Mindfulness sau meditația mindfulness este procesul psihologic de atragere a atenției asupra experiențelor care au loc în momentul prezent, care poate fi dezvoltat prin practicarea meditației și prin alte antrenamente. Tehnicile de conștientizare în practicile de meditație au existat de secole ca parte a tradițiilor spirituale budiste și orientale [1] . Din 1970-1980, ca practică de mindfulness psihologică , meditație seculară și meditație mindfulness , „ purificată” de a fi legată de o anumită religie , a devenit subiect de studiu științific în psihologia clinică și psihoterapie occidentală.
În tradițiile spirituale orientale, cel mai adesea este vorba despre conștientizarea ca stare specială, a cărei realizare este posibilă prin meditație [1] .
budism
Mindfulness ca practică modernă, occidentală, se bazează pe Zen și Vipassana modernă și include pregătirea „sati” (un concept budist care înseamnă nu numai „conștientizarea evenimentelor actuale moment în moment”, ci și „conștientizarea celor experimentați”). .
Budismul timpuriu
Mindfulness („sati”) este una dintre cele șapte condiții ale iluminarii. Ca „Mindfulness Dreaptă” (Pali: „samma-sati”; sanscrită: „samyak-smriti”) este al șaptelea element al Nobilei Căi Optuple . Sati/smriti este antidotul împotriva iluziei și este văzută ca „puterea” (Pali: „bala”) care ajută la atingerea nirvanei . Această abilitate devine o putere, în special, atunci când este combinată cu o înțelegere clară a ceea ce se întâmplă. Nirvana este starea în care pofta, ura și amăgirea (pali: moha) au fost depășite și abandonate și sunt absente din mintea practicantului.
După cum afirmă Paul Williams, citându-l pe Erich Frauwalner, mindfulness a oferit calea spre eliberare în budismul timpuriu: „prin observarea constantă a experienței senzoriale, (stagiarul) previne generarea de pofte care pot duce la noi nașteri”. Potrivit lui Vetter, dhyana ar fi fost practica principală originală a lui Buddha pentru a ajuta la menținerea atenției.
Potrivit lui T. W. Rhys Davids , doctrina atenției este „poate cea mai importantă” după Cele Patru Adevăruri Nobile și Calea Optuple Nobilă. Rhys Davids a văzut învățăturile lui Gautama Buddha ca pe o tehnică rațională de autoactualizare și a respins câteva părți ale acesteia, în principal doctrina renașterii , ca superstiții reziduale.
Popularizatorii meditației mindfulness într-un context modern occidental includ G. I. Gurdjieff (1866–1949), Thich Nhat Hanh (n. 1926), Herbert Benson (n. 1935), John Kabat-Zinn (n. 1944) și Richard J. Davidson (n. 1951).
Începând cu anii 1970, psihologia clinică și psihiatria au dezvoltat o serie de aplicații terapeutice bazate pe mindfulness pentru această practică, pentru a ajuta persoanele cu diferite dificultăți psihologice. Practica mindfulness este folosită pentru a reduce simptomele depresiei, stresului, anxietății și în tratamentul dependenței de droguri. Școlile, închisorile, spitalele, centrele pentru veterani și alte instituții sociale au adoptat programe bazate pe Kabat-Zinn și modele similare, precum și programe de mindfulness pentru obiective suplimentare precum îmbătrânirea sănătoasă, gestionarea greutății, performanța atletică, ajutarea copiilor cu nevoi speciale. iar ca modalitate de efecte benefice în perioada perinatală.
Începând cu anii 1980, fenomenul conștientizării a devenit subiect de studiu științific în psihologia clinică și psihoterapie, care până în secolul XXI a luat contur ca o direcție independentă [2] .
Studiile clinice au demonstrat beneficiile mindfulness-ului atât în ceea ce privește sănătatea fizică, cât și psihică, atât la diferite categorii de pacienți, cât și la adulții și copiii sănătoși. Cercetările demonstrează în mod constant o relație pozitivă între conștientizarea manifestărilor psihologice și sănătatea psihologică. Practica mindfulness pare să aibă efecte terapeutice benefice pentru persoanele cu tulburări mintale, inclusiv pentru cei cu psihoză. Cercetările arată, de asemenea, că stările psihologice vâscoase și anxietatea contribuie la o varietate de tulburări psihiatrice și că intervențiile bazate pe mindfulness reduc semnificativ atât mania, cât și anxietatea. În plus, practica mindfulness poate fi o strategie preventivă pentru a opri dezvoltarea problemelor de sănătate mintală.
De asemenea, a fost identificată nevoia unei cercetări de înaltă calitate în acest domeniu, cum ar fi efectuarea de mai multe studii controlate randomizate pentru a obține date metodologice mai detaliate în studiile publicate, precum și utilizarea unor eșantioane de dimensiuni mai mari.
Practica mindfulness implică procesul de dezvoltare a abilităților de a atrage atenția asupra a ceea ce se întâmplă în momentul prezent. Există mai multe exerciții concepute pentru a vă îmbunătăți meditația mindfulness. O metodă este să stai pe un scaun cu spătar drept sau să stai cu picioarele încrucișate pe podea sau pe pernă, să închizi ochii și să te concentrezi să simți respirația la nări sau mișcarea abdomenului în timp ce inspiri și expiri. În această practică de meditație, cineva nu încearcă să-și controleze respirația, ci pur și simplu încearcă să devină conștient de procesul/ritmul natural al respirației. Când adepții se angajează în această practică, mintea lor se îndreaptă adesea către alte gânduri și asociații și, dacă se întâmplă acest lucru, ei observă pasiv că mintea a rătăcit și revin la concentrarea asupra respirației.
Alte exerciții de meditație mindfulness includ meditația de scanare corporală, în care atenția practicantului este îndreptată către diferite zone ale corpului și observă senzațiile corpului care sunt prezente în acest moment. Angajarea în practica yoga, precum și observarea mișcărilor și senzațiilor corpului și meditația pe jos sunt alte metode de dezvoltare a atenției. De asemenea, vă puteți concentra pe sunetele, senzațiile, gândurile, sentimentele și acțiunile care se întâmplă în prezent. În acest sens, un exercițiu celebru introdus de Kabat-Zinn în programul său Mindfulness-Based Stress Relief este degustarea conștientă a stafidelor, în care stafidele sunt gustate și consumate cu deplină conștientizare.
Meditatorii sunt încurajați să înceapă cu perioade scurte (de aproximativ 10 minute) de practică de meditație pe zi. Dacă practica se face în mod regulat, devine mai ușor pentru practicant să se concentreze asupra respirației.
Deși practica mindfulness provine din metodele de meditație budistă, într-un context budist, păstrarea preceptelor morale este un pas important pregătitor. Vipassana include, de asemenea, contemplarea și reflecția asupra fenomenelor precum dukkha , anatta și anikka , precum și reflecția asupra cauzalității și a altor învățături budiste.
Terapia cognitivă bazată pe mindfulness (MBCT) este o terapie psihologică concepută pentru a preveni reapariția depresiei, în special la persoanele cu tulburare depresivă majoră (MDD). Folosește tehnici tradiționale de terapie cognitiv-comportamentală (CBT) și adaugă noi strategii psihologice, cum ar fi mindfulness și meditația mindfulness. Metodele cognitive pot include educarea participanților despre depresie. [3] Mindfulness și meditația mindfulness se concentrează pe conștientizarea și acceptarea tuturor gândurilor și sentimentelor care vin, dar fără atașarea sau reacția la ele. [patru]