Vocea Tăcerii

Vocea Tăcerii
Engleză  Vocea Tăcerii

Ediția rusă din 1912
Gen roman
Autor Helena Petrovna Blavatsky
Limba originală Engleză
data scrierii 1889
Data primei publicări 1889
Logo Wikisource Textul lucrării în Wikisource

Vocea tăcerii este o  carte de Helena Petrovna Blavatsky . A fost scrisă în 1889 la Fontainebleau [1] [K 1] . Publicat pentru prima dată în același an la Londra [K 2] .

Este alcătuit din trei fragmente: „Vocea tăcerii”, „Două căi”, „Șapte porți”, extras de autor din „Cartea regulilor de aur” [4] , una dintre numeroasele cărți care sunt folosite în Orient de către studenți. a şcolilor mistice [K 3] [K 4 ] . După cum scrie Blavatsky în prefață, cunoașterea lor este, de asemenea, indispensabilă pentru acea școală ocultă , ale cărei învățături sunt acceptate de mulți teosofi . Întrucât știa pe de rost unele dintre aceste reguli, traducerea lor în engleză, a susținut ea, a fost relativ ușor. Sursa din care au fost preluate aceste trei pasaje pentru traducere aparține aceleiași serii ca „Cartea lui Dzyan”, care a servit drept bază pentru „ Doctrina Secretă ” [5] . În realizarea acestei traduceri, scriitorul a căutat să păstreze frumusețea poetică a limbajului și a imaginilor care distinge originalul.

Pe prima pagină a exemplarului său din Vocea tăcerii, autoarea a scris: „E. P. Blavatsky de la H. P. B. fără respect.” [K5]

„Enciclopedia Schaff-Herzog a cunoștințelor religioase”a făcut referire la carte la „documentele autorizate ale teozofiei moderne”, inclusiv în lista principalelor lucrări ale scriitorului [K 6] .

Opinia cercetătorilor

Arnold Kalnitsky, în lucrarea sa despre mișcarea teosofică, a scris că afirmația lui H. P. Blavatsky cu privire la șederea ei fizică și viața în Tibet a fost pusă sub semnul întrebării de mult timp, dar conținutul cărții ei „reflectează adevărata experiență a unui budist ”, chiar dacă nu o recunoaștem ca fiind creată pe baza unei surse budiste autentice [1] .

Spre deosebire de celelalte scrieri ale ei, în această carte, Blavatsky nu este preocupat de compararea, apărarea sau justificarea conținutului sau contestarea noțiunilor predominante. Mai mult, cartea este mult mai mică ca dimensiuni decât principalele ei lucrări, iar comentariile constau în principal din definiții de termeni și explicații ale versurilor [4] .

Identificarea de către Blavatsky a „Krishna-Hristos” ca „Eul Superior” indică fără echivoc că problemele abordate în carte sunt „în conținut mistic” și, deși sunt exprimate în termeni budiști, ele pot fi ușor înlocuite cu „termeni echivalenti și concepte acceptabile teosofilor care împărtășesc pozițiile filozofiei sincretice” [8] .

Potrivit lui Kalnitsky, această carte este pe deplin compatibilă cu principiile viziunii teosofice asupra lumii exprimate în alte lucrări ale lui Blavatsky, dar conține mai mult decât alte cărți „sentimente și idei cu adevărat religioase” [9] .

Un teosof consecvent [10] Dr. Alvin Kuhn a scris următoarele despre cartea lui Blavatsky [11] :

„Prin modulația sa ritmică, poezia ei sporește sentimentul devotamentului mistic. Ca și alte cărți din Orient, ea constă în instrucțiuni morale și spirituale, pe care nu are sens să le prezinte ca o expunere sistematică a principiilor etice dacă esența lor spirituală nu este adusă într-o formă de rugăciune capabilă să dezvăluie puterea magică în timpul utilizării sale rituale. În această carte, nu este greu de descoperit motivul principal al acelei neîncrederi în psihismul primitiv, care deosebește atât de clar Teozofia de cultele moderne. A depune un efort pentru a reduce „karma grea a omenirii” este considerat un merit mai semnificativ decât a subordona orice forțe eterice sau electrice ale naturii voinței cuiva.

Recenzii budiste

Filosoful japonez și profesor de budism Zen, Daisetsu Teitaro Suzuki , credea că cartea doamnei Blavatsky prezenta prevederile profunde ale învățăturilor Mahayana [K 8] , la care ea a fost, fără îndoială, inițiată [K 9] .

În 1927, administrația celui de-al IX-lea Panchen Lama Thubden Chokyi Nyima (Tub-ten Chö-gyi Nyima) (1883-1937) a ajutat Societatea Chineză pentru Studierea Budismului din Beijing să publice cartea lui Blavatsky. Cartea a fost completată de un mesaj de la Panchen Lama însuși, scris special în acest scop [K 10] .

În 1989, pentru a comemora 100 de ani de la Vocea tăcerii, a fost lansată o ediție comemorativă, pentru care al 14-lea Dalai Lama Tenzin Gyatso a scris o prefață. În această prefață, intitulată „Calea Bodhisattva ”, el spune că cartea lui Blavatsky are o influență puternică asupra oamenilor care caută și se străduiesc cu sinceritate să aibă parte de înțelepciune și compasiune [K 11] .

Paradoxuri și poezie

Sangharakshita a scris că conținutul lui Vocea tăcerii nu este mai puțin paradoxal decât titlul său. De exemplu, în primul fragment al cărții, studentul este avertizat: „Nu poți urma Calea fără să devii tu însuți această Cale” [K 12] . Toate școlile budismului cred că ideea imuabilității sufletului (sau ego-ului) este o amăgire, așa că nu are sens să vorbim despre realizarea nirvanei de către una sau alta. Progresul spiritual nu constă în acumularea realizărilor spirituale ale ego-ului (ca și cum ar fi un fel de proprietate personală), ci în slăbirea eului, sau mai degrabă ideea falsă de „egoitate” ( Egoalitatea engleză  ) , în așa fel încât egoul grosier devine subtil, de la subtil la și mai subtil, până când, în cele din urmă, aspirantul devine, parcă, „un flux impersonal de energie spirituală, care devine treptat mai larg și mai profund și în cele din urmă, el constată că coincide cu oceanul fără fund al nirvanei.” Iar Vocea Tăcerii, identificând în mod paradoxal Calea și aspirantul, ne reamintește de fapt că, așa cum un individ sau o persoană este doar un nume pentru „un set de stări psihosomatice”, așa Calea este doar o etichetă convenabilă pentru o secvență. de gânduri, cuvinte și fapte orientate spre Iluminism [12] .

Un alt exemplu de paradox este luat din fragmentul III, unde un bodhisattva, aflat în pragul Iluminării, spune: „Dacă vrei să devii un Tathagata , calcă pe urmele predecesorului tău, fii altruist până la capătul infinit” [K 13] .

De asemenea, „Vocea tăcerii” este plină de imagini poetice. De exemplu, sufletele umane sunt comparate cu păsările: „Uită-te la cetele sufletelor; Priviți cum se repezi peste marea furtunoasă a vieții umane” [K 14] . Se spune despre o persoană care a trecut Calea până la capăt și a devenit Buddha : „Și el stă de acum înainte, ca o coloană albă ca zăpada la apus; luminarea ascendentă a gândirii veșnice își revarsă primele valuri strălucitoare pe chipul lui” [K 15] . Dar esența poeziei nu se limitează la imagini; sunt necesare și alte elemente, de exemplu, ritmul. Deși în vremurile moderne se recunoaște că poezia se poate descurca fără metru și rimă, „este dificil să ne imaginăm poezia fără un fel de ritm”. Fără îndoială că poezia din Vocea tăcerii este foarte ritmată. Un specialist în prozodie va observa că următoarele strofe sunt „cântate cu uşurinţă” [K 16] :

Fie ca auzul sufletului tău să se
întoarcă la toată durerea gemetei,
Ca un lotus pentru inimă, deschis la
razele calde ale soarelui dimineții.

Să nu lași căldura înverșunată a soarelui
să usuce lacrimile amare ale suferinței,
Înainte ca tu însuți să ștergi
ochii celor necăjiți.

Luați fiecare lacrimă umană
Umiditate combustibilă în inima voastră
Și păstrați-o acolo până
dispare durerea care a dat naștere acelei lacrimi.

Critica

În 1893, Max Müller a remarcat despre scrierile lui Blavatsky:

Este imposibil să studiezi budismul fără să stăpânești mai întâi sanscrita și pali, altfel nu s-ar citi cărțile canonice și nici măcar nu s-ar nota corect numele. Madame Blavatsky nu a făcut acest lucru, deși avea suficientă abilitate să învețe sanscrită sau pali. Dar chiar și informatorii ei par să fi fost aproape complet ignoranți despre aceste limbi, sau poate că au profitat de credulitatea ei în cel mai nerușinat mod [13] .

Harry Old Meadowera sigur că „în ciuda legendei compuse chiar de Blavatsky și răspândită de numeroșii ei hagiografi ”, ea nu fusese niciodată în Tibet. Ea susține că și-a primit cunoștințele de la „Mahatmii himalayeni, care sunt membri ai unui fel de frăție, care trăiesc într-o regiune îndepărtată a Tibetului și au acces la unele surse de înțelepciune secretă, nu pot fi luate în serios” [14] .

Vezi și

Comentarii

  1. ↑ J. Lavoie a scris, referindu-se la un articol al lui B. Tsyrkov [2] , că Blavatsky a început să lucreze la carte chiar înainte de a părăsi Londra. [3]
  2. ↑ „169 de ediții publicate între 1889 și 2011 în 14 limbi și deținute de 435 de biblioteci membre WorldCat din întreaga lume”. // Identități World Cat.
  3. ↑ W. James , într-o prelegere despre misticism (din seria „ Variety of Religious Experience ”), menționând că în literatura mistică se găsesc în mod constant expresii contradictorii, precum: „întuneric orbitor”, „șoaptă de tăcere”, „sterpitate rodnică”. ”, citează mai multe fragmente din Vocea tăcerii.
  4. ↑ Observând că în literatura mistică modernă „Vocea tăcerii” ocupă o poziție „foarte specială”, P. D. Ouspensky a citat mai multe citate din aceasta în cartea sa „Tertium Organum” (în capitolul XX) pentru a demonstra acest lucru, după cum spunea el, „colecția”. a înțelepciunii Răsăritului”.
  5. ↑ N.R.V. către HP Blavatsky fără respect. [6]
  6. ↑ „Scrierile cu autoritate ale teozofiei moderne sunt următoarele ale doamnei HP Blavatsky: Isis Unveiled , Voice of the Silence , The Secret Doctrine , The Key to Theosophy ” [7] .
  7. ↑ Tolstoi în „Gânduri ale oamenilor înțelepți pentru fiecare zi” (secțiunea martie, 3 ) citează un fragment din cartea lui Blavatsky, numindu-l înțelepciunea lui Brahmin: „Umbrele tale trăiesc și dispar. Ceea ce este veșnic în tine, ceea ce înțelege, aparține vieții veșnice. Acest etern este omul care a fost, este și va fi și al cărui ceas nu va bate niciodată.
  8. ↑ Vezi „Drumul de mijloc”, august 1965. - P. 90.
  9. ↑ „HP Blavatsky a fost unul care a atins cu adevărat”. Buddhist de Est, serie veche. Vol. 5. - P. 377.
  10. ↑ Vezi Blavatsky HP The Voice of the Silence, ed. Alice Claather și Basil Crump. Peking: Societatea Chineză de Cercetare Budistă, 1927. - P. 113 .
  11. ↑ „Cred că această carte a influențat puternic mulți căutători și aspiranți sinceri la înțelepciunea și compasiunea Căii Bodhisattva. Salut această ediție Centenar și sper că va fi de folos mult mai mult.” Blavatsky Helena Vocea tăcerii. ediție centenară. Santa Barbara: Concord Grove Press, 1989. - Cuvânt înainte de al XIV-lea Dalai Lama.
  12. ↑ Cit. Vocea tăcerii , p. 14 [12]
  13. ↑ Cit. Vocea tăcerii , p. 78 [12]
  14. ↑ Cit. Vocea tăcerii , p. 9 [12]
  15. ↑ Cit. Vocea tăcerii , p. 71 [12]
  16. ↑ Cit. Vocea tăcerii , p. 14 (tradus din engleză de V. Owls) [12] .

Note

  1. ↑ 1 2 Kalnitsky, 2003 , p. 322.
  2. ↑ Zirkoff, 1992 , p. 17a.
  3. ↑ Lavoie, 2012 , p. 228.
  4. ↑ 1 2 Kalnitsky, 2003 , p. 323.
  5. ↑ Kalnitsky, 2003 , p. 321.
  6. ↑ Neff, 2013 , p. 298.
  7. ↑ Enciclopedia Religioasă, 1911 , p. 409.
  8. ↑ Kalnitsky, 2003 , p. 324.
  9. ↑ Kalnitsky, 2003 , p. 328.
  10. ↑ W. Ward Gasque . Cel mai important scriitor religios din Canada... Știe el despre ce vorbește? Arhivat pe 13 iulie 2015 la Wayback Machine O critică a lui Kuhn și Harpur
  11. ↑ Kuhn, 1992 , p. 271.
  12. ↑ 1 2 3 4 5 6 Sangharakshita, 1958 .
  13. ↑ Müller, 1893 .
  14. ↑ Lunca Veche, 2004 , p. 130.

Literatură

Link -uri