Scrisul turkmen

Scrierea turkmenă  este scrierea limbii turkmene . În prezent, turkmenii din Turkmenistan și Uzbekistan folosesc alfabetul bazat pe alfabetul latin, iar turkmenii din țările din Orientul Apropiat și Mijlociu folosesc versiunea persană a alfabetului arab .

Alfabetul arab

Limba scrisă turkmenă s-a format în secolele XIII-XIV [1] . La acea vreme, alfabetul arab era folosit pentru scris. Deja în secolul al XVIII-lea exista o literatură bogată în limba turkmenă. În același timp, alfabetizarea populației în limba maternă, chiar și la sfârșitul secolului al XIX-lea, era mai mică de 1%, publicarea de carte era extrem de limitată, primul manual în limba turkmenă a apărut abia în 1913, iar primul ziar („ ziar autohton transcaspic ”) – în 1914 [2 ] .

Scrierea arabă nu a fost adaptată la trăsăturile fonetice ale limbilor turcice. Deci, nu avea semne care să desemneze sunetele specifice ale limbii turkmene și, în același timp, existau multe litere pentru a desemna sunete arabe care nu erau în limba turkmenă.

În primii ani de la stabilirea puterii sovietice, alfabetul arab al turkmenilor din URSS a fost reformat de două ori - în 1922 și 1925. În timpul reformelor, au fost introduse litere cu semne diacritice pentru a desemna fonemele turcești și au fost desființate literele pentru sunetele care lipsesc în limba turkmenă [3] .

Turkmenii din Afganistan , Irak și Iran folosesc încă o scriere arabă [1] .

Latin Yanalif

În ianuarie 1925, pe paginile ziarului republican „ Turkmenistan ”, a fost pusă întrebarea cu privire la trecerea la un nou alfabet latinizat - yanalif . După primul Congres turcologic al întregii uniuni de la Baku (februarie-martie 1926), Consiliul Academic de Stat din cadrul Comisariatului Poporului pentru Educație al RSS Turkmene a elaborat un proiect al unui nou alfabet. La începutul anului 1927, acest alfabet a fost publicat în presă [3] . Prima schiță a alfabetului romanizat turkmen a inclus următoarele litere: A a, Ə ә, B b, C c, Ç ç, D d, E e, F f, G g, Ƣ ƣ, H h, I i, J j, K k , L l, M m, N n, Ꞑ ꞑ, O o, Ɵɵ ɵɵ, P p, Q q, R r, S s, Ş ş, T t, U u, Y y, V v, X x, Į į, Zz, Ƶ ƶ, ' [4] .

La 3 ianuarie 1928, noul alfabet latinizat finalizat a fost aprobat de Comitetul Executiv Central al RSS Turkmene. A început imediat să publice o parte din materialele media, iar din septembrie 1928 a început să prindă rădăcini în instituțiile de învățământ. Tranziția finală la noul alfabet în toate zonele oficiale a fost efectuată până în mai 1929 [3] .

Inițial, noul alfabet avea 40 de litere: A a, Aa aa, B c, C c, Ç ç, D d, E e, Ə ә, F f, G g, Ƣ ƣ, H h, I i, Ii ii , J j, K k, L ʟ, M m, N n, Ꞑ ꞑ, O o, Oo oo, Ɵɵ ɵɵ, P p, Q q, R r, S s, Ş ş, T t, U u, Uu uu , V v, X x, Y y, Yy yy, Z z, Ƶ ƶ, b b, b b b .

Deja în 1930, la prima Conferință științifică lingvistică , digrafele care denotă vocalele lungi au fost oficial excluse din alfabet. În 1934, prin hotărâre a comisiei de ortografie, literele ƣ și q au fost excluse , iar după încă 2 ani - x . În locul literelor excluse au început să fie folosite literele g, k , respectiv h [3] .

chirilic

La sfârșitul anilor 1930, procesul de chirilizare a scripturilor a început în întreaga URSS. În ianuarie 1939, ziarul „ Sovet Tyrkmenistan ” a publicat o scrisoare din partea profesorilor din Ashgabat și din regiunea Ashgabat, cu inițiativa de a transfera scrisoarea turkmenă în baza chirilică. Prezidiul Sovietului Suprem al RSS Turkmen a instruit Institutul de Cercetare a Limbii și Literaturii să elaboreze un nou alfabet. La elaborarea noului scenariu au luat parte și profesorii Institutului Pedagogic Așgabat și lucrătorii de presă. În aprilie 1940, a fost publicat proiectul alfabetului.

În mai 1940, Consiliul Comisarilor Poporului din RSS Turkmenă a adoptat o rezoluție privind trecerea la noul alfabet al tuturor instituțiilor de stat și publice de la 1 iulie 1940 și începerea predării noului alfabet în școli de la 1 septembrie a aceluiași curs. anul [3] .

Singura precizare făcută mai târziu alfabetului chirilic turkmen a fost schimbarea locației literei ъ : dacă inițial era situată după i , atunci din 1954 a început să fie situată între u și y [3] .

Alfabetul chirilic turkmen:

Alfabetul chirilic turkmen a fost complet retras din sferele oficiale de utilizare până în 2000 [5] .

Latină modernă

După prăbușirea URSS la începutul anilor 1990, problema trecerii la grafia latină a fost pusă în Turkmenistan. Un grup de oameni de știință de la Institutul de Lingvistică, condus de M. Soegov, a dezvoltat prima versiune a noului alfabet. Acest proiect a fost publicat în ziarul „ Turkmenistan ” la 19 august 1992. În același an, au fost propuse o serie de alte proiecte [5] . Alfabetul turkmen al eșantionului din 1992 a avut următoarea compoziție: A a, B b, C c, D d, E e, Ea ea, F f, G g, H h, I i, J j, Jh jh, K k , L l , M m, N n, Ng ng, O o, Q q, P p, R r, S s, Sh sh, T t, Ts ts, U u, V v, W w, X x, Y y, Z z . O caracteristică a acestui proiect a fost utilizarea neconvențională a semnelor q, v, x  - acestea trebuiau să înlocuiască literele chirilice ө, ү, ы, respectiv [6] .

În ianuarie 1993, la Academia de Științe din Turkmenistan a avut loc o întâlnire cu privire la problema noului alfabet , la care a fost formată o comisie pentru dezvoltarea alfabetului. S. A. Niyazov a devenit președintele comisiei . În februarie, o nouă versiune a alfabetului a fost publicată în presă. La 12 aprilie 1993, Majlis a aprobat un decret prezidențial privind un nou alfabet [5] . Noul alfabet turkmen avea următoarele caractere: Aa Bb Çç Dd Ee Ää Ff Gg Hh Ii Jj £ſ Kk Ll Mm Nn ​​​​Ññ Oo Öö Pp Rr Ss $¢ Tt Uu Üü Ww Yy ¥ÿ Zz . O caracteristică a acestui alfabet a fost folosirea semnelor valutare  - dolar, yen și liră pentru a desemna unele sunete specifice limbii turkmene [6] .

Curând, în locul acestui alfabet a fost introdusă o altă variantă, care este folosită și astăzi. Din anul 2000, acest alfabet a devenit singurul acceptabil în toate sferele oficiale ale Turkmenistanului [5] .

Alfabetul turkmen modern [1] :

Transferul alfabetului turkmen la baza grafică latină a fost realizat fără a ține cont de posibilitățile reale ale țării, ceea ce a avut un impact negativ asupra calității educației. De exemplu, elevii de clasa întâi au învățat un nou alfabet latinizat, dar în anul următor au fost nevoiți să învețe și chirilica, deoarece nu au fost publicate manuale noi pentru clasa a II-a. Această situație este observată de 5-6 ani de la începutul reformei [7] .

Adaptare pentru texte străine

La transferul numelor turkmene în texte în limbi străine, în primul rând în engleză, inclusiv în documente oficiale, apare adesea adaptarea suplimentară a acestora. :

• Litera Ç este înlocuită cu digraful Ch.
• Litera Ň se înlocuiește cu digraful Ng.
• Litera Ş se înlocuieşte cu digraful Sh.
• Litera W este înlocuită cu litera V.
• Litera Ž este înlocuită cu digraful Zh.

Se pot pierde și orice semne diacritice.

Tabel comparativ al alfabetelor [3] [6]

Note

1. ↑ 1 2 3 Limbile popoarelor Federației Ruse și ale statelor vecine. - M. : Nauka, 2005. - T. 3. - S. 138. - 606 p. - 1200 de exemplare.  — ISBN 5-02-011237-2 .
2. ↑ M. I. Isaev. Construcția limbii în URSS. - M . : „Nauka”, 1979. - S. 85-90. — 352 p. - 2650 de exemplare.
3. ↑ 1 2 3 4 5 6 7 B. Charyyarov. Din istoria alfabetului turkmen  // Probleme de îmbunătățire a alfabetelor limbilor turcice ale URSS. - M .: Nauka, 1972. - S. 149-156 . (Rusă)
4. ↑ Turkmenistan. - 1927. - Nr. 175. - P. 5.
5. ↑ 1 2 3 4 M. Soegov. Noul alfabet turkmen: câteva probleme în dezvoltarea și adoptarea sa . - İktisat ve Girişimcilik Üniversitesi, Türk Dünyası Kırgız - Türk Sosyal Bilimler Enstitüsü. Arhivat din original pe 2 aprilie 2015.
6. ↑ 1 2 3 Michael Everson. Unele alfabete turcene  (engleză) . Unicode (06/01/2000). Consultat la 6 decembrie 2014. Arhivat din original la 31 iulie 2015.
7. ↑ Educația în Turkmenistan. Raportare (link inaccesibil) . Inițiativa Turkmenă pentru Drepturile Omului (mai 2004). Preluat la 4 decembrie 2012. Arhivat din original la 31 iulie 2011. (nedefinit) 
8. ↑ Türkmen Ýazuw Kadalary. - 1392 CX. - 50 s. Arhivat 3 martie 2016 la Wayback Machine Arhivată copie (link indisponibil) . Consultat la 1 decembrie 2014. Arhivat din original pe 3 martie 2016. (nedefinit)