Darmstadt

Versiunea actuală a paginii nu a fost încă examinată de colaboratori experimentați și poate diferi semnificativ de versiunea revizuită la 5 iulie 2022; verificarea necesită 1 editare .

Darmstadt

← Meitnerium | radiografie →

110

Pt
↑
Ds
↓
(Uhq)

110 Ds

Aspectul unei substanțe simple

necunoscut

Proprietățile atomului

Nume, simbol, număr

Darmstadtium (Ds), 110

Masa atomica
( masa molara )

[281] a. e. m. ( g / mol )

Configuratie electronica

eventual [ Rn ] 5 f 14 6d 8 7 s 2 [1]
sau [ Rn ] 5 f 14 6d 9 7 s 1 (ipoteze bazate pe platină ) [2]

Proprietățile termodinamice ale unei substanțe simple

Densitate (la n.a. )

probabil 34,8 [1] g/cm³

numar CAS

54083-77-1

110	Darmstadt
Ds(281)
5f 14 6d 9 7s 1

Darmstadtium ( lat. Darmstadtium , denumire Ds ; anterior ununnily , lat. Ununnillium , denumire Uun , sau eka-platină ) este un element chimic sintetizat artificial din grupa a 10-a [3] a sistemului periodic (conform clasificării scurte a celui de-al 8-lea [3] ) , număr atomic 110. Pentru izotopii cu numere de masă 267–273 , timpul de înjumătățire nu depășește câteva milisecunde. Dar pentru cel mai greu izotop cunoscut (cu un număr de masă de 281), timpul de înjumătățire este de aproximativ 10 secunde.

Istorie

Elementul a fost numit după locul descoperirii. Sintetizată pentru prima dată la 9 noiembrie 1994 la Centrul de Cercetare a Ionilor Grei ( Gesellschaft für Schwerionenforschung, GSI ), Darmstadt [4] [5] , S. Hofmann, W. Ninov, F. P. Hessberger, P. Armbruster, H. Folger, G. Münzenberg, H. Schott și alții. Izotopul descoperit avea o masă atomică de 269 [6] .

Noul element a fost obținut prin fuziunea atomilor de nichel și plumb prin bombardarea unei ținte de plumb cu ioni de nichel în acceleratorul de ioni UNILAC de la GSI.

Darmstadtium a fost al patrulea element descoperit în GSI. Între 1981 și 1984 acolo au fost obținute și izolate elementele 107 ( boriu ), 108 ( hassium ), 109 ( meitnerium ) . După descoperirea Darmstadtiumului, acolo au fost sintetizate și elementele 111 ( roentgeniu ) și 112 ( coperniciu ).

Obținerea

Izotopii de darmstadtium au fost obținuți ca urmare a reacțiilor nucleare

${\ce {{^{208}_{82}Pb}+{^{62}_{28}Ni}->{^{269}_{110}Ds}+{^{1}_ {0}n}}}$ [6] ,

${\ce {{^{208}_{82}Pb}+{^{64}_{28}Ni}->{^{271}_{110}Ds}+{^{1}_ {0}n}}}$ [7] ,

${\ce {{^{244}_{94}Pu}+{^{34}_{16}S}->{^{273}_{110}Ds}+5{^{1} _{0}n}}}$ [8] ,

și, de asemenea, ca urmare a dezintegrarii α a izotopilor de coperniciu 283 Cn și 285 Cn. [9]

Originea numelui

Oamenii de știință JINR din orașul științific rus Dubna au propus denumirea acestui element becquerelium (Bl) în onoarea descoperitorului radioactivității, Henri Becquerel (mai târziu, același nume a fost propus pentru al 113-lea element, care acum se numește nihonium ) [10] . O echipă americană a propus în 1997 numele ganium ( hahnium , Ha) în onoarea lui Otto Hahn (anterior acest nume era folosit pentru elementul 105 ) [11] .

Un grup de lucru al Consiliului Internațional pentru Chimie Pură și Aplicată ( IUPAC ) a confirmat în 2001 descoperirea unui nou element chimic și a recunoscut prioritatea GSI în această descoperire. În august 2003, IUPAC la cea de-a 42-a Adunare Generală de la Ottawa a introdus oficial un nou element chimic la numărul 110 numit darmstadtium în tabelul periodic [12] .

Proprietăți

Radioactiv [13] . Este dificil să se determine fără ambiguitate caracteristicile chimice ale darmstadtiumului [14] din cauza timpilor scurti de înjumătățire ale izotopilor de darmstadtium și a numărului limitat de compuși volatili probabili care pot fi studiati la scară foarte mică. Darmstadtium trebuie să fie un metal foarte greu, cu o densitate de aproximativ 34,8 g/cm3 . Spre comparație, cel mai dens element cunoscut pentru care a fost măsurată densitatea sa, osmiul, are o densitate de numai 22,61 g/cm 3 [1] .

Izotopi cunoscuți

Izotop	Greutate	Timp de înjumătățire [13]	Tip de dezintegrare
267 Ds	267	2.8+13,3 −1,2Domnișoară	dezintegrarea α la 263 Hs
269 Ds	269	179+245 −66Domnișoară	dezintegrarea α la 265 Hs
270 Ds	270	0,10+0,14 −0,4Domnișoară	dezintegrarea α la 266 Hs
271 Ds	271	1,63+0,44 −0,29Domnișoară	dezintegrarea α la 267 Hs
273 Ds	273	0,17+0,17 -0,06Domnișoară	dezintegrarea α la 269 Hs
279 Ds	279	0,18+0,05 −0,03Cu	fisiune spontană (90%), dezintegrare α la 275 Hs (10%)
281 Ds	281	9.6+5,0 −2,5Cu	fisiune spontană (94%), dezintegrare α în 277 Hs (6%)

Note

↑ 1 2 3 Hoffman DC, Lee DM, Pershina V. Transactinide și elementele viitoare // The Chemistry of the Actinide and Transactinide Elements (engleză) / Eds: LR Morss, NM Edelstein, J. Fuger. — Ed. a 3-a. — Dordrecht, Țările de Jos: Springer Science+Business Media , 2006. — Vol. 3. - P. 1652-1752. — ISBN 1-4020-3555-1 . - doi : 10.1007/1-4020-3598-5_14 .
↑ Darmstadtium: proprietăți orbitale . Consultat la 25 aprilie 2014. Arhivat din original la 25 iunie 2014. (nedefinit)
↑ 1 2 Myasoedov B. F. DARMSTADTY . bigenc.ru . Marea enciclopedie rusă - versiune electronică (2016). Preluat la 21 august 2020. Arhivat din original la 15 ianuarie 2021. (Rusă)
↑ Corish J., Rosenblatt GM Numele și simbolul elementului cu număr atomic 110 // Pure Appl . Chim. . - 2003. - Vol. 75 , nr. 10 . - P. 1613-1615 . - doi : 10.1351/pac200375101613 .
↑ Griffith WP Tabelul periodic și metalele grupului de platină // Revizuirea metalelor de platină. - 2008. - Vol. 52 , nr. 2 . - P. 114-119 . - doi : 10.1595/147106708X297486 .
↑ 1 2 Hofmann S. și colab. Production and decay of 269 110 (engleză) // Zeitschrift für Physik A. - 1995. - Vol. 350 , nr. 4 . - P. 277-280 . - doi : 10.1007/BF01291181 .
↑ Hofmann S. Elemente noi - se apropie de Z = 114 // Rapoarte despre progresul în fizică. - 1998. - Vol. 61 , nr. 6 . - P. 639-689 . - doi : 10.1088/0034-4885/61/6/002 .
↑ Lazarev Yu. A. şi colab. dezintegrarea α a 273 110: închiderea cochiliei la N = 162 // Physical Review C. - 1996. - Voi. 54 , nr. 2 . - P. 620-625 . - doi : 10.1103/PhysRevC.54.620 .
↑ Oganessian Y. Cele mai grele nuclee din reacții induse de 48 Ca (engleză) // J. Phys. G: Nucl. Parte. Phys.. - 2007. - Vol. 34 , nr. 4 . - P.R165-R242 . - doi : 10.1088/0954-3899/34/4/R01 . - Cod biblic .
↑ element114.narod.ru
↑ Ghiorso A., Darleane H. C, Seaborg GT Transuranium People, The: The Inside Story . - Imperial College Press, 2001. - ISBN 9781783262441 .
↑ Corish J., Rosenblatt GM Name and Symbol of the Element with Atomic Number 110 // Pure and Applied Chemistry. - 2003. - Vol. 75 , nr. 10 . - P. 1613-1615 . - doi : 10.1351/pac200375101613 .
↑ 12 Nudat 2.5 . Preluat la 4 august 2007. Arhivat din original la 11 mai 2012. (nedefinit)
↑ Düllmann CE Elemente superheavy la GSI: un program larg de cercetare cu elementul 114 în accent pe fizică și chimie // Radiochimica Acta. - 2012. - Vol. 100 , nr. 2 . - P. 67-74 . - doi : 10.1524/ract.2011.1842 .