  1. Profeția lui Isus despre răstignire
  2. Trădarea lui Iuda
  3. Ultima cina
  4. Rugăciunea pentru o ceașcă
  5. Sărutul lui Iuda
  6. negarea lui Petru
  7. Judecata lui Pilat
  8. calea crucii
  9. răstignirea lui Hristos

Rolul principal în realizarea „Patimii” îi revine evanghelistului . El povestește în proză, în numele unui martor ocular. Pentru a îndeplini aceste pasiuni s-au folosit forme melodice de recitare , așa-numitele. tonuri pasionale. Pentru vorbirea muzicală a evanghelistului în tradiția catolică , s-au folosit formula cântului gregorian , în tradiția protestantă - vorbire nativă și motive naționale.

Până în secolul al XIII-lea , Patimile au fost interpretate de un cântăreț. Din secolul al XIV-lea, rolurile în săvârșirea Patimilor au început să fie împărțite în rândul clerului, povestea Evanghelistului a fost încredințată tenorului, Iisus basului (Bach în Patimile sale urmează acest canon). În același timp, s-au răspândit și dramatizările non-bisericești ale Patimilor, interpretate de enoriași și muzicieni populari [6] .

În secolul al XV-lea , au apărut versiuni ale „Patimii”, în care cuvintele unor personaje erau interpretate polifonic  - de vocile mai multor interpreți simultan. Până la mijlocul secolului al XV-lea în Anglia, pe baza acestei tehnici de execuție, așa-numita. „dramatic” (coral, responsor) „Patimă”, unde recitarea solo a evanghelistului alternează cu părțile polifonice ale lui Hristos și ale mulțimii [2] [7] . Mai târziu, în dezvoltarea „dramaticului” „Pasiunii”, continuând să folosească pronunția polifonică a cuvintelor de către unele personaje, au apărut numeroase versiuni muzicale noi ale „Pasiunii” dramatice în limbile latină [ 8] și germană [9] [10] . Johann Mahold în 1593 în Patimile după Matei [11] a introdus pentru prima dată strofe din cântarea luterană în Patimă [7] .

Versiunea dramatică a pasiunilor și-a primit cea mai înaltă expresie în lucrările compozitorului german Heinrich Schutz : Patimile după Ioan ( 1665 ), Patimile după Matei ( 1666 ) și Patimile după Luca (circa 1666 ) [12] [13] . În secolul al XVI-lea , a apărut o altă formă de pasiune, motetul , unde întregul text, inclusiv cuvintele lui Hristos, este interpretat de cor, sporind influența muzicii în transmiterea emoțiilor artistice [14] .

Forma motet a Patimilor a fost scrisă și în latină [ 15] și germană [16] [10] .

Cu toate acestea, în timp, forma dramatică, pe măsură ce mai expresivă, devine dominantă [3] . La spectacol au participat doar voci masculine: Mulier taceat in ecclesia („Lasă femeia din biserică să tacă”) [14] .

În secolul al XVI-lea , asociatul lui Luther, Johannes Walter, a adaptat dramatica Pasiune la uzul protestant [3] [17] , care a devenit un model pentru alți compozitori.

La sfârșitul secolului al XVI-lea a apărut un nou „ oratoriu ” de tip „Pasiune”, în care forma dramatică a fost întărită de elementul muzical introdus de pasiunile motetului. La interpretarea pasiunilor încep să fie folosită nu numai orga , ci și alte instrumente, iar recitativul textului evanghelic, păstrat din forma dramatică, alternează cu versuri madrigal (în limbaj natural pentru enoriași).

Treptat, orchestra începe să joace un rol egal cu cântăreții, iar pentru a transmite expresia dramatică în Pasiune se introduc mijloace de exprimare operistică [18] . În „Patimile” de Reinhard Kaiser [19] pentru prima dată în locul textului biblic a fost folosit pe versetele lui Christian Friedrich Hunold .

Scris în 1712, textul din The Passion de Bartold Heinrich Brokes [20] a devenit canonic și a fost pus pe muzică de Kaiser [21] , Handel [22] și Telemann [23] , Mattheson [24] [25] .

Tipul oratoriu al „Patimii” și-a primit cea mai înaltă expresie în „Patimile după Ioan” ( 1724 ) și „Patimile după Matei” ( 1727 ) de J.S. scene corale [7] .

Dezvoltarea ulterioară a genului a dus la mijlocul secolului al XVIII-lea la înlocuirea poveștii sacre a Evangheliei cu o dramă de operă. Cele mai cunoscute lucrări, precum Moartea lui Iisus de Carl Heinrich Graun [26] , nu mai sunt interpretate în biserică, ci în cadru de concert. Pasiunile lui Bach sunt uitate până la 11 martie 1829 , când Felix Mendelssohn va prezenta Pasiunea Matei în sala Capelei cântătoare din Berlin [18] .

În secolul al XIX-lea, marii compozitori nu folosesc genul Pasiunii în sine, dar Beethoven , Louis Spohr , Liszt și alții creează oratorie pasionate . În secolul XX, compozitorii au revenit la genul Pasiune, Hugo Distler [27] , Ernst Pepping [28] , Eberhard Wenzel [29] au creat exemple luterane semnificative , Krzysztof Penderecki [30] și Arvo Pärt [31] a creat exemple catolice .

În august-septembrie 2000, la Stuttgart , în cadrul sărbătoririi a 250 de ani de la Johann Sebastian Bach, „Pasiunea” a fost interpretată conform celor patru evanghelii canonice, scrise în patru limbi diferite și în patru stiluri diferite: pe Texte în limba engleză „The Water Passion according to Matthew” pentru soprană , bariton , cor, instrumentiști și electronică Tang Dong [32] , pe textele spaniole din „Passion according to Mark” pentru o cântăreață și cântăreață latino-americană, soprană , două afro-latine Dansatori americani, cor și instrumente (inclusiv exotice) Osvaldo Golikhov [33] , despre textele germane ale Patimilor după Luca pentru soprană , mezzo-soprano , contralt , tenor , bariton , cor și orchestră de Wolfgang Rihm [34] și pe limba rusă și texte slavone bisericești ale Patimilor după Ioan pentru soprană , tenor , bariton , bas , două coruri, orchestră și orgă de Sofia Gubaidulina [7] [35] .

În 2007, Mitropolitul Ilarion a scris primele patimi de uz ortodox, Patimile Matei [36] .

Crearea Patimilor

Un necrolog publicat în Biblioteca muzicală a lui Lorenz Mizler , referindu-se la fiul lui Bach, Carl Philipp Emmanuel , și la studentul, Johann Friedrich Agricola , enumeră cele cinci Pasiuni ale lui Johann Sebastian Bach. Același număr de Pasiuni este raportat de primul biograf al lui Bach, Forkel . Totuși, două au supraviețuit în întregime până în vremea noastră: Patimile după Ioan și Patimile după Matei. „Pasiunea după Marcu” a venit doar sub forma unui text. Cele trei lucrări care au supraviețuit reprezintă tipul oratoriu al Patimilor, unde textul biblic, păstrat în părți solo pentru evanghelist, Iisus , Pilat și alții, precum și pentru corurile ucenicilor, marii preoți, mulțimea, este întrerupt de fragmente. cu texte nebiblice: arii pe versuri compuse de libretist și corale pe texte liturgice luterane [2] .

Este posibil ca pentru spectacolul din 1713, Bach să fi modificat și adăugat câteva părți la Mark Passion a lui Reinhard Kaiser [37] . Karl Ludwig Hilgenfeldt, autorul unei biografii nu prea amănunțite a lui Bach [38] , menționează Pasiunea lui Bach scrisă în 1717 , dar nu oferă detalii despre această lucrare [39] . Poate că unele părți din aceste „Patimi” au fost incluse în cea de-a doua versiune a „Patimii după Ioan” ( 1725 ) [40] . Din motive stilistice, ariosoul „So heb ich denn mein Auge sehnlich auf” [41] , interpretat de el ca parte a pasticcio -ului [42] din „Pasiunea” lui Graun de Graun - Telemann - Bach - Kunau - Altnicola [37] ] este considerat a aparţine lui Bach .

Pasiune după Ioan

Partea necanonică (adică abaterea de la textul evanghelic propriu-zis) din textul Patimilor după Ioan prezintă versurile populare ale lui Brokes [20] , precum și texte ale lui Christian Heinrich Postel și Christian Weise [43] . Patimile după Ioan conține și două episoade din Evanghelia biblică după Matei: negarea lui Petru la sfârșitul recitativului „Da hub er an, sich zu verfluchen und zu schwören” ( Matei  26:74 , 75 ) și recitativul „ Und siehe da, der Vorhang im Tempel zerriss in zwei Stück” ( Mat.  27:51 , 52 „Și iată că vălul din templu s-a rupt în două”) [44] .

Există 4 ediții ale Pasiunii lui Bach după Ioan. Pentru cea de-a doua reprezentare a Patimilor după Ioan în 1725, Bach a reelaborat opera ștergând unele fragmente și inserând fragmente polifonice bazate pe cantus firmus (cântare simplă), apropiind astfel lucrarea de tipul cantatei corale. La a doua reprezentație, corul „O Mensch, bewein’ dein Sünde groß” a servit drept introducere, transferat ulterior de Bach la Pasiunea Matei. Versiunii au fost adăugate trei arii: „Himmel reiße, Welt erbebe!”, „Zerschmettert mich, ihr Felsen und ihr Hügel” și „Ach windet euch nicht so”. Coralul inițial de încheiere în versiunea din 1725 a fost înlocuit cu „Christe, du Lamm Gottes”, transferat ulterior în cantata „Du wahrer Gott und Davids Sohn” [45] . În cea de-a treia versiune (c. 1730 ), sunt omise variațiile corale, transferate la pasiunea după Matei, se adaugă o arie și o „simfonie” [46] (versiunea se pierde). A patra versiune ( 1749 ) a fost apropiată de versiunea originală, cu excepția unor modificări ale textului. În această versiune, Bach a sporit și performanța, adăugând un fagot mare [47] (bassono grosso) [2] [48] .

Diverse versiuni ale Patimilor după Ioan [49] Structura Patimilor după Ioan Părți suplimentare din edițiile timpurii ale Patimilor lui Ioan

Matthew Passion

Cercetătorii moderni cred că prima versiune a „Patimii după Matei” datează din anii 1714-1717 , în timpul lucrării lui Bach ca vice-capellmeister la Weimar , dar nu există informații clare despre această versiune a „Patimii” [62] . Trăsăturile stilistice ale regretatului Matthew Passion sugerează că Bach a scris un singur cor Matthew Passion la Weimar, care mai târziu au fost parțial folosite într-o versiune ulterioară. În plus, doi arioși folosesc texte ale poetului Solomon Frank [63] ,  libretistul de la Weimar Bach [64] .

Bach a început să scrie o versiune ulterioară a Pasiunii Matei în toamna anului 1728 . Cea mai veche sursă primară a Patimilor Matei este o copie scrisă de mână din 1736 [48] . Versiunea, exprimată pentru prima dată de Spitta [65] în 1881 și care a devenit tradițională, sugerează că, după ce a primit o ofertă în noiembrie 1728 de a scrie muzică de doliu pentru ceremonia transferului prințului Leopold de Anhalt-Köthen în criptă, Bach i-a ordonat lui Picander un nou text care ar putea fi înlocuit sub muzica deja terminată pentru opt arii și refrenul final pentru Pasiunea Matei [66] . În 1932, Percy Robinson [67] , pe baza unei analize a textului lui Pikander, a exprimat versiunea opusă, că mai întâi a fost scrisă Muzica funerară Köthen [68] și abia apoi Pasiunea lui Matthew. Până în 1870, muzica funerară Köthen a fost considerată pierdută, până când Wilhelm Rust a arătat că cel mai probabil a avut o bază muzicală comună cu Pasiunea Matei [69] . Textele ariilor Pasiunii Matei au fost scrise de Picander , care a procesat parțial gândurile poetice ale lui Frank, libretistul lui Bach din Weimar. Reflecțiile sunt transmise prin arii, de obicei precedate de arioso [70] . Patimile după Matei este o lucrare mai integrală decât Patimile după Ioan, deoarece textul poetic al unui autor, Pikander, a fost folosit pentru fragmente non-canonice, fiind folosite și corale cu muzică repetitivă. Dimensiunea mai mare decât John Passion i-a oferit lui Bach posibilitatea de a folosi mai multe arii. Spre deosebire de Patimile după Ioan, unde toate recitativele sunt însoțite de orgă, în Patimile după Matei recitativele lui Iisus sunt însoțite de coarde (restul recitativelor sunt însoțite de orgă). Astfel, cuvintele lui Isus sunt înconjurate de un halou special [2] .

După 1729, Pasiunea Matei a mai fost săvârșită de cel puțin două ori sub conducerea lui Bach. În versiunea din 1736, Bach a împărțit corul și orchestra unificate anterior în două jumătăți, iar la sfârșitul primei părți, a înlocuit coralul simplu cu o mare fantezie corală „O Mensch, bewein dein Sünde groß” din Pasiunea lui Ioan. Bach a făcut modificări minore versiunii din 1742 [2] .

Structura Patimilor Matei

Pasiune pentru Mark

În 1732, Picander a publicat Gânduri edificatoare pentru Joia și Vinerea Mare despre Patimile lui Isus, prezentate sub forma unui oratoriu, care conține textul Muzicii Patimilor pentru Evanghelistul Marcu pentru Vinerea Mare, 1731, comandată de Bach. . În 1727, Bach a scris o „Odă funerară” [77] la moartea reginei Christiane Ebergardine , iar pentru ca muzica să nu dispară, Bach a decis să o folosească pentru Pasiune, comandând textul lui Picander [78] [79] .

Mark Passion (partitura pierdută), interpretată pentru prima dată în Joia Mare 1731 de către corul din Biserica Sfântul Toma din Leipzig , a fost o compilație de fragmente din Oda înmormântării ( 1727 ) și din Muzica funerară Köthen cu texte noi. Muzica Pasiunii Mark poate fi reconstruită aproximativ pe baza acestor lucrări [2] [80] . Friedrich Smend [81] ( 1940 ), Diethard Hellmann [82] ( 1964 ), Gustav Adolf Theil [83] ( 1975 ), Simon Hayes [84] ( 1993 ), Andor Gomme [85 ] ( 1997 ) ş.a.

Pasiune pentru Luca

Există o Pasiune anonimă după Luca, transcrisă în mâna lui Bach în jurul anului 1730 . Un important savant Bach, Philipp Spitta, le-a considerat a fi opera lui Bach însuși, scrisă în perioada timpurie a lucrării la Weimar [86] . Schweitzer , analizând argumentele lui Spitta, nu le consideră convingătoare. În primul rând, cantatele din aceeași perioadă sunt mai perfecte decât Pasiunea lui Luca. În al doilea rând, autograful lui Bach asupra manuscrisului datează de la mijlocul perioadei Leipzig. Pe baza acestui fapt, Albert Schweitzer sugerează că Bach a rescris pasiunile altor oameni pentru a le împlini [87] . Există un consens în rândul savanților moderni că aceste Patimi ale lui Luca nu sunt cel mai probabil o lucrare a lui Bach [2] .

Spectacole ale Patimilor

Spectacole pe viață

  • 7 aprilie 1724 . Prima reprezentație a Patimilor după Ioan la Biserica Sf. Nicolae, Leipzig [48]
  • 30 martie 1725 . A doua reprezentație a Patimilor după Ioan, Leipzig [48]
  • 11 aprilie 1727 . Prima reprezentație a Patimilor Matei la Biserica Sf. Toma , Leipzig (conform ipotezei lui Joshua Rifkin) [88]
  • 15 aprilie 1729 . Prima reprezentație a Patimilor Matei la Biserica Sf. Toma, Leipzig (conform viziunii tradiționale) [89]
  • 23 martie 1730 . Performance of the Mark Passion [48]
  • 11 aprilie 1732 . A treia execuție a Patimilor după Ioan [48]
  • 30 martie 1736 . Reprezentarea Patimilor Matei la Biserica Sf. Toma [48]
  • 4 aprilie 1749 . A patra execuție a Patimilor după Ioan [48]

Sunt cunoscute și numeroase spectacole ale lui Bach din „Pasiunea” și pasticcio [42] ale altor compozitori: „Pasiunea pentru Mark” a lui Kaiser ( 1713 și 1726 ), „Pasiunea pentru Luca” de un autor necunoscut, uneori atribuită lui Bach ( 1730 și aproximativ 1735 ), „Pasiunea” lui Brockes cu muzică de Telemann ( 1739 ) și Händel ( 1746 ), pasticcio „Pasiunea” de Kaiser-Handel (circa 1748 ), pasticcio „Pasiunea” de Graun - Telemann - Bach - Kunau - Altnicola și pasionatul oratoriu „Ein Lämmlein geht und trägt die Schuld” Graun [37] .

Uitare și renaștere

După moartea lui Bach, Pasiunile, la fel ca și restul lucrărilor sale, cu excepția Clavierului bine temperat și a lucrărilor pentru orgă, au fost uitate de zeci de ani. O renaștere a interesului pentru Bach a început în 1802 odată cu publicarea unei biografii a lui Bach de către Forkel , director muzical al Universității din Göttingen . Forkel a scris „Istoria generală a muzicii de la crearea lumii până în prezent”, iar opera lui Bach l-a surprins atât de mult încât, temându-se să moară fără să ajungă la Bach, Forkel a decis să publice un capitol despre el sub forma unui capitol separat. carte. Admiratorul lui Bach a fost compozitorul Carl Friedrich Zelter , care i-a prezentat studentului său Mendelssohn opera lui Bach . La începutul anului 1829, Mendelssohn și prietenul său, cântărețul Eduard Devrient , au venit la Zelter cu o propunere de a-l lăsa pe Mendelssohn să pună în scenă Pasiunea Sf. Matei la Academia de Canto din Berlin. Nefiind capabil să pună în scenă lucrarea la scară largă, Mendelssohn a fost nevoit să facă niște tăieturi. Au fost confiscate șase corale și toate arii solo, cu excepția a două, precum și câteva fragmente mici [90] . Premiera a avut loc la 11 martie 1829 . Mendelssohn a folosit un cor mare, format din patru sute de interpreți. Stürmer a cântat Evanghelistul , Devrient a cântat pe Isus. După cum a remarcat Devrient, referindu-se la sine și Mendelssohn, „a fost nevoie de un comedian și de un evreu pentru a aduce omenirii cea mai mare muzică creștină” [91] . Publicul a fost încântat de lucrare. Sora lui Mendelssohn, Fanny, care a fost prezentă la premieră, a scris într-o scrisoare că „sala aglomerată părea un templu”. Mendelssohn însuși, într-o scrisoare către Franz Hauser , a scris că „corul cânta cu evlavie, ca și cum ar fi într-o biserică... publicul a simțit că aceasta nu era o chestiune de muzică și concert, ci mai mult de religie și biserică”. [92] . Pe 21 martie, de ziua lui Bach, producția s-a repetat și a stârnit și mai mare admirație. A treia oară când Mendelssohn a pus în scenă Pasiunea Matei a fost în 1841 la Leipzig, orașul în care au fost reprezentate pentru prima dată. Începând cu anii 30 ai secolului al XIX-lea, Patimile Sfântului Matei a fost pusă în scenă în multe orașe germane. Pasiunea după Ioan, interpretată pentru prima dată la 21 februarie 1833 la Academia de Canto din Berlin după moartea lui Bach , nu a primit aceeași recunoaștere rapidă [93] .

Formele muzicale ale patimilor

Dimensiunea comparativă a „Pasiunii” [79]

Pasiune pentru Mark Matei Pasiunea Pasiune pentru Ioan
Arii 6 paisprezece opt
Mulțime (turbe [94] ) 12 optsprezece paisprezece
Corale 16 cincisprezece unsprezece

Coralele sunt susținute într-un simplu depozit de acorduri și sunt destinate a fi interpretate de enoriași. Ariile, de regulă, sunt în forma da capo și sunt construite conform schemei a1-b-a2, unde secțiunile extreme (a1 și a2) sunt în general identice, iar secțiunea din mijloc contrastează cu ele în muzică și textuală. conţinut. Excepție fac aria de formă liberă „Ach, mein Sinn” și aria „Es ist vollbracht!”, care rupe simetria schemei a1-b-a2 (ambele din Patimile Sfântului Ioan). Aria se deschide de obicei cu o introducere instrumentală mare și se termină cu un postludiu instrumental, cu interludii instrumentale între secțiunile sale . Introducere, interludii și postludii , de regulă, sunt aproximativ egale ca volum, aceleași ca temă și instrumentare .

În Pasiunea după Ioan, Bach pune în contrast mulțimea fără chip (turbe) și arii, ca o mărturisire personală a unui suflet credincios. În prima parte, care descrie trădarea și captivitatea lui Iuda, turbae este folosită pentru paznici (2b, 2d). Mărturisirea lui Iisus (2e) este subliniată de coralul „O große Lieb” (O, mare, nemăsurată iubire). A doua parte vorbește despre negarea lui Petru și se termină cu aria „Ach, mein Sinn” (Sufletul meu). A treia secțiune este despre procesul lui Pilat , iar turbae este folosită pentru a exprima mulțimea în timpul biciuirii lui Isus (16b, 16d). A patra secțiune descrie drumul spre Golgota , culminând cu coralul „Durch dein Gefängnis” (O, Fiul lui Dumnezeu!). Furia mulțimii este exprimată în mai multe turbe, culminând cu strigătele „Răstignește-l” (21d, 23d), contracarate de aria de bas „Eilt, ihr angefochnen Seelen” (Grăbește-te, o inimi tulburate). A cincea secțiune este crucifixul, care este încununată de aria "Es ist vollbracht!" (S-a întâmplat!). Confruntarea este mărginită de coralele 28 și 32. În ultima secțiune a șasea, turbele sunt absente, predomină culoarea tristă. Secțiunea se încheie cu coralul tradițional „Ach Herr, laß dein lieb Engelein” (Ah, Isus!) [95] .

Arhitectonica muzicală a Patimilor Sfântului Matei este mai complexă, deoarece este o compoziție formată din două coruri, în care fiecare cor are propria orchestră și soliști care cântă și cântă atât separat, cât și împreună. Astfel, în corul de deschidere „Kommt, ihr Töchter” (Vino fecioarele, ecou strigătul meu), corul deplânge victima, în timp ce al doilea cor întreabă: „Cine?”, „Cum?”, „Ce?”, în corul. sfârşit ambele coruri se unesc. Compoziția este ținută împreună prin repetări, astfel încât coralul „O Haupt voll Blut und Wunden” este folosit de cinci ori (15, 17, 44, 54, 62) în scena rugăciunii pentru pahar , procesul lui Pilat și moartea lui Isus. . Organistul și muzicologul britanic Archibald Wilson a remarcat că Bach nu a folosit atât de des muzica unui alt compozitor și nu a oferit o asemenea bogăție de diverse aranjamente precum melodia coralului „O Haupt voll Blut und Wunden” [73] . Druskin notează că în Pasiunea lui Matei Bach gândește structural și polifonic , atunci când muzica se dezvoltă în mai multe „straturi” corelate [95] .

Pasiunea după Matei începe cu o prefigurare a crucificării iminente și a trădării lui Iuda, urmată de Cina cea de Taină  , singura secțiune din pasiunile lui Bach care este păstrată în culori deschise. Suferința lui Isus este transmisă în aria tenorului „O, Schmerz! Hier zittert das gequälte Herz "(O, Durere! Inima tremură de vechile chinuri). După captivitate, două coruri "Sind Blitze, sind Donner in Wolken verschwunden?" (Fără fulgere, fără tunete, totul a dispărut în nori?), explodând de indignare pentru nedreptate. Aceasta este urmată de negarea lui Peter , după care sună cea mai faimoasă arie - „Erbarme dich, Mein Gott” (Fii milostiv, Dumnezeul meu). Moartea lui Iuda se încheie și cu celebra arie „Gebt mir meinen Jesum wieder!” (Dă-mi înapoi Isus!). Scenele judecății demonstrează forța spiritului lui Isus. Judecata lui Pilat  este cea mai dramatică parte a Patimilor Matei. Mulțimea (turbae) cere ca Isus să fie răstignit, nu tâlharul Baraba . Între strigătele mulțimii, una dintre cele mai frumoase arii „Aus Liebe will mein Heiland sterben” (Mântuitorul execuției așteaptă cu dragoste), unde soprana este acompaniată de oboi și un flaut. Textul Evangheliei, care vorbește despre procesiunea spre Golgota și despre răstignire, este întrerupt de strigătele mulțimii care batjocoresc pe cei condamnați. Înainte de moartea lui Isus, aria „Sehet, Jesus hat die Hand” (Uite – Isus și-a întins mâinile către oameni) le dă oamenilor speranță pentru mântuire. Totul se termină cu recitativul jalnic al tuturor celor patru solişti „Nun ist der Herr zur Ruh gebracht” (Acum Iisus şi-a găsit pacea) şi corul de doliu „Wir setzen uns mit Tränen nieder” (Toţi ne închinăm înaintea Ţie în lacrimi), al cărui refren sunt cuvintele „Ruhe sanfte – „Odihnește-te în pace” [95] .

Un rol deosebit în Pasiune îl joacă coralul „Herzliebster Jesu, was hast du verbrochen” (Domnul este maestrul nostru), compus de Johannes Hermann și Johann Krüger , folosit de două ori în Pasiunea pentru Ioan (corurile 3 și 17) și de trei ori în Patimile pentru Matei” (corurile 3, 46 și recitativ cu corul 19), care exprimă ideea principală a patimilor [95] .

Note

  1. ↑ excluzând aria „Ach, mein Sinn” din Patimile după Ioan. Aria "Es ist vollbracht!" în Patima după Ioan - cu o secțiune din mijloc contrastantă și o reluare prescurtată, ca urmare, secțiunea din mijloc nu este la mijloc, ci mai aproape de sfârșit
  2. ↑ 1 2 3 4 5 6 7 8 Dicționarul de muzică și muzicieni din New Grove . „Pasiune” și „Bach”
  3. ↑ 1 2 3 Schweitzer, p. 61
  4. ↑ Alfred Dürr, 2000, p. 32
  5. ↑ O listă incompletă a patimilor este dată după Druskin, pp. 237-238, la care se adaugă negarea lui Petru. Lista completă a patimilor lui Hristos este aici .
  6. ↑ Druskin , p. 239-240
  7. ↑ 1 2 3 4 Dicționarul de muzică al lui Grove . Pasiune.
  8. ↑ De exemplu, Lucas Lossius „Psalmodia, hoc est cantica sacra veteris ecclesiae selecta”, 1553 ; Matthäus Ludecus "Missale, hoc est Cantica, preces et lectiones sacrae quae ad Missae Officium", 1589 , Franz Eler "Psalmi D. Martini Lutheri et aliorum eius seculi Psalmistarum, itidem modis applicati", 1588 )
  9. ↑ De exemplu, Thomas Mancinus „Passio Domini nostri Iesus Christi” 1602 ; Samuel Besler Evangelisten beschreiben nach gewöhnlicher Passion Melodey, 1612
  10. ↑ 12 Édith Weber . Pasiune // La recherche hymnologique. - Ghiduri muzicale, vol. 5. - Edițiile Beauchesne, 2001. - S. 137-139. — 232 p. — ISBN 2-7010-1416-6
  11. ↑ Johann Machold Passio Domini nostri Jesu Christi nach dem heiligen Evangelisten Matthaeo, 1593
  12. ↑ Druskin, p. 240
  13. ↑ Schweitzer, p. 45
  14. ↑ 1 2 Druskin, p. 241
  15. ↑ De exemplu, Balthasar Resinarius „Responsorium numero octoginta de tempore et festis iuxta seriem totius anni”, 1544 ; Ludwig Daser "Patrocinium musices: passionis Domini nostri Jesu Christi historia", 1578 ; Bartholomäus Gesius „Jesu Christi, wie sie uns der Evangelista Johannes”, 1588 și „Quibus praemissa est historia Passionis Domini nostri Jesu Christi ex Evangelista Matthaeo”, 1613
  16. ↑ De exemplu, Joachim Moller à Burgk „Die deutsche Passion”, 1568 ; Johann Steuerlein „Die deutsche Passion”, 1576 ; Leonhard Lechner „Historia der Passion und Leidens Christi”, 1593 ; Christoph Demantius „Deutsche Passion, nach dem Evangelisten S. Johanne”, 1631
  17. ↑ Johann Walter Passio secundum Matthaeum și Passio secundum Johannem, mai târziu 1530
  18. ↑ 1 2 Druskin, p. 241-242
  19. ↑ Reinhard Keizer „Der blutige und sterbende Jesus”, 1704
  20. ↑ 1 2 3 Barthold Heinrich Brockes (1680–1747) a fost un poet și libretist german. În 1712 a publicat libretul pasionatului oratoriu Der für die Sunden der Welt gemarterte und sterbende Jesus.
  21. ↑ Reinhard Keizer „Der für die Sünde der Welt gemartete und sterbende Heiland Jesus”, 1712
  22. ↑ Georg Friedrich Händel „Der für die Sünde der Welt gemartete und sterbende Jesus”, 1716
  23. ↑ Georg Philipp Telemann „Der für die Sünden der Welt gemarterte und sterbende Jesus”, 1716
  24. ↑ Johann Mattheson „Der für die Sünde der Welt gemartete und sterbende Jesus”, 1718
  25. ↑ Schweitzer, p. 68, 445
  26. ↑ Carl Heinrich Graun „Der Tod Jesu”, 1755
  27. ↑ Hugo Distler „Choral-Passion”, 1933 și „St John Passion”, 1937
  28. ↑ Ernst Pepping Passionsbericht des Matthäus, 1950
  29. ↑ Eberhard Wenzel „Markus-Passion”, 1968
  30. ↑ Krzysztof Penderecki „Passio et mors domini nostri Jesu Christi secundum Lucam”, 1965
  31. ↑ Arvo Pärt, Passio Domini Nostri Jesu Christi secundum Joannem, 1982
  32. ↑ Pasiunea apei după Sf. Matthew" pentru solisti, cor si instrumente, Tan Dun
  33. ↑ „La passion segun San Marcos”. Osvaldo Golijov
  34. ↑ Deus Passus. Wolfgang Rihm
  35. ↑ Akopyan L. O. Muzica secolului XX. Dicţionar enciclopedic. 855 pagini. Editor științific Revendicare. E. M. Dvoskina. M., „Practică”, 2010.
  36. ↑ Mihail Arkadiev . Mitropolitul Hilarion a creat un gen muzical nemaiauzit până acum în Rusia, demonstrând un talent considerabil, fler și curaj creativ.Copie de arhivă din 2 februarie 2014 la Wayback Machine // Credo.Ru
  37. ↑ 1 2 3 Andreas Glöckner . Bach și muzica pasională a contemporanilor săi. The Musical Times, Vol. 116, nr. 1589 (iul. 1975), pp. 613-616
  38. ↑ Charles Sanford Terry. Bach: O biografie - Editura Kessinger, 2003. - P. 5.
  39. ↑ C. L. Hilgenfeldt. Johann Sebastian Bachs Leben, Wirken und Werke: ein Beitrag zur Kunstgeschichte des 18. Jahrhunderts. — Leipzig: Hofmeister, 1850
  40. ↑ Alfred Dürr . Johann Sebastian Bach, Sf. John Passion: geneză, transmitere și semnificație. - Oxford University Press, 2000. ISBN 0-19-816240-5 . P. 3
  41. ↑ BWV 1088 „So heb ich denn mein Auge sehnlich auf”
  42. ↑ 1 2 Compoziție pentru teatru muzical sau pentru biserică, compusă din pasaje împrumutate din operele mai multor compozitori
  43. ↑ Weise în 1675 în „Der grünenden Jugend nothwendigen Gedancken” a publicat poezia „Der weinende Petrus”, primul vers al căruia Bach l-a folosit în aria tenorală „Ach, mein Sinn” din Patimile Sfântului Ioan.
  44. ↑ Druskin, p. 245
  45. ↑ BWV 23 „Du wahrer Gott und Davids Sohn”. Schweitzer, p.446 și Alfred Dürr . Johann Sebastian Bach, Sf. John Passion: geneză, transmitere și semnificație. Oxford University Press, 2000. ISBN 0-19-816240-5 , 9780198162407, pp. 3-13
  46. ↑ În terminologia de la începutul secolului al XVIII-lea, o simfonie însemna o introducere orchestrală
  47. ↑ Fagot mare (bassono grosso) - un tip de fagot realizat în secolul al XVIII-lea, acordat cu o patra mai jos (în Sol) decât un fagot obișnuit
  48. ↑ 1 2 3 4 5 6 7 8 T. Shabalina. Cronograf al vieții și operei lui Johann Sebastian Bach. Sankt Petersburg, „Ren”, 1997. ISBN 5-87388-040-9
  49. ↑ Alfred Dürr . Johann Sebastian Bach, Sf. John Passion: geneză, transmitere și semnificație. Oxford University Press, 2000. ISBN 0-19-816240-5 , 9780198162407, pp. 3-13
  50. ↑ Traducere rusă Copie de arhivă din 8 ianuarie 2009 pe Wayback Machine a lui Hegumen Peter (Meshcherinov)
  51. ↑ 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 Alfred Dürr Johann Sebastian Bach, St. John Passion: geneză, transmitere și semnificație. - Oxford University Press, 2000. pp. 41-56
  52. ↑ 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 C. Sanford Terry . „Orgelbuchlein”: o altă problemă Bach. II. The Musical Times, Vol. 58, nr. 888 (1 februarie 1917), Musical Times Publications Ltd. pp. 60-62, Archibald W. Wilson . Melodiile corale ale piesei „Sf. Matei Pasiunea. The Musical Times, Vol. 57, nr. 879 (1 mai 1916), Musical Times Publications Ltd. pp. 241-242 și Charles Stanford Terry . corale Bach. Partea I: Himnii și melodiile himne ale „Pasiunilor” și oratoriilor. Cambridge: la University Press. 1915. pp. 1-40. Kruger a lansat trei cărți de imnuri, fiecare conținând melodia „Herzliebster Jesu, was hast du verbrochen?” folosit în Patimile Matei. Prima ediție a Newes vollkömliches Gesangbuch a apărut în 1640 la Berlin. În 1649, în a doua ediție a Kirchenmelodien, aceeași melodie este prezentată pentru 4 voci și acompaniament instrumental. Melodia este folosită de trei ori în Patimile lui Matei (3, 19, 46) și de două ori în Patimile lui Ioan (3, 17). Text de Johannes Hermann, corala „Herzliebster Jesu, was hast du verbrochen”, publicată în colecția lui Hermann „Devoti Musica Cordis. Hauss-und Hertz-Musica” (Leipzig, 1630). În Patimile după Matei sunt folosite primul (textul coralului 3), al treilea (textul coralului 19) și al patrulea (textul coralului 46), iar în Patimile după Ioan al șaptelea (textul coralului 3) și a opta și a noua (textul coralului 17) strofe din imnul lui Hermann. Bach a folosit coralul Hermann „Herzliebster Jesu” pentru a transmite compasiune pentru Hristosul răstignit.
  53. ↑ 12 Charles Stanford Terry . corale Bach. Partea I: Himnii și melodiile himne ale „Pasiunilor” și oratoriilor. Cambridge: la University Press. 1915. pp. 25-26. Cuvintele coralului sunt al 4-lea vers al coralului „Vater unser im Himmelreich”, scris de Luther și publicat de Schumann (Valentin S. Schumann) în cartea „Geistliche lieder auffs new gebessert”, publicată în 1539 la Leipzig. Melodie anonimă, publicată și în Geistliche lieder auffs new gebessert.
  54. ↑ 1 2 3 4 5 6 Charles Stanford Terry . corale Bach. Partea I: Himnii și melodiile himne ale „Pasiunilor” și oratoriilor. Cambridge: la University Press. 1915. pp. 1-40 și Archibald W. Wilson . Melodiile corale ale piesei „Sf. Pasiunea lui Matei (Continuare). The Musical Times, Vol. 57, nr. 880 (1 iunie 1916), Musical Times Publications Ltd. pp. 275-276. Melodia lui Heinrich Isaac a fost publicată pentru prima dată în colecția lui Georg Forster (Georg Forster), așa-numita. „cântece de rătăcire” „Ein ausszug guter alter ün newer Teutscher liedlien” (Nürnberg, 1539) ca un cântec separat „Insbruck ich muss dich lassen”, posibil inițial un cântec popular. În 1555, Johann Hesse a scris imnul de doliu „O Welt ich muss dich lassen” – reluând melodia originală a lui Isaac. În jurul anului 1663, Paul Gerhard a lucrat și la melodia imnului. Acest imn a fost folosit de Bach în Patimile lui Matei (10 și 37) și în Patimile lui Ioan (11). Bach a folosit această melodie și în trei cantate BWV13 „Meine Seufzer, meine Tränen”, BWV44 „Sie werden euch in den Bann tun”, BWV97 „In allen meinen Taten” și patru corale BWV 289 „Das alte Jahr vergangen ist”, BWV290 „ Das walt' Gott Vater und Gott Sohn", BWV291 "Das walt' mein Gott, Vater, Sohn und heiliger Geist" și BWV298 "Dies sind die heil'gen zehn Gebot'". Cuvintele coralelor „Patimă după Matei” sunt cupletele a treia (coral 37 „Patimă”) și a patra (coral 10 „Patimă”) și „Patimă după Ioan” - a treia și a patra (coala 11 „Patimă” ) cuplete ale imnului pasiunii lui Paul Gerhard "O Welt, sieh' hier dein Leben", publicate în ediția berlineză a Parxis Pietatis Melica de Johann Krüger (Berlin, 1647)
  55. ↑ 12 Charles Stanford Terry . corale Bach. Partea I: Himnii și melodiile himne ale „Pasiunilor” și oratoriilor. Cambridge: la University Press. 1915. pp. 24-35. Cuvintele coralului „Petrus, der nicht denkt zurück” (14) sunt preluate din a patra strofă din aranjamentul în versuri al lui Luther din Tatăl nostru , publicat de Schumann (Valentin Schumann) în Geistliche Lieder, Leipzig, 1539. Melchior Vulpius melodia „Jesu Kreus, Leiden und Pein”, publicată în 1609 în Choralgesänge, folosită și în coralul „Er nahm alles wohl in acht” (28) și aria „Mein teurer Heiland, lass dich fragen” ( 32). )
  56. ↑ 1 2 3 4 5 6 7 8 Charles Stanford Terry . corale Bach. Partea I: Himnii și melodiile himne ale „Pasiunilor” și oratoriilor. Cambridge: la University Press. 1915. pp. 24-35. Pentru coralul „Christus, der uns selig macht” (15), se folosește primul vers, iar pentru „O hilf, Christe, Gottes Sohn” (37), al optulea vers al imnului „Christus, der uns selig macht” (traducere gratuită a imnului latin „Patris Sapientia”), publicată pentru prima dată de Michael Weiße în cartea „Ein New Gesengbuchlen”, publicată la Mladá Boleslavl în 1551. Muzica folosită este melodia aceluiași imn într-o versiune de Calvisius , publicată în Harmonia Cantionum ecclesiasticarum în 1598.
  57. ↑ 12 Charles Stanford Terry . corale Bach. Partea I: Himnii și melodiile himne ale „Pasiunilor” și oratoriilor. Cambridge: la University Press. 1915. pp. 24-34. Melodie și imn „Machs mit mir, Gott, nach deiner Güt” de Johann Hermann Schein (1586-1630), publicat la Leipzig în 1628. Melodia este cunoscută și sub numele de „Eisenach”. Paternitatea textului este necunoscută. Alfred Dürr, referindu-se la Smend (Friedrich Smend), oferă o versiune că autorul textului ar putea fi Christian Postel (Christian Heinrich Postel), dar consideră această versiune ipotetică (Alfred Dürr, 2000, p. 39)
  58. ↑ 12 Charles Stanford Terry . corale Bach. Partea I: Himnii și melodiile himne ale „Pasiunilor” și oratoriilor. Cambridge: la University Press. 1915. pp. 24-35. Cuvintele coralului sunt al treilea vers al imnului „Valet will ich dir geben” de Valerius Herberger, publicat în 1613. Textul a fost scris de Herberger în timpul ciumei din 1613 din Silezia. Muzica de Melchior Teschner
  59. ↑ 1 2 3 4 Charles Stanford Terry . corale Bach. Partea I: Himnii și melodiile himne ale „Pasiunilor” și oratoriilor. Cambridge: la University Press. 1915. pp. 24-43. Cuvintele coralului „Er nahm alles wohl in acht” (28) sunt preluate din strofa a douăzecea a imnului „Jesu Leiden, Pein und Tod” de Paul Stockmann, publicat în 1633. Aria și refrenul „Mein teurer Heiland, lass dich fragen” (32) constă parțial din strofa a treizeci și patra a aceluiași imn. Melodia lui Melchior Vulpius „Jesu Kreus, Leiden und Pein”, publicată în 1609 în Choralgesänge, este folosită și în coralul „Petrus, der nicht denkt zurück” (14) și aria „Mein teurer Heiland, lass dich fragen” (32)
  60. ↑ 12 Charles Stanford Terry . corale Bach. Partea I: Himnii și melodiile himne ale „Pasiunilor” și oratoriilor. Cambridge: la University Press. 1915. pp. 24-34. Melodia anonimă a coralului „Herzlich Lieb hab’ ich dich, O Herr” a fost publicată pentru prima dată de Bernhard Schmidt în colecția „Zwey Bücher Einer Neuen Kunstlichen Tabulatur auf Orgel und Instrument”, publicată la Strasbourg în 1577. Cuvintele imnului de Martin Schalling, Bach a folosit versul 3 al imnului.
  61. ↑ 1 2 3 Alfred Durr . Johann Sebastian Bach, Sf. John Passion: geneză, transmitere și semnificație. Oxford University Press, 2000. ISBN 0-19-816240-5 , 9780198162407. 40
    Moștenirea muzicală a Bisericii Luterane, Volumul I (Valparaiso, Ind.: Universitatea Valparaiso, 1945). Pagină 22
    Charles Stanford Terry . corale Bach. Partea I: Himnii și melodiile himne ale „Pasiunilor” și oratoriilor. Cambridge: la University Press. 1915. pp. 1-40
    Bach a folosit prima strofă a imnului „O Mensch, bewein dein Sünde groß”, de Sebald Heyden , publicată pentru prima dată în 1525 la Strasbourg în colecția „Deutschen Kirchenamt”. Melodie probabil de Matthias Greitter (Matthäus Greitter), publicată pentru prima dată în „Teutsch Kircheampt mit lobgsyngen” ( Strasbourg , 1525) și în „Psalmen, gebett und Kirchenübung wie sie su Strassburg gehalten werden” ( Strasbourg , unde este 1526), pus la psalm versetele CXIX. În cartea de imnuri a lui Calvin ( Strasbourg , 1539) melodia este stabilită pe Psalmul XXXVI. În jurul anului 1584, melodia a fost acordată pe imnul lui Hayden. O melodie populară, colecția „Heidelberg Gesangbuch” (1573) o corelează cu 32 de imnuri. Acest cântec trebuia inițial să fie folosit la începutul lui The Passion according to John. Folosit și în coralul BWV286 „Danket dem Herren”
  62. ↑ Druskin, p. 54
  63. ↑ 1 2 3 În Patimile Matei, în ariosoul „Du lieber Heiland” și „Am Abend da es kühle war”, sunt folosite versurile lui Frank prelucrate de Picander .
  64. ↑ Druskin, p. 242-243
  65. ↑ Philipp Spitta (1841–1894), teoretician și istoric muzical german. Un cercetător important al vieții și operei lui J. S. Bach.
  66. ↑ Spitta, vol II, p. 450
  67. ↑ Percy Robinson. Sf. Matthew Passion și alte întrebări despre Bach. The Musical Times, 1932, pp. 1068-1069.
  68. ↑ Muzica funerară Cöthen „Klagt, Kinder, klagt es aller Welt”, BWV 244a, 1729
  69. ↑ Pentru un argument detaliat asupra priorității Pasiunii Matei și Muzicii funerare Köthen, vezi Paul Brainard . Procedura parodiei lui Bach și Sf. Matthew Passion // Jurnalul Societății Americane de Muzicologie, Vol. 22, nr. 2 (Vara, 1969), p. 241-260
  70. ↑ Schweitzer, p. 470-471
  71. ↑ Traducere rusă Copie de arhivă din 9 decembrie 2011 pe Wayback Machine a lui Hegumen Peter (Meshcherinov)
  72. ↑ Archibald W. Wilson . Melodiile corale ale piesei „Sf. Pasiunea lui Matei (Continuare). The Musical Times, Vol. 57, nr. 880 (1 iunie 1916), Musical Times Publications Ltd. pp. 275-276'O Lamm Gottes unschuldig' - text - versiunea Agnus Dei scrisă de Nikolaus Decius. Prima dată publicată în „Sliiter's Gesangbuch” sau „Geystlike leder” în 1531. Melodia a fost publicată pentru prima dată de Anton Corvinus în „Cristliche Kirchen-Ordnung” în 1545. Originea melodiei este incertă, posibil de către Decius însuși. Aceeași melodie este folosită în coralul BWV285 „Da der Herr Christ zu Tische saß”
  73. ↑ 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 Archibald W. Wilson . Melodiile corale ale piesei „Sf. Matei Pasiunea. The Musical Times, Vol. 57, nr. 879 (1 mai 1916), Musical Times Publications Ltd. pp. 241-242. Charles Stanford Terry . corale Bach. Partea I: Himnii și melodiile himne ale „Pasiunilor” și oratoriilor. Cambridge: la University Press. 1915. pp. 1-40 și Archibald W. Wilson . Melodiile corale ale piesei „Sf. Pasiunea lui Matei (Continuare). The Musical Times, Vol. 57, nr. 880 (1 iunie 1916), Musical Times Publications Ltd. pp. 275-276. Melodia lui Leo Hasler apare pentru prima dată în colecția din 1601 Lustgarten neuer deutscher Gesange, Balletti, Galliarden und Intraden mit vier, fiinf und acht Stimmen care conține cântecul „‘Mein G’miit ist mir verwirret von einer Jungfrau zart’”. În 1613, melodia a apărut în colecția de cântece religioase latine și germane „Harmonioe sacrae” (Görlitz, 1613), unde a fost setată pe imnul lui Christopher Knoll „Herzlich thut mich verlangen”. În 1656, Paul Gerhard scrie un imn pasional la această melodie „O Haupt voll Blut und Wunden” (posibil o traducere a imnului „Salve caput cruentatum” de Bernard de Clairvaux ), publicat în Parxis Pietatis Melica de Johann Kruger (Frankfort, 1656) . Pasiunea Matei folosește a cincea (textul coralului 15), a șasea (textul coralului 17), a treia (textul coralului 44), prima (textul coralului 54) și prima și a doua (textul coralului 62) din strofe. imn. Bach a folosit această melodie de două ori în BWV248 „Weihnachts Oratorium”, în patru cantate BWV135 „Ach Herr, mich armen Sünder”, BWV153 „Schau, lieber Gott, wie meine Feind”, BWV159 „Sehet, wir gehn hinauf gen16”, BWV159 „Komm, du süße Todesstunde” și două corale. Archibald W. Wilson notează că Bach nu a folosit atât de des muzica altui compozitor și nu a oferit o asemenea bogăție de diverse aranjamente.
  74. ↑ 12 Archibald W. Wilson . Melodiile corale ale piesei „Sf. Pasiunea lui Matei (Continuare). The Musical Times, Vol. 57, nr. 880 (1 iunie 1916), Musical Times Publications Ltd. pp. 275-276.
    James Lyon . Johann Sebastian Bach, corale: Sources hymnologiques des melodies, des textes et des theologies. Editions Beauchesne, 2005. ISBN 2-7010-1493-X , 9782701014937. 24.
    Charles Stanford Terry . corale Bach. Partea I: Himnii și melodiile himne ale „Pasiunilor” și oratoriilor. Cambridge: la University Press. 1915. pp. 1-40
    Reforma din Germania a folosit cântece populare în uz luteran. Luther a ales personal melodia „Was mein Gott will, das g'scheh allzeit” pentru colindul de Crăciun. Autorul melodiei este probabil compozitorul francez din prima jumătate a secolului al XVI-lea, Claudin de Sermisy. Melodia a fost publicată pentru prima dată de Pierre Attaignant la Paris în 1529 în colecția „Trente et quatre chansons musicales” după versurile cântecului „Il me souffit de tous mes maulx”. Câțiva ani mai târziu, această melodie a cuvintelor Psalmului 128 a fost publicată în cartea de psalmi „Souterliedekens” a Bisericii Reformate din Țările de Jos. În 1544 „Rhaw’s Gesangbuch” a fost publicat pe versurile coralului „Was mein Gott will das g’scheh’ allzeit”. Bach a folosit această melodie și în șase psalmi BWV65 „Sie werden aus Saba alle kommen”, BWV72 „Alles nur nach Gottes Willen”, BWV92 „Ich hab in Gottes Herz und Sinn”, BWV103 „Ihr werdet weinen und heulen”, BWV111 „Was mein Gott will, das g'scheh allzeit" și BWV114 "Ach, lieben Christen, seid getrost". Versurile imnului au fost scrise de margravul Albrecht de Kulmbach și au fost publicate pentru prima dată la Nürnberg în jurul anului 1554 (pe o foaie parohială) și în colecția Fünff Schöne Geistliche Lieder (Dresda, 1556).
  75. ↑ 12 Archibald W. Wilson . Melodiile corale ale piesei „Sf. Pasiunea lui Matei (Continuare). The Musical Times, Vol. 57, nr. 880 (1 iunie 1916), Musical Times Publications Ltd. pp. 275-276. Charles Stanford Terry . corale Bach. Partea I: Himnii și melodiile himne ale „Pasiunilor” și oratoriilor. Cambridge: la University Press. 1915. pp. 1-40 „Mir hat die Welt truglich gericht” – Melodia „In dich hab’ ich gehoffet, Herr” a fost scrisă de Seth Calvisius . Prima dată publicată de Gregorius Sunderreitter în Davids Himlische Harpffen la Nürnberg în 1581, iar apoi în Plalterium în 1574. În a doua carte, iar apoi în 1594 în Hymni sacri Latini et Germanici, publicat de Calvisius, muzica este pusă pe textul lui Roisner. imn. Bach a folosit această melodie în BWV248 „Weihnachts-Oratorium” și cantatele BWV52 „Falsche Welt, dir trau ich nicht” și BWV106 – „ Gottes Zeit ist die allerbeste Zei ”. Textul coralului este o versiune a Psalmului 31 scrisă de Adam Reusner în 1533. Bach a folosit versul al cincilea al versiunii coralului publicat în Cantional în 1627.

  76. ↑ 12 Archibald W. Wilson . Melodiile corale ale piesei „Sf. Pasiunea lui Matei (Continuare). The Musical Times, Vol. 57, nr. 880 (1 iunie 1916), Musical Times Publications Ltd. pp. 275-276.
    Charles Stanford Terry . corale Bach. Partea I: Himnii și melodiile himne ale „Pasiunilor” și oratoriilor. Cambridge: la University Press. 1915. pp. 19-20
    Cuvinte originale „Werde munter, mein Gemiithe” și melodie scrise de Johann Rist (Johann Rist), apoi aranjate de Johann Schop (Johann Schop sau Schopp) și publicate în „Himliseher Lieder mit Melodeien” (Lünenburg, 1642). Bach a folosit versul 4 al coralului. Bach a folosit melodia și în 4 cantate: BWV55 „Ich armer Mensch, ich Sündenknecht”, BWV146 „Wir müssen durch viel Trübsal in das Reich Gottes eingehen”, BWV147 „Herz und Mund und Tat und leben”, BWV154 „Meist liebster”. verloren” și în coralele BWV363 „Jesus Christus, unser Heiland”, BWV364 „Jesus Christus, unser Heiland”
  77. ↑ Cantata 198 „Trauer Ode: Lass, Fürstin, lass noch einen Strahl”, BWV 198
  78. ↑ Schweitzer, p. 444
  79. ↑ 1 2 Druskin, p. 243
  80. ↑ Druskin, p. 107
  81. ↑ Friedrich Smend (1893-1980), muzicolog și teolog german.
  82. ↑ Diethard Hellmann (1928–1999), dirijor, organist și compozitor german.
  83. ↑ Theill, Gustav Adolf . Die Markuspassion von Joh. Seb. Bach (BWV 247). Steinfeld: Salvatore, 1978
  84. ↑ Înregistrat în 1996. Dirijată de Roy Goodman.
  85. ↑ A.H. Gomme . Bach: Pasiunea St Mark, BWV247, recitative și turbe de Reinhard Keiser: reconstrucție, ediție și partitură vocală de AH Gomme. Kassel: Barenreiter, 1997
  86. ↑ Spitta, vol II, p. 335
  87. ↑ Schweitzer, p. 443
  88. ↑ Joshua Rifkin . Cronologia Patimii Sfântului Matei a lui Bach. Sursa: The Musical Quarterly, Vol. 61, nr. 3 (iul. 1975), pp. 360-387. presa Universitatii Oxford
  89. ↑ Data primei spectacole din 1729 se reflectă în opera lui Schweitzer (Albert Schweitzer. Johann Sebastian Bach. Editura de muzică, Moscova, 1965. P. 487) și Druskin (M. S. Druskin. Johann Sebastian Bach. Moscova. „Music ", 1982. p. 244). Shabalina notează că această versiune se bazează pe observația lui Zelter la programul concertului din 1829, care se referă la un text bisericesc cunoscut de el, totuși Zelter notează acolo că nu știe dacă aceasta a fost prima reprezentație a Sf. Matthew Passion (T. Shabalina. Cronograful vieții și operei lui Johann Sebastian Bach St. Petersburg, „Renul”, 1997. ISBN 5-87388-040-9 ).
  90. ↑ Michael Marissen, 721
  91. ↑ Michael Marissen, 719
  92. ↑ Michael Marissen, 720
  93. ↑ Schweitzer, 177-180
  94. ↑ Turba ( lat.  turba , pl. lat.  turbae , lat. „mulțime”) - în genul muzical „ Pasiune ” replici a mai multor personaje (studenți, evrei etc.). Aceste replici sunt de obicei încredințate unui ansamblu sau cor.
  95. ↑ 1 2 3 4 Druskin, 244-251

Referințe

Cărți

  • Schweitzer A. Johann Sebastian Bach = Schweitzer A. JS Bach, le musicien-poète. — Paris, 1905. Ger. trad., mărită, 1908; ing. trad., 1911/R). - M . : Muzică, 1965. - 725 p.
  • Druskin M. S. Johann Sebastian Bach. - M . : Muzică, 1982. - 383 p.
  • Capodoperele lui Saponov M. A. Bach în limba rusă. - M . : Classic XXI, 2000. - 284 p. — ISBN 5-89817-091-X .
  • Pasiune. Bach, Johann Sebastian // Dicționarul de muzică al lui Grove . - M . : Practică, 2006. - 1103 p. — ISBN 5898160647 .
  • Eskina N . „Pasiunea după Matei” J. S. Bach: sunet, cuvânt, sens: În dialog cu textul. - Saarbrücken: Editura Academică LAP Lambert, 2012. - 476 p. ISBN 978-3-8484-0891-7
  • Forkel JN [[[s:de:Ueber Johann Sebastian Bachs Leben, Kunst und Kunstwerke]] Viața lui John Sebastian Bach: cu o viziune critică asupra compoziției sale] = Ueber Johann Sebastian Bachs Leben, Kunst und Kunstwerke (Leipzig, 1802). — Tipărit pentru T. Boosey. - P. 119. - ISBN 3894873523 .
  • Hilgenfeldt CL Johann Sebastian Bachs Leben, Wirken und Werke: ein Beitrag zur Kunstgeschichte des 18. Jahrhunderts. - Leipzig: Hofmeister, 1850. - 182 p.
  • Spitta P. Johann Sebastian Bach. - Novello și compania, 1899. - T. 3 volume.
  • Corale Terry C.S. Bach. — Cambridge University Presă, 1915.
  • Werker W. Die Matthäus-Pasiunea. - Leipzig: Breitkopf & Härtel, 1923. - 96 p.
  • Smend F. Bach-Studien. - Bärenreiter, 1969. - 280 p.
  • Smallman B. Fundalul muzicii Passion: JS Bach și predecesorii săi. - 2. - Dover Publications, 1970. - 180 p.
  • Dürr A. Matthäus-Pasiunea; Markus-Pasiunea: kritischer Bericht. - Bärenreiter, 1974. - 276 p.
  • Johann Sebastian Bach // Dicționarul de muzică și muzicieni New Grove. - Macmillan, 1980. - Vol. 1. - 889 p. — ISBN 0333231112 .
  • Pasiune // Dicționarul de muzică și muzicieni New Grove. - Macmillan, 1980. - Vol. 14. - 864 p. — ISBN 0333231112 .
  • Pasiunile lui Steinitz P. Bach. - Thomson Gale, 1981. - ISBN 0684175169 .
  • Chailley J. Les "Pasiuni" de J.-S. Bach. — 2 ed. - Presses universitaires de France, 1984. - 460 p. — ISBN 2130383114 .
  • Dürr A. Johann Sebastian Bach, St. John Passion: geneză, transmitere și semnificație. - Oxford University Press, 2000. - 182 p. — ISBN 0198162405 .
  • Weber E. Pasiune // La recherche hymnologique. — Ghiduri muzicale. - Editions Beauchesne, 2001. - Vol. 5. - P. 137-139. — 232p. — ISBN 2701014166 .

Articole

  • Procedura parodiei lui Brainard P. Bach și St. Matthew Passion // Jurnalul Societății Americane de Muzicologie. - University of California Press în numele Societății Americane de Muzicologie, 1969. - Vol. 22, nr. 2 . - P. 241-260.
  • Glöckner A. Bach și muzica pasională a contemporanilor săi // The Musical Times. - Musical Times Publications Ltd, 1975. - Vol. 116, nr. 1589 . - P. 613-616.
  • Rifkin J. Cronologia pasiunii Sfântului Matei a lui Bach  // The Musical Quarterly : Sat. - Oxford University Press, 1975. - Vol. 61, nr. 3 . - P. 360-387.
  • „Pasiunea Sfântului Matei” a lui Chafe E. JS Bach: Aspecte de planificare, structură și cronologie // Jurnalul Societății Americane de Muzicologie. - University of California Press în numele Societății Americane de Muzicologie, 1982. - Vol. 35, nr. 1 . - P. 49-114.
  • Marissen M. Obiective religioase în spectacolele de la Berlin-Singakademie din 1829 ale lui Mendelssohn ale pasiunii Sfântul Matei a lui Bach // The Musical Quarterly. - Oxford University Press, 1969. - Vol. 77, nr. 4 (iarna, 1993) . - P. 718-726.

Link -uri

  • Site-ul cantatelor Bach . - O cantitate imensă de informații despre cantatele și pasiunile lui Bach. Preluat la 9 martie 2011. Arhivat din original la 20 august 2011.
  • Corul Bach din Bethleem (link indisponibil) . Site-ul corului. Conține o mulțime de informații despre operele lui Bach, inclusiv despre Pasiunea după Matei. Data accesului: 9 martie 2011. Arhivat din original pe 12 februarie 2012. 
  • Pagina de pornire JS Bach (link indisponibil) . — Site dedicat lui Bach. Traduceri și câteva informații despre Pasiunile lui Bach. Preluat la 9 martie 2011. Arhivat din original la 16 decembrie 2010. 
 Johann Sebastian Bach