coagulopatie | |
---|---|
ICD-10 | D65 - D68 _ _ |
MKB-10-KM | D68.9 |
ICD-9 | 286 |
MKB-9-KM | 286 [1] [2] , 287,8 [2] și 286,9 [2] |
BoliDB | 29158 |
Plasă | D001778 |
Coagulopatia (din lat. coagulum - „coagulare” și alte grecești πάθος - „suferință”) - o afecțiune patologică a organismului cauzată de tulburări de coagulare a sângelui .
Din punctul de vedere al genezei disfuncției de coagulare, este indicat să se distingă formele imune, dobândite și genetice de coagulopatie.
Formele dobândite de coagulopatie se pot datora tulburării funcției hepatice, utilizării diferitelor anticoagulante, inclusiv warfarina , absorbției insuficiente a vitaminei K și consumului crescut de componente ale sistemului de coagulare a sângelui pe fundalul DIC .
Unele tipuri de veninuri de șarpe hemotoxice pot provoca, de asemenea, coagulopatie , cum ar fi veninurile de viperă , viperă și alte specii din familia viperelor ; unele tipuri de febră hemoragică virală , inclusiv febra dengue și sindromul de șoc dengue; uneori cauzate de leucemie .
Formele autoimune de coagulopatie sunt cauzate de apariția de anticorpi (inhibitori de coagulare) la factorii de coagulare a sângelui sau fosfolipide . Cea mai frecventă coagulopatie a genezei imune pe fondul sindromului antifosfolipidic ( sindromul antifosfolipidic ).
La unii oameni, activitatea genelor responsabile de sinteza factorilor de coagulare este perturbată. Dintre coagulopatii, hemofilia A și B și boala von Willebrand sunt cele mai frecvente . Tulburările genetice mai rare includ hemofilia C , hipoproconvertinemia și o serie de alte anomalii.
Hemoragii de diferite localizări.
Sânge | |
---|---|
hematopoieza | |
Componente | |
Biochimie | |
Boli | |
Vezi și: Hematologie , Oncohematologie |
Dicționare și enciclopedii | |
---|---|
În cataloagele bibliografice |