Vizir

Vizir (din arabă وزير ‎, wazīr ) este titlul de ministru [1] sau de funcționar de cel mai înalt rang în statele și țările din Orientul musulman [2] .

În califatul abbasid , cărturarii sau secretarii (katiba) erau numiți viziri , care erau urmașii dapirului sub sasanizi [3] . În limba rusă au fost folosite mai multe ortografii alternative, cum ar fi vazir , vezer , vezir , vizir ; pluralul este vuzera [4] ( arab. وزراء ‎).

Etimologie

Cuvântul vizir este derivat din cuvântul arab vazir [1] . În arabă, rădăcina v -z-r denotă transferul gravitației atât în ​​sens direct (de fapt, mișcarea obiectelor grele), cât și în sens figurat (purtarea unei povești grele) [5] . Verbul vazara , derivat din acesta, denotă purtarea unor sarcini grele, iar substantivul verbal wazir înseamnă literal „ portar ”. Astfel, titlul de vizir înseamnă literal „ purtător greu ”, în sens figurat – „ajutând la purtarea poverii guvernării către suveranul său” [4] .

Cuvântul este menționat în Coran , unde Harun ( Aaron ) este numit vazir („ajutor”) al lui Moise , precum și cuvântul vizr („greutate”, „povara”), care provine, de asemenea, din aceeași rădăcină. [6] . Sensul cuvântului vizir ca asistent este confirmat de exemple din poezia islamică timpurie [7] .

Pe de altă parte, prezența cuvintelor persane medii vizir sau vitsir (însemnând „document legal” sau „decizie”) [8] , înrudit vitsira în Avesta, care înseamnă „arbitru”, ar putea indica originea indo-europeană a acest cuvânt [9] [10] . Nu există însă niciun motiv întemeiat să ne îndoim de originea arabă a acestui termen sau de originea și evoluția arabo-islamică a institutului de viziri [11] .

Utilizarea termenului wazīr în sensul de „asistent” este bine ilustrată în rebeliunea șiită timpurie a lui al-Mukhtar din Kufa . Pretinzând că acționează în numele lui Muhammad ibn al-Hanafiyyah , fiul lui Ali ibn Abu Talib , al-Mukhtar s-a descris ca „un asistent al familiei lui Muhammad” ( wazir Al Muhammad ) [12] . Același titlu de „asistent” a fost adoptat de Abu Salama, liderul mișcării șiite secrete din Kufa, la momentul căderii dinastiei Omayyade . [13] Din sensul său inițial de „asistent”, termenul wazir a căpătat sensul de „reprezentant” sau „deputat”. Sub abasizi, acest titlu a început să fie folosit pentru a se referi la oficialii civili de stat de rang înalt care se aflau sub calif [14] .

Titluri ministeriale istorice

Slujba vizirului, care s-a răspândit printre arabi, perși, turci și alte popoare musulmane, a luat naștere sub primii califi abasizi. Vizirul stătea între conducător și supuși, reprezentându-i pe cei dintâi în toate problemele legate de cei din urmă [15] .

Termenul a fost folosit în două moduri foarte diferite: fie pentru o funcție unică, prim-ministru în fruntea guvernului unui monarh (termenul „Mare Vizir” se referă întotdeauna la o astfel de funcție), fie ca „grad ministerial”. Dacă un astfel de vizir este prim-ministru, el poate avea titlul de mare vizir sau alt titlu.

Mai jos este o listă de viziri care au existat în țările musulmane.

• În Persia musulmană, sub conducerea politică a Shahanshah, prim-ministrul era denumit în mod obișnuit Wazir-e Azam ("Supremul - adică Marele Vizir"; titlurile alternative includ Atabeg - e Azam și Sardar-e Azam ). Alți miniștri au purtat și prefixul vizir , cum ar fi Wazir-e Daftar („ministrul de finanțe”) și Wazir-e Lashkare („ministrul de război”).
• În al-Andalus (în Peninsula Iberică sub stăpânire arabo-berberă), vizirul a fost numit de califul din Córdoba . Această poziție a fost păstrată în taifas după prăbușirea Califatului din Cordoba (de exemplu, printre abadizii din Sevilla ).
• În Khazar Khaganate , gradul de vizir (wazir) a fost purtat de comandantul gărzii mercenare Khorezmian Allarisia .
• În Egiptul musulman, titlul de vizir era sub califii fatimidi.
• În Imperiul Otoman , „ marele vizir ” [vezier-i azam], [sadr azam] conducea guvernul ( Porto ) și consiliul de stat ( Diwan ); a promulgat decretele sultanului ( firmans ), a emis decrete (irade) în numele sultanului , a semnat tratate de pace; odată cu lichidarea Sultanatului din Turcia ( 1922 ), această funcție a fost desființată.
• Unii guvernatori ai provinciei otomane au fost numiți și viziri. Utilizarea acestui titlu indica adesea un grad mai mare de autonomie pentru provincia respectivă și un prestigiu mai mare al titularului titlului (aceasta a fost, de exemplu, o problemă majoră în revolta bosniacă din 1831 ).
• În timpul dependenței Egiptului de stăpânirea otomană, înainte de proclamarea unui sultanat formal independent, titlul de vizir corespundea khedivei (vicesultan), înlocuit ulterior de prim-ministru.
• În Regatul șerifului Maroc, titlul de Mare Vizir ( Sadr al-Azam ) a fost în vigoare până la 22 noiembrie 1955, fiind succedat de prim-ministru din 7 decembrie 1955; Miniștrii de stat au început să fie numiți viziri.
• În regatul hașemit Hijaz (inclus mai târziu în Arabia Saudită modernă), singurul vizir a fost (10 iunie 1916 - 3 octombrie 1924) viitorul al doilea rege Ali ibn Hussein al-Hashimi sub tatăl său Hussein ibn Ali al-Hashimi.
• În „regența” Tunisului, sub Husaynizi, diverși miniștri ai beiului au fost numiți viziri, printre care:
  • Wazir al-Akbar („marele vizir”), adică prim-ministru sau prim-ministru;
  • Wazir al-Amala („vizir al afacerilor”): ministru de interne.
  • Wazir al-Bahr („Vizirul mării”), adică ministrul Marinei.
  • Wazir al-Harb („Vizirul de război”), adică ministrul armatei sau ministrul de război.
  • Wazir al-Istishara („vizir al consultărilor”), adică ministru-consilier.
  • Wazir al-Kalam („vizir al condei”).
  • Wazir ad-Dawla („Vizirul statului”), adică ministrul de stat.
  • Wazir al-Shura („vizir al consiliului”), adică consilier privat.
• În Oman, ministrul-șef al sultanului până în 1966 a fost numit vizir, dar în 1925-1932 a existat și președintele Consiliului de Miniștri; din 1970 titlul de prim-ministru.
• Vizirul sultanului din Zanzibar (o ramură a dinastiei Omani); din 1890, aprobat de britanici ca prim ministru (1 iulie 1913 - 23 februarie 1961) al rezidentului (ministrului) britanic.
• Marele Vizir al sultanului din Sokoto. Numele „Waziri” pare a fi un derivat al acestui cuvânt și este foarte apreciat de majoritatea șefilor din nordul Nigeriei. Într-adevăr, majoritatea emirilor din nordul Nigeriei au „waziris” care sunt de obicei consilieri de rang înalt ai emirului.
• În India precolonială (în special britanică), mulți conducători, chiar și unii prinți hinduși, au servit ca viziri ca prim-ministru.
• În (fostul) Sultanat al Maldivelor, prim-ministrul avea titlul de „vizir bodu”.
• În Afganistan, sub dinastia Durrani, ministrul-șef se numea Wazir-e Azam sau Wazir-i-azam (1801-1880); Wazir-e Darbar sau Wazir ad-Durbar a fost un ministru al curții regale.
• Toți vizirii sub dinastia Ghaznavid erau etnici iranieni [16]

Utilizare modernă

Wazir este cuvântul arab standard pentru un ministru de guvern. Primii miniștri sunt de obicei numiți ca Rais al-Wuzara (literalmente președintele miniștrilor) sau al-Wazir al-Awwal (prim-ministru). Cel din urmă termen se găsește în mod obișnuit în Maghreb , în ​​timp ce primul este tipic de utilizare în estul lumii arabe (Egipt, Sudan, Levant, Irak și Peninsula Arabă). Deci, de exemplu, prim-ministrul Egiptului în arabă poartă titlul „Wazir”.

În Iran, miniștrii guvernamentali sunt numiți „wazir” în persană, iar prim-ministrul statului, înainte de abolirea acestui birou, era numit nohost wazir . În Pakistan, prim-ministrul este numit wazir-e azam („Marele Vizir”), alți miniștri sunt numiți wazir . În Africa de Est (Kenia și Tanzania), miniștrii sunt numiți waziri, iar prim-miniștrii sunt numiți waziri mkuu. În Brunei, 5 posturi sunt numite viziri, dintre care două rămân vacante după ce Brunei și-a câștigat independența.

Șah

De la cuvântul „vizir” provine numele rusesc pentru cea mai puternică piesă de șah - regina [17] . Deși în șahul lui Tamerlan este numit în mod tradițional vizir.

Vezi și

• Chati (vizir în Egiptul Antic)

Note

1. ↑ 12 Chisholm , Hugh, ed. (1911), Wazir , Encyclopædia Britannica , voi. 28 (ed. a 11-a), Cambridge University Press , p. 435 
2. ↑ Ushakov D.N. Vizir // Dicționar explicativ al limbii ruse .
3. ↑ R.A. Nicholson, O istorie literară a arabilor , p. 257
4. ↑ 1 2 Lexicon Enciclopedic . - 1837. - T. 10. - S. 112. - 556 p.
5. ↑ vizir . Dicţionar de etimologie online. Preluat la 22 iulie 2017. Arhivat din original la 14 mai 2016. (nedefinit)
6. ↑ Goyṭayn, Šelomo D.. Studii de istorie și instituții islamice. P.171. mier versetele 20:29 , 25:35 și 94:2 .
7. ↑ Goitein, Originea viziratului, 170-1
8. ↑ Goyṭayn, Šelomo D. Studii în istoria și instituțiile islamice  .
9. ↑ Dicţionar Dehkhoda
10. ↑ Klein, Ernest, Un dicționar etimologic cuprinzător al limbii engleze: Dealing with the origin of words and their sense development which illustrating the history of civilization and culture , Volumul 2, Elsevier, 1966.
11. ↑ Goitein, op. cit.; Sourdel, Vizirat, i, 40-61
12. ↑ Goitein, op. cit., Anexă, 194-6
13. ↑ al-D̲j̲ahs̲h̲iyārī, 84-7
14. ↑ Encyclopaedia of Islam, 2002 .
15. ↑ „vizir” Arhivat la 3 mai 2015 la Wayback Machine , Encyclopædia Britannica 2010, preluat la 17.06.2010.
16. ↑ Bosworth, 1975 , pp. 578–583.
17. ↑ Krylov G. A. Vizir // Dicționar etimologic al limbii ruse. - Sankt Petersburg. : Victoria plus, 2004.

Literatură

• Wazīr  / Zaman, Muhammad Qasim, Bianquis, Th., Eddé, Anne-Marie, Carmona, A., Lambton, Ann KS și Halil İnalcik  // Encyclopaedia of Islam . 2ed: [ ing. ]  : în 12 vol.  / editat de P. Bearman ; th. Bianquis ; C.E. Bosworth ; E. van Donzel & W. P. Heinrichs . - Leiden: EJ Brill , 2002. - Vol. 11. - P. 185-195.  (plătit)
• Bosworth, C. Edmund . Primii Ghaznavids // The Cambridge History of Iran, Volumul 4: De la invazia arabă la Saljuqs  (engleză) / Frye, RN . - Cambridge: Cambridge University Press , 1975. - P. 162-198. — ISBN 0-521-20093-8 .

Dicționare și enciclopedii	mare danez Marele Soviet (1 ed.) Brockhaus și Efron Italiană Treccani Universalis
În cataloagele bibliografice	GND : 4228068-0 J9U : 987007566179005171 LCCN : sh96009265