| Anna Sergheevna Odintsova | |
|---|---|
| Creator | I. S. Turgheniev |
| Opere de arta | „ Părinți și fii ” |
| Podea | feminin |
| Vârstă | 28 de ani |
| Data nașterii | 1831 |
| Data mortii | nu mai devreme de 1862 |
Acest tip este atras în tine atât de subtil încât este puțin probabil ca viitorii judecători să îl înțeleagă pe deplin.
P. V. Annenkov - către I. S. TurghenievAnna Sergeevna Odintsova (1831 - nu mai devreme de 1862) este un personaj din romanul Părinți și fii de I. S. Turgheniev . Văduvă bogată în vârstă de 28 de ani, aristocrată.
Prima și ultima dragoste neîmpărtășită a protagonistului romanului, nihilistul Evgeny Bazarov , care a negat dragostea înainte de a o întâlni.
Turgheniev a excelat în mod clar în a crea iluzia completă a unei realități arzătoare.
Odintsova sa se caracterizează într-adevăr printr-un farmec incitant al feminității și al grației naturale, cucerind, parcă, pe Bazarov, indiferent de eforturile autorului; o minte sobră și flexibilă, capabilă să înțeleagă și să aprecieze multe. Cu toate înclinațiile ei sibaritice , în fiecare cuvânt și mișcare spirituală a Odințovei se poate ghici cu ușurință o femeie, tentată de o varietate de experiențe de viață și, prin urmare, puțin batjocoritoare și cu condescendență bună față de toți oamenii din jurul ei.
— critic literar A. I. Batyuto [1]Imaginea lui Odintsova este punctul central, centrul celui de-al doilea complot, nucleul său. Este întâlnirea cu o femeie care concentrează în ea însăși un sens mistic și simbolic care zdrobește nihilismul armonios al eroului...
S. M. Ayupov [2]
... întâlnim una dintre cele mai interesante personalități feminine ale lui Turgheniev - Anna Sergeevna Odintsova, eroina Părinților și Copiilor.
— D. N. Ovsyaniko-Kulikovski [3]Testele din viața reală încep pentru el de îndată ce Odintsova apare pe scenă. Bazarov își salută apariția cu o exclamație: „ Ce fel de figură este aceasta? Ea nu seamănă cu alte femei .”
G. A. Byaly [4]Dar ce este Odintsova?
În trecut, Anna Sergeevna este cheia înțelegerii caracterului ei.
[Născut în 1831], iarnă sau primăvară.
Tatăl - Serghei Nikolaevici Loktev (1800-1851), un bărbat frumos cunoscut în Sankt Petersburg și Moscova, un escroc și un jucător de noroc, care, după cincisprezece ani de viață zgomotoasă în satul îndepărtat Sf., unde a murit curând.
Mamă - din familia sărăcită a prinților X ... [a murit când soțul ei era încă în plină putere în 1846, Anna avea atunci 15 ani].
Chiar înainte de a se muta în sat, a primit o educație excelentă la Sankt Petersburg.
După moartea tatălui ei, care a lăsat o mică avere fiicelor sale, Anna, în vârstă de 20 de ani, s-a trezit într-o situație dificilă din cauza grijilor legate de treburile casnice și treburile casnice din sat care căzuseră asupra ei, absența cunoștințelor, ea a externat-o pe sora mamei sale, prințesa Avdotya Stepanovna Kh ... yu, bătrână furioasă și tâmpită și a avut grijă de sora ei mai mică de 12 ani, Katerina.
La scurt timp, s-a căsătorit cu un foarte bogat Odintsov, în vârstă de 46 de ani, „un excentric, ipohondriac, plinuț, greu și acru, dar nu prost și deloc rău”, care, văzând-o întâmplător, s-a îndrăgostit și i-a oferit mâna.
[În 1856], după șase ani de căsătorie, Odintsov a murit, lăsându-i toată averea lui.
Un an mai târziu, a plecat în străinătate cu sora ei - în Germania, dar s-a plictisit și s-a întors în Rusia.
Ea a trăit în izolare pe moșia ei - moșia Nikolskoye, care se află la 40 de verste de orașul de provincie [Orel], vizitând rar orașul.
Romanul din capitolul XV începe, parcă, din nou.
În capitolul XIV, odată cu introducerea lui Odintsova în complot, Bazarov își pierde fosta superioritate „covârșitoare” (Turgheniev) asupra oamenilor din jurul său, supunându-se, supunându-se forței imperioase, atotcuceritoare, conținută în această femeie extraordinară.
Vara lui 1859 este momentul apariției ei pe paginile romanului Părinți și fii .
În iunie 1859, la un bal în orașul de provincie, îi întâlnește pe Evgheni Bazarov și Arkadi Kirsanov și îi invită să stea la moșia lui.
La 22 iunie 1859, Bazarov și Arkady o vizitează la moșia Nikolskoye, unde petrec 15 zile.
Cu toate acestea, două zile mai târziu, eroii din nou, în drumul lor de la Maryino către satul părinților lui Bazarov, se opresc la Nikolskoye, dar, salutați neprietenos, pleacă după câteva ore.
O lună mai târziu, după duelul cu Kirsanov [duelul din 20 iulie], Bazarov vine din nou la Nikolskoye, unde are loc o nouă explicație între el și Odintsova, iar Arkady o cere în căsătorie pe sora ei Katya. Bazarov pleacă, iar Odintsova trăiește, urmărind tinerii care se pregătesc de nuntă.
[25 august] Moare Bazarov, înainte de asta a trimis un mesager pentru Odințova, care vine să-l vadă pentru ultima oară.
În ianuarie 1860, la o săptămână după nunta surorii ei Katya cu Arkady, a plecat la Moscova.
Mai târziu s-a căsătorit cu una dintre viitoarele figuri ruse, un avocat [un politician ca Unkovsky ].
- Tocmai mi s-a spus de un domn că această doamnă - oh-oh-oh; da, domnul pare a fi un prost. Ei bine, în opinia ta, ce este ea, mai exact - oh-oh-oh?
Nu prea înțeleg această definiție.
- Uite alta! Ce nevinovat!
28 de ani, foarte dulce. Înalt, zvelt, cu demnitate a posturii, umerii - înclinați. Ochii sunt luminați. Părul ei este strălucitor, alunecat pe spate în spatele urechilor, dând chipului ei o expresie de fată. Fața este dulce, importantă și inteligentă; nasul este cam gros ("ca aproape toti rusii").
Expresia lui Bazarov despre Odintsova în textul romanului este „ un fel de corp bogat ”, potrivit criticului literar G. N. Yakovlev , imediat după lansarea romanului în 1862, „a provocat o luptă de jurnal” între revistele „ Buletinul rus ”. și „ Biblioteca pentru lectură ”: [6 ]
Frumusețe fermecătoare, regină. Dar ar putea ea să-l atragă cu adevărat pe Bazarov doar cu aspectul ei? Răspunsul negativ ar părea clar. Cu toate acestea, se pare că nu toate. Uneori, scriitorii au început o încăierare amuzantă. Pisarev a intervenit în disputa cu privire la umerii și corpul lui Odintsova , care a atras atenția, una dintre puținele la acea vreme, asupra altor părți ale naturii acestei femei înzestrate. Că Odintsova nu este o păpușă pictată, nu un model și nu un manechin, reiese clar din primele rânduri: „ pe fața ei a emanat o putere blândă și blândă ”.
În același timp, Turgheniev este departe de a-și înzestra eroina cu trăsături de o frumusețe uluitoare sau o perfecțiune ireproșabilă; Nici măcar nu vorbește despre frumusețe.
Puterea ei nu este în frumusețe, ci într-un fel de farmec natural.
— critic literar G. A. Byaly [4]
De fapt, Odintsova dă imediat impresia de demnitate și originalitate. Portretul ei este alcătuit din lovituri și detalii care ar fi trebuit să impresioneze o persoană ca Bazarov. Arkady simte tot timpul superioritatea ei spirituală, iar acest lucru provoacă un fel de „smerenie grațioasă” în sufletul lui.
„ Calm și inteligent, exact calm și nu gânditori, ochii strălucitori se uitau de sub o frunte albă ușor atârnând, iar buzele zâmbeau cu un zâmbet abia perceptibil. Un fel de putere blândă și blândă emana de pe fața ei ", Potrivit altor observații, este clar că " această tânără a reușit deja să se resimtă și să se răzgândească foarte mult ".
— critic literar G. A. Byaly [4]Anna Sergeevna Odintsova stă singură în galeria de imagini feminine ale lui Turgheniev, se observă că această eroină Turgheniev nu aparține tipului de „ fată Turgheniev ”.
După cum se indică în roman, personajul ei a fost liber și destul de hotărât. Odintsova, conform inteligenței provinciale, „ a trecut prin foc, apă și conducte de cupru ”.
La 28 de ani, crede că a trăit deja o viață lungă și nefericită, însă spune că „sunt multe amintiri, dar nu este nimic de reținut”.
Îi place foarte mult muzica, dar nu cântă singură. De la animale de companie - un câine frumos ogar (care este ținut de sora ei mai mică).
La Sankt Petersburg a primit o educație excelentă, deja în sat „a citit câteva cărți bune ”, dar înainte de a merge la culcare îi place să citească câteva pagini dintr-un „ roman francez stupid ”.
| fragment din formular | fragment de roman |
|---|---|
| Extrem de inteligentă, rece, bună de suflet și predispusă la hobby-uri în același timp - la hobby-urile propriilor gânduri. - Memoria este mare, citesc mult, caracterul meu este liber și hotărât. Se bucură de reputația de ёmancipée. ... - Foarte hotărât. - Iubește foarte mult muzica - dar nu cântă singură. … Vorbește rusă perfect, chiar prea bine; ea citește cărți serioase — și este mai degrabă învățată: îi place să vorbească și să se certe.—A.S. Ea a moștenit puțin spiritul lui. | Anna Sergeevna era o creatură destul de ciudată. Neavând prejudecăți, nici măcar neavând convingeri puternice, nu s-a dat înapoi de la nimic și nu a mers nicăieri. Ea vedea multe lucruri limpede, multe lucruri o ocupau și nimic nu o satisfacea complet; într-adevăr, ea nu își dorea satisfacție deplină. Mintea ei era iscoditoare și indiferentă în același timp: îndoielile ei nu s-au potolit niciodată în uitare și nu au ajuns niciodată la anxietate. […] Ca toate femeile care nu au reușit să se îndrăgostească, și-a dorit ceva fără să știe ce este. De fapt, ea nu dorea nimic, deși părea că vrea totul. |
Caracteristica principală a eroinei din roman - o bucată de text din capitolul XVI de dimensiunea unei pagini întregi (de la cuvintele: „Anna Sergeevna era o creatură destul de ciudată” până la cuvintele „deși i se părea că ea vrea totul ") - este înscris în marginile așa-numitului. „Manuscrisul de la Paris” la sfârșitul anului 1961, ca răspuns la remarca critică a lui V. P. Botkin , potrivit căreia personajul face o impresie neclară: [7]
Este ușor de observat că această inserție mare nu este altceva decât caracterizarea preliminară preferată a eroului, în acest caz, Odintsova a lui Turgheniev. Caracterizarea indică astfel de trăsături de personalitate ale eroinei, care, așa cum ar fi, predetermină dezvoltarea ciocnirii amoroase a romanului și sfârșitul său nereușit pentru Bazarov.
Odintsova este prezentata aici ca o femeie incapabila de a-si asuma riscuri in viata intima. Odată cu apariția acestei inserții, dependența dintre acțiunile Odintsova și izvoarele lor secrete se simte mai clar. Pasajul conturează cu exactitate baza personajului Odintsova - o dragoste leneșă pentru pace, un obicei de confort, pentru o viață de conac măsurată, care în mod invariabil primează asupra tuturor celorlalte sentimente și înclinații ale eroinei.
- critic literar A. I. Batyuto , comentariu la roman, Lucrările lui I. S. Turgheniev în 30 de volume, 1981Criticul literar D. N. Ovsyaniko-Kulikovsky , analizând eroinele scriitorului - „femeile lui Turgheniev”, a scris că personajul Odintsova este o dezvoltare ulterioară a Irinei din romanul „ Fum ”, și a numit principala caracteristică a eroinei - dezgustul pentru vulgaritate: [ 3]
Una dintre trăsăturile caracteristice ale lui Odintsova este tocmai aceasta - o aversiune față de vulgar. În general, în postura și rolul Irinei, este de neconceput. Acest lucru se datorează și altor trăsături ale naturii Odintsova, și anume calmul, echilibrul mental, răceala și egoismul ei binecunoscut. Irina suportă vulgaritatea, Odintsova fuge de ea. Irina este un prădător; rapacitatea Odintsova a degenerat deja într-un joc inofensiv al unei doamne plictisite. Dintr-o perspectivă diferită, poate, aceste trăsături o vor coborî de pe piedestal și o vor face să o prefere pe Irina pasională și păcătoasă. Aceasta va fi o chestiune de opinie subiectivă și de gust personal. …
Afectează bărbații - dar nu stârnește dorința în ei - le este frică de ea, deși întregul ei corp este un farmec și frumusețile sale secrete sunt de neprețuit. ... - și între timp este foarte morală - din mândrie - deși ar da dacă s-ar îndrăgosti - și pentru a afla ce fel de sentimente sunt acestea.
Ea crede că nu poate iubi.
Nu a iubit niciodată și i se pare că nu poate iubi.
Deși în orașul de provincie se răspândesc diverse zvonuri despre ea, autoarea în formă indică faptul că este foarte morală.
S-a căsătorit cu răposatul ei soț prin calcul, „deși probabil că nu ar fi acceptat să devină soția lui dacă nu l-ar fi considerat o persoană bună”, în timp ce cu greu l-a suportat și a primit un dezgust secret pentru toți bărbații pe care și-a imaginat-o în nici un alt mod ca niște creaturi neîngrijite, grele și letargice, impotent enervante. în care:
Imaginația ei a fost dusă chiar și dincolo de limitele a ceea ce, potrivit legilor moralității obișnuite, este considerat admisibil.
- fragment dintr-un romanDupă cum se spune în formularul: „Francezii sunt dezgustători pentru ea - ar dori să-l găsească pe suedez”.
Atât romanul, cât și forma indică faptul că în străinătate a întâlnit cândva un tânăr suedez frumos, cu o expresie cavalerească și cu ochi albaștri onești, care „i-a lăsat o impresie destul de profundă”, însă această întâlnire nu a împiedicat-o însă să se plictisească în străinătate. și să se întoarcă în Rusia.
Autorul romanului , I. S. Turgheniev, nu a recunoscut categoric că Odintsov s-ar putea îndrăgosti de Bazarov:
Odintsova se indragosteste de Arkady la fel de putin ca si de Bazarov, cum sa nu vezi! - aceasta este aceeași reprezentantă a doamnelor noastre epicuriene lenefe, visătoare, curioase și reci, nobilele noastre. Contesa Salyas a înțeles acest chip destul de clar. Ea ar vrea să mângâie mai întâi lâna lupului (Bazarov), atâta timp cât el nu mușcă - apoi băiatul în bucle - și să continue să zacă spălat, pe catifea.
- Turgheniev I.S. - Sluchevsky K.K. , scrisoare din 14 (26 aprilie), 1862Cu toate acestea, în ciuda instrucțiunilor directe ale autoarei și a criticii contemporane a romanului (în special, D. I. Pisarev credea că, dacă Bazarov și-ar fi arătat pasiunea „două sau trei luni mai târziu, atunci Odintsova ar fi fost dusă de ea însăși pentru a se desăvârși. -uitare” [8 ] ), iar criticii literari de mai târziu, au scris despre posibilitatea „ sau ” pentru Odintsova, și chiar despre „aluzie neechivocă de sentiment” [9] . În același timp, T. G. Brazhe a văzut motivul ignorării părerii autorului în faptul că opera însăși îl contrazice pe creatorul ei: [10]
Comentând mai târziu romanul său, Turgheniev i-a scris lui K. K. Sluchevsky că „Odintsova se îndrăgostește de Arkady la fel de puțin ca de Bazarov”. Dar Turgheniev, autorul lucrării, poate vorbi împotriva lui Turgheniev, interpretul lucrărilor sale. Reprezentând starea psihologică a lui Odintsova, Turgheniev oferă astfel de detalii care vorbesc despre mai mult decât un interes, un sentiment pentru Bazarov.
Potrivit lui G. N. Yakovlev , fraza lui Turgheniev din scrisoarea „se îndrăgostește puțin” nu înseamnă că „nu se îndrăgostește”, ci se îndrăgostește, ci „putin” - ceea ce pentru o femeie care nu a iubit niciodată poate însemna incredibil de mult și cel mai important - la urma urmei, la început avea să-i spună „un cuvânt” lui Bazarov, dar el a părăsit-o și a fost forțată să-și rezolve „ întrebarea fatală Hamlet ” - „ Sau? ". [6]
Se observă că eroina romanului trăiește „ca independentă de eforturile autoarei” [1] , imaginea ei feminină îmbină diverse semnificații „în mod autosuficient (fără intervenție autorală deschisă)”. [unsprezece]
În „Lista formală” a eroilor viitorului roman, Odintsova este listată ca numărul 8, trecutul și caracterul ei sunt descrise în detaliu, dar prototipul nu este indicat.
Criticul literar A. I. Batyuto a remarcat că, deși „aproape fiecare personaj semnificativ din romanele lui Turgheniev avea unul sau mai multe prototipuri, care mai devreme sau mai târziu au fost indicate de autor însuși sau descoperite în procesul de cercetare literară”, și într-adevăr, pentru o serie de imagini a unui număr de personaje din prototipurile specifice „Părinți și copii” sunt indicate, dar: [1]
Odintsova în acest sens este, dacă nu singura, atunci una dintre puținele excepții. Aparent, nu este o coincidență faptul că descrierea generalizată a ei de către autor, exprimată într-o scrisoare către K. K. Sluchevsky („reprezentantă a doamnelor noastre epicuriene lenefe, visătoare, curioase și reci, nobilele noastre”).
Cu toate acestea, Turgheniev în „formă” a indicat direct prototipul aspectului ei: „Aspectul ei este ca prințesa Dolgor (ukoy). Foarte subțire - urâtă la prima vedere, pielea nu este complet curată, nasul este destul de gros - dar ochi uimitori "- vorbim despre A. S. Dolgorukova-Albedinskaya - favoritul împăratului Alexandru al II-lea de la începutul anilor 1850 până în 1862 ( ea a fost și prototipul Irina în romanul „Fum” de I. S. Turgheniev).
De asemenea, în „formula” sunt și prototipurile pentru crearea personajelor soțului, tatălui și mătușii eroinei:
Soț - formularul afirmă că „s-a căsătorit cu Odintsov, un bărbat foarte bogat în vârstă de 46 de ani, un excentric și melancolic (precum N. V. Kireevsky)” - N. V. Kirievsky a fost un cunoscut apropiat al familiei Turgheniev, nașul fratelui mai mic al scriitorului S. S. Turgheniev.
Tată - la descrierea de „frumos, escroc și jucător” există un postscript între paranteze - „ca Linev”. Comentariile sugerează că acest lucru este probabil - I. L. Linev , un artist amator, autorul ultimului portret de viață al lui Pușkin, sau fiul său, L. I. Linev - tatăl lui L. A. Linev .
Mătușă - în „forma” prototipul indică „Mlle Berthe” - aceasta este Berthe Viardot (1802-1883), sora necăsătorită a lui Louis Viardot, soțul lui Pauline Viardot .
Este de remarcat faptul că scriitorul i-a dat eroinei al doilea nume. [12]
Criticii literari au numit diverse femei din anturajul scriitorului prototipuri ale imaginii colective a eroinei.
Polina Viardot este numită „principalul (deși nu singurul) prototip al imaginii lui Odintsova” de către criticul literar S. M. Ayupov. [12]
Maria Alexandrova Markovich l-a numit pe B. B. Lobach-Zhucenko drept unul dintre prototipuri , menționând că în timpul scrierii romanului - în vara anului 1860, Turgheniev a cunoscut-o [13] și, după cum A. I. Herzen i-a scris pe 13 august: „Turgheniev este fascinat de tine”, în timp ce Turgheniev însuși, vorbind despre M.A. Markovich, a folosit aproape aceleași cuvinte ca în „forma” lui Odintsova, iar în corespondența lor există o coincidență aproape literală a disputelor lui Bazarov cu Odintsova: [14] [15 ] [16 ] ] [17] [18]
Aceasta este o femeie foarte dulce, deșteaptă, bună, cu o mentalitate poetică (...). Nu te îndrăgosti! Ceea ce este foarte posibil, în ciuda faptului că nu este foarte frumoasă.
- I. S. Turgheniev - P. V. Annenkov, despre M. A. Markovich, scrisoare din 26 iunie (8 iulie), 1860| personajul lui A. S. Odintsov, fragment din textul romanului „Părinți și fii” | M. A. Markovich , scrisoare către Turgheniev din 24 februarie (8 martie), 1861 |
|---|---|
| Deci, după părerea ta, nu există nicio diferență între un prost și un deștept, între unul bun și unul rău? ... Mă surprindeți, domnilor... |
Amintiți-vă că ați spus odată: „Ce este o persoană bună și cinstită? Ce este un răufăcător? Ce este adevărat sau fals? Practic, totul este la fel.” Dar cred că există o diferență și, într-adevăr, una mare - nu ar trebui să confundați și să spuneți asta. |
În „forma” ea este într-adevăr menționată – scriitorul indică faptul că modul de a vorbi a fost preluat din „M (aria) A (leksandrovna)” – dar nu pentru personajul A. S. Odintsova, ci pentru sora ei Katerina.
G. N. Yakovlev a remarcat („Ah, șmecherul Turgheniev!”) Că, aruncat cu ocazie în roman, dar remarcat de Turgheniev deja sub formă, caracterizarea eroinei „Ea vorbește perfect rusă, chiar prea bine”, sugerează în mod clar imaginea lui Pușkin. Tatyana Larina , care, după cum știți, „știa prost rusă”.
Potrivit lui A. I. Batyuto , un alt personaj literar a devenit probabil prototipul imaginii lui Odintsova - Belovodova din romanul lui Goncharov „The Cliff ”, chiar înainte de lansarea romanului, fragmentul său „Sofia Nikolaevna Belovodova” a fost publicat în numărul din februarie al Revista Sovremennik pentru 1860 - cu câteva luni înainte să apară ideea lui Turgheniev despre „Părinți și fii”, iar apoi lui Turgheniev nu i-a plăcut Belovodova. După cum scrie criticul literar, „există motive să credem că apariția imaginii lui Odintsova în romanul Părinți și fii se datorează într-o oarecare măsură concurenței creative cu Goncharov” și observă că, dacă o astfel de competiție a avut loc, atunci Turgevnev a câștigat. : [1]
Belovodova și Odintsova seamănă ca niște surori gemene, cu aceasta, însă, o diferență foarte semnificativă și departe de a fi întâmplătoare care, legată tipologic de frumusețea rece Goncharov, imaginea lui Turgheniev s-a dovedit a fi incomparabil mai vie, mai impresionantă și mai atractivă. Mergând în acest caz după Goncharov, Turgheniev și-a depășit în mod clar predecesorul în principal - în crearea unei iluzii complete a unei realități arzătoare.
Moșia Nikolskoye stătea pe un deal deschis în pantă ușor, nu departe de o biserică de piatră galbenă, cu un acoperiș verde și coloane albe. ... În spatele bisericii se întindea în două rânduri un sat lung cu coșuri pâlpâind ici și colo peste acoperișuri de paie.
Casa principală a moșiei a fost construită la fel ca și biserica în stil Alexandru, vopsită tot în galben, avea acoperiș verde, cu coloane albe și fronton cu stemă. O alee de pomi tăiați ducea spre casă.
Grădina antică era situată pe lateralele casei, între seră și iaz se afla un foișor acoperit cu arbuști denși sub forma unui portic grecesc cu coloane.
descrierea moșiei Nikolskoye conform textului romanuluiOdințova deține moșia Nikolskoye, care se află la 40 de verste de orașul de provincie; în planul romanului este indicat, dar tăiat - Vultur .
Moșia, unde se dezvoltă a doua jumătate a romanului, deoarece componenta sa spațială joacă un rol important în dezvoltarea intrigii. [19]
Descrierea moșiei în roman în detaliu, redă poetic atmosfera acesteia, generată de viața de zi cu zi a locuitorilor moșiei [20] , și, după cum au remarcat criticii literari, acesta nu este doar „un început compozițional tipic pentru Turgheniev. înainte de întâlnirea lui Bazarov și Arkady cu Odintsova” - imaginea moșiei este prezentată din mai multe puncte de vedere și evaluări de caracter, contrast temporal („atunci” - „acum”), însuflețirea imaginii și „parcă” se referă la imaginea moșiei în trecut. [21]
S. M. Ayupov a atras atenția asupra faptului că autorul subliniază puternic asemănarea casei în care locuiește Odintsova cu templul din apropiere. [22]
Criticul literar Yu. V. Lebedev a remarcat că „toate acestea nu sunt în niciun caz detalii aleatorii” într-o descriere detaliată a moșiei - un martor al vechii culturi aristocratice și în impresia pe care o face eroilor: [23]
Fantoma regretatului Odiptsov domnește peste lumea moșiei aristocratice. Viața este trecătoare, speranțele proprietarului moșiei erau ferm înrădăcinate în ea. Dar trecutul, așa cum arată Turgheniev, nu își cedează pozițiile fără luptă, domină prezentul. ... Un negător îndrăzneț al tradițiilor, legendelor și autorităților, Turgheniev îl pune față în față cu fostul proprietar al moșiei: „Un portret atârna deasupra canapelei din mijloc și părea să arate neprietenos...”. Bazarov este timid în fața acestei priviri, înconjurat de viață aristocratică: „Al să scape?”.
Nu se știe cu siguranță dacă moșia avea un prototip specific. Turgheniev a terminat de scris romanul în 1861 la moșia sa, Spasskoe-Lutovinovo .
Criticii literari au remarcat că în roman sunt denumite doar trei toponime: Maryino - moșia Kirsanov, Nikolskoye - moșia Odintsova și așezările Khokhlovsky [24] , dar în planul romanului, scriitorul a indicat că moșia nu era situată. departe de orașul Orel (la început era de 20 de verste, apoi schimbată cu 30, în roman se indică 40), și se mai indică că hanul este „ca Dalmatovsky”.
Cu toate acestea, conform istoricului local V. A. Novikov, numele moșiei din roman este real - vorbim despre „Sitovo, identitate Nikolskoe, sat” acum în regiunea Tula: [25]
Luați descrierea din romanul moșiei în care a trăit eroina operei, Anna Sergeevna Odintsova. Seamănă cu moșia Sitov a lui Svechin. Și numele satului Nikolskoe nu este întâmplător. Acesta este al doilea nume al satului Sitovo . Nu departe de el se află satul Odintsovo , care a aparținut cândva rudelor paterne ale lui Turgheniev. Este posibil ca acest lucru să-l fi ajutat să-și înzestreze eroina cu un astfel de nume de familie. La câțiva kilometri de Sitov se află un sat Maryino , care, evident, i-a atras cu ceva atenția lui Turgheniev.
Moșia și satul erau în proprietatea lui Fiodor Alexandrovici Svechin (1844-1894), un vânător pasionat, autor al mai multor cărți despre vânătoare, care l-a cunoscut pe I. S. Turgheniev, care a vizitat moșia. Scriitorul și-a amintit cu căldură timpul petrecut în Sitovo-Nikolskoye într-o scrisoare către A. I. Svechina din 2 martie 1859: „ Să stau în casa ta din sat a fost întotdeauna păstrată în memoria mea ca una dintre cele mai plăcute impresii ale întregii mele vieți trecute. . ”. [26]
Moșia din satul Sitovo-Nikolskoye nu a fost păstrată, biserica cu aceasta este acum într-o stare dărăpănată. [27] [28]
| Ivan Sergheevici Turgheniev | |
|---|---|
| Romane | |
| Romane și povești |
|
| Dramaturgie |
|
| Poezie |
|
| Alte |
|
| Personaje |
|
| Mediu inconjurator | |
| Muzee | |
| Articole similare | |