Barskova, Polina Iurievna

Polina Iurievna Barskova
Data nașterii 4 februarie 1976 (46 de ani)( 04.02.1976 )
Locul nașterii Leningrad , SFSR rusă , URSS
Țară
Ocupaţie poet , filolog
Tată Yuri Konstantinovici
Mamă Nonna Alekseevna
Copii Frosya
Premii și premii Premiul Andrei Bely
 Fișiere media la Wikimedia Commons

Polina Yurievna Barskova (născută la 4 februarie 1976 , Leningrad ) este o poetă și filolog rusă [1] care trăiește în Statele Unite. Câștigător al mai multor premii literare, printre care și Premiul Andrei Bely (2015, pentru prima carte de proză „Imagini în direct”).

Biografie

Absolvent al Facultății de Filologie a Universității din Sankt Petersburg în cadrul Departamentului de Filologie Clasică. Din 1998 în SUA , la Universitatea din California (Berkeley) ; munca științifică este dedicată prozei rusești din anii 1930 ( Vaginov , Egunov și alții) și culturii Leningrad din perioada blocadei. Predă literatura rusă la Hampshire College, Amherst .

Biografia creativă a lui Barskova este un exemplu rar al unui poet minune care, maturizat, nu s-a pierdut pe scena literară: așa cum subliniază Valery Shubinsky ,

Vocea tinerească a lui Barskova a fost prea distorsionată de interferență (fie de cochetărie, fie de nepoliticos intenționat și anorganic, fie de un amestec figurativ) pentru a fi auzită, iar atmosfera de succes timpuriu și, sincer, nu tocmai meritat, nu a contribuit la auto-exact. Vocea, totuși, era în mod natural suficient de puternică pentru a ajunge la maturitate și a sparge toate zgomotele străine. În unele locuri, și-a făcut drum în urmă cu cinci ani, dar incomparabil mai rar. Acum se aude aproape constant - o soprană groasă, senzuală, agitată, dar capabilă să fie calmă [2] .

Se pare că Barskova a moștenit darul poeziei de la tatăl ei biologic, Evgeny Rein [3] . Barskova a fost angajată într-o asociație literară sub conducerea lui Vyacheslav Leikin , unde a fost puternic influențată de prietenul ei mai mare Vsevolod Zelchenko [4] . Prima carte a lui Barskova a fost publicată în 1991 , în același an ea a devenit laureată a Festivalului Tinerilor Poeți din întreaga Uniune . Au urmat încă cinci colecții, primul loc la concursul literar de rețea „Teneta” ( 1998 ), premiul „Moscova-tranzit” ( 2005 ).

În poeziile timpurii ale lui Barskova, se putea simți influența romanticilor târzii, în special a celor francezi ( Baudelaire , Lautréamont , Rimbaud ): Dmitry Kuzmin a remarcat că

Aceasta este o poezie foarte senzuală (deși precaută în apelul direct la teme sexuale) a unui depozit romantic, o combinație de colorare sumbră cu o tensiune emoțională puternică, nu prea asemănătoare cu intonațiile mai reținute, de regulă, de Sf. Barskova cu munca timpurie a tatălui ei (biologic), unul dintre cei mai faimoși poeți ruși Evgeny Rein și chiar mai mult - cu un cerc de autori nu atât de celebri de la începutul anilor 1960-1970 ( Alexander Mironov , Alexander Ozhiganov ), care a făcut ultima încercare de a crea pe pământ rusesc un analog al „poeților blestemati” francezi, ratați la un moment dat în Rusia din cauza preocupării exagerate pentru problemele socio-politice caracteristice lui Nekrasov și adepților săi [5] .

În 2000 , Barskova și-a caracterizat poetica după cum urmează:

Pentru unii, moștenesc modernitatea și Petru, trufia și castitatea, pentru cineva sunt scandalos, vulgar, sentimental, bulevard, nepăsător, nerușinat, gol. Fiecare să găsească ceea ce are nevoie [4] .

S-au făcut și judecăți cu privire la influența vizibilă asupra poeziei lui Barskov a lui Joseph Brodsky , la care Barskova a răspuns:

Joseph Brodsky nu este nici un idol, nici un profesor pentru mine. Mai degrabă, ceea ce el însuși, poate, și-a dorit să fie: un mediu lingvistic. <...> Ne putem imagina aceeași relație cu Biblia sau între școlari din vechime - cu Homer . <...> A vorbi limba lui Brodsky înseamnă acum a vorbi limba poeziei ruse [6] .

Cu toate acestea, deja în anul 2000 , Danila Davydov susținea că „Barskova pare să se fi ocupat de această intonație autoritara” [7] . Până în 2006 , poziția lui Barskova în legătură cu Brodsky s-a schimbat și ea și, răspunzând la un chestionar din revista Vozdukh despre percepția de astăzi despre Brodsky, ea a declarat:

Lui Frosya, de un an și jumătate, îi place să stea gânditoare în pantofii mei mărimea 41, dar îi este incomod să alerge în ei. Frosya se scoate din pantofi și începe să meargă desculț într-un mod incitant și periculos. Vechii pantofi, coturnele, termenii noii literaturi nu se potrivesc: sistemul în care prezența uriașului poetic a servit drept umbrelă, busolă, drog, scuză, consolare, armă, vibrator, a dispărut [8] .

În ultimii ani, a lucrat la cartea Petersburg sub asediu: estetica orașului ca relectură , fragmente din care au fost publicate în periodice rusești ( Inviolable Stock , New Literary Review ).

Cărți

Surse

  1. ↑ Lovcinski, Nikita Andreevici. Poezia postmodernă rusă modernă: trăsături distinctive și criterii pentru selectarea materialului pentru cercetarea științifică  // Buletinul Universității de Stat Chelyabinsk. — 2009-01-01. - Problemă. 43 . — ISSN 1994-2796 . Arhivat din original pe 11 august 2016.
  2. ↑ V. Șubinsky. Două voci Arhivat 17 ianuarie 2013 la Wayback Machine // Critical Mass, 2006, nr.1.
  3. ↑ Linor Goralik. Polina Barskova: „Am nevoie de un comutator de timp” . Colta.ru (28 mai 2013). Consultat la 9 decembrie 2014. Arhivat din original pe 9 decembrie 2014.
  4. ↑ 1 2 Interviu cu Larisa Volodimerova Arhivat 17 ianuarie 2009 la Wayback Machine (8 octombrie 2000).
  5. ↑ D. Kuzmin. Generation Babylon Arhivat pe 19 ianuarie 2013 la Wayback Machine // Word/Word (New York). — # 24/25 (1999).
  6. ↑ Polina Barskova: From Broadskyism to Slave Trade Arhivat 8 iunie 2008 la Wayback Machine : Interviu cu Igor Petrov.
  7. ↑ D. Davydov. Intonație neașteptată de succes Copie de arhivă din 17 ianuarie 2013 la Wayback Machine // Vesti.Ru, 09/07/2000.
  8. ↑ „Ten years without Brodsky” Arhivat 14 mai 2008 la Wayback Machine : Sondaj. // Air, 2006, nr. 1.
  Accesați articolul Wikidata

Literatură

Klotz, Iacob. Convorbire cu Polina Barskova // Poeții la New York: despre oraș, limbă, diasporă. - Moscova: New Literary Review, 2016. - S. 399-443. — 688 p. — ISBN 9785444805657 .

Link -uri