Scriere uzbecă

Scrierea uzbecă ( uzb. Oʻzbek yozuvi, Ўzbek yozuvi ) este limba scrisă a limbii uzbece . În timpul existenței sale, și-a schimbat de mai multe ori baza grafică și a fost reformată în mod repetat. În prezent, limba uzbecă este scrisă în latină (în scriere oficială în Uzbekistan ), chirilică (în Kârgâzstan , Tadjikistan și Kazahstan , folosită pe scară largă în Uzbekistan) și în grafie arabă (în Afganistan ).

Alfabetul arab

Până în secolele 8-9, strămoșii uzbecilor au folosit diferite scripturi - scrierea veche uigură , scrierea antică khorezmiană și runele turcești . După cucerirea arabă a Asiei Centrale , acolo a fost adoptat alfabetul arab [1] .

Cele mai vechi monumente scrise ale limbii uzbece vechi datează din secolul al XI-lea. În ele au fost folosite următoarele litere : În același timp, literele ﺡ ,ت ,ﻉ ,ﻅ ,ﻁ ,ﺽ ,ﺹ ,ﺫ au fost folosite numai în împrumuturile arabe [2] . Pe măsură ce împrumuturile din farsi pătrund în limba uzbecă veche , alfabetul include literele چ și پ (pentru sunetele [h] și [p]), apar și alte schimbări care aduc alfabetul arab mai aproape de nevoile foneticii turcești. Drept urmare, în secolul al XV-lea, alfabetul vechii limbi literare uzbece a început să arate astfel :

După aderarea Asiei Centrale la Imperiul Rus , începând cu anii 1860, funcțiile scrisului uzbec s-au extins considerabil. În special, a început tipărirea în masă, au apărut ziare și reviste și s-a extins utilizarea scrisului în domeniul educației. În acest sens, au existat unele îmbunătățiri în compoziția alfabetului uzbec [3] . Deci, literele گ și ڭ, ڴ au fost introduse în alfabet pentru a desemna sunetele [g] și [ң]. Cu toate acestea, la acea vreme, scrierea uzbecă nu avea nicio normă, iar diferite ediții foloseau versiuni diferite ale alfabetului și ortografiei [1] .

După revoluția din 1917, a început o discuție largă cu privire la reforma scrisului uzbec. În 1918-1922, membrii societății filologice „Chigatai Gurungi” au luat parte activ la aceasta. În acel moment, au apărut trei puncte de vedere principale asupra viitorului alfabetului. Așa-zișii „ortografi vechi” au sugerat folosirea grafiei arabe fără nicio modificare, „ortografii de mijloc” au propus introducerea a 6 caractere suplimentare în alfabet pentru a desemna sunetele vocale, „noii ortografi”, pe lângă introducerea semnelor pentru vocale, au propus eliminând din alfabet literele folosite numai în cuvintele arabe [ 1] . În ianuarie 1921, Congresul I Regional privind alfabetul și ortografia uzbecă, desfășurat la Tașkent , a aprobat proiectul de reformă al lui A. Fitrat . Conform proiectului, în loc de 4 stiluri de litere arabe, trebuia să lase doar unul, cel inițial, pentru a exclude literele folosite doar în cuvintele arabe și pentru a introduce litere separate pentru vocale. Acest proiect nu a fost implementat [2] .

Punctul în disputele privind reforma grafiei uzbece pe baza grafică arabă a fost pus în octombrie 1923 la Prima Conferință ortografică a uzbecilor din Asia Centrală, desfășurată la Bukhara . În general, propunerile „noilor ortografi ” au fost acceptate, iar alfabetul a luat următoarea formă : Acest alfabet a fost aprobat oficial la 18 octombrie 1923 de către Comisarul Poporului pentru Educație al ASSR Turkestan . Sub această formă, alfabetul a funcționat în URSS până în 1930 [1] .

În Afganistan, pentru limba uzbecă, se folosește în prezent o versiune ușor diferită a alfabetului bazată pe alfabetul arabo-persan :[4] .

Yanalif

Problema trecerii limbii uzbece la alfabetul latin a fost ridicată încă din 1920. În ianuarie 1921, s-a discutat la congresul regional de la Tașkent, dar apoi susținătorii romanizării nu au primit aprobarea numeroșilor adepți ai reformei grafiei arabe. Această problemă a fost ridicată pentru a doua oară în 1926 la primul Congres turcologic de la Baku . La acest congres, a fost aprobată trecerea tuturor limbilor turcice ale popoarelor URSS la noul alfabet latin - yanalif . Pentru a implementa tranziția la alfabetul latin, a fost creat un nou Comitet al alfabetului sub Prezidiul Comitetului Executiv Central al Sovietelor din RSS uzbecă . Pe paginile presei s-au discutat pe larg diverse proiecte ale noului alfabet, diverse întâlniri, întâlniri, conferințe. A izbucnit o discuţie semnificativă pe tema afişării sinharmonismului în scris ; ca urmare, s-a hotărât afișarea în scris a sinarmonizismului, pentru care s-au introdus în alfabet 9 litere pentru afișarea vocalelor [1] .

La conferința ortografică republicană de la Samarkand , desfășurată în mai 1929, a fost aprobat un nou alfabet uzbec de 34 de caractere [1] :

În ianuarie 1934, la Congresul Republican pentru Limbă și Ortografie, s-a decis excluderea literelor Ө ө, Y y și b b din alfabetul uzbec și, de asemenea, limitarea utilizării literei Ə ə, înlocuind-o în multe cazuri. cu A a. Decizia a fost aprobată de Prezidiul Comitetului Executiv Central al Sovietelor din RSS Uzbek la 13 martie 1934. Această reformă a simplificat ortografia uzbecă, dar nu i-a rezolvat toate problemele [2] . În acest sens, în 1937, o echipă de oameni de știință condusă de A.K. Borovkov a început să dezvolte o nouă versiune a alfabetului și a ortografiei uzbece. Alfabetul alcătuit de această echipă a avut următoarea formă: A a, B b, V v, G g, D d, E e, Ƶ ƶ, Z z, I i, J j, K k, L l, M m, N n, Å å, O o, P p, R r, S s, T t, U u, F f, X x, C c, Ş ş, Ç ç, Q q, Ƣ ƣ, H h, Ꞑ ꞑ . Cu toate acestea, la acea vreme, procesul de Chirilicizare lua deja avânt în URSS , ceea ce a făcut ca reforma alfabetului latinizat să fie irelevantă [1] .

chirilic

În 1939, a fost înființată o comisie în cadrul Colegiului Comisariatului Poporului pentru Educație din RSS Uzbek pentru a dezvolta alfabetul uzbec bazat pe alfabetul chirilic . Această comisie a dezvoltat un alfabet care includea toate cele 33 de litere ale alfabetului rus , precum și caracterele suplimentare Ң ң, Ҷ ҷ, Ө ө, Қ қ, Ƶ ƶ, Ҳ ҳ şi un apostrof . Cu toate acestea, acest proiect a fost puternic criticat de lingviști și educatori pentru volumul său și prezența unor litere suplimentare. Majoritatea criticilor au sugerat ca literele Щ Щ și Ы ы să fie excluse din alfabet. Unii au considerat necesar să excludă și literele E e, E e, C c, Yu u, I am. S-a propus să se accepte litera Aa pentru sunetul [ɔ], iar pentru [ä] să se folosească Ə ə. Pe lângă proiectul principal al alfabetului chirilic uzbec, au fost propuse o serie de altele [1] :

În cele din urmă, a fost determinată în cele din urmă compoziția alfabetului și la 8 mai 1940, sesiunea a III-a a Sovietului Suprem al RSS uzbece a adoptat o lege privind trecerea la un alfabet bazat pe grafica rusă. Alfabetul a primit următoarea formă [1] :

Termenul limită pentru trecerea la noul alfabet a fost stabilit înainte de 1 ianuarie 1942. Au fost discutate în mod repetat deficiențe separate ale alfabetului, au fost propuse opțiuni pentru eliminarea lor: de exemplu, pentru a introduce literele Щ sh și ы s în alfabet, pentru a exclude Ҳ ҳ, pentru a schimba ordinea literelor în alfabet, pentru a înlocui afișarea sunetului nelabializat [a] cu litera O o pentru altceva. Totuși, singura modificare a fost înlocuirea apostrofului cu litera ъ în 1956 [2] .

În ciuda reformelor ulterioare, acest alfabet este încă folosit atât în ​​Uzbekistan, cât și în țările vecine ( Tadjikistan , Kârgâzstan și Kazahstan ).

Latină modernă

În noiembrie 1991, în timpul prăbușirii URSS , a avut loc o conferință la Istanbul , la care reprezentanții republicilor turce ale URSS și Rusia au susținut proiectul de trecere a alfabetului turcesc la alfabetul latin, cât mai aproape de alfabetul turc . . Pe viitor, participanții la conferință au intenționat să ceară autorităților republicilor lor să treacă la acest alfabet [5] .

La 2 septembrie 1993, președintele Uzbekistanului I. Karimov a semnat legea „Cu privire la introducerea alfabetului uzbec bazat pe grafia latină”. Noul alfabet în termeni generali a coincis cu proiectul propus la Istanbul [5] . Alfabetul include următoarele caractere [6] : A a, B b, C c, D d, E e, F f, G g, H h, I i, J j, K k, L l, M m, N n, O o, P p, Q q, R r, S s, T t, U u, V v, X x, Y y, Z z, Ç ç, Ğ ğ, Ɉ ɉ, Ñ ñ, Ö ö, Ş ş, ʼ .

Cu toate acestea, deja în mai 1995, acest alfabet a fost revizuit și a fost introdusă o altă versiune. Principala sa diferență a fost absența literelor cu semne diacritice . Literele Ç ç, Ş ş, Ğ ğ, Ö ö, Ñ ñ, Ɉ ɉ au fost înlocuite cu Ch ch, Sh sh, Gʻ gʻ, Oʻ oʻ, Ng ng, respectiv J j [7] . Alfabetul a luat următoarea formă:

Noul alfabet a fost în esență o simplă transliterare a alfabetului chirilic și nu a rezolvat problemele de ortografie care fuseseră discutate în mod repetat de la mijlocul secolului al XX-lea. Singura modificare a fost eliminarea literelor „e”, „ё”, „yu”, „ya” din alfabet și înlocuirea lor cu combinațiile de litere ye, yo, yu, ya. Inițial, trecerea la noul alfabet era planificată să fie finalizată până în 2000, apoi termenul limită a fost mutat în 2005 [5] și apoi în 2010 [8] . După aceea, termenul limită a fost mutat în 2015, dar chiar și până atunci tranziția la alfabetul latin în Uzbekistan era departe de a fi finalizată: sectorul educației și parțial munca de birou au fost transferate în alfabetul latin, dar ziarele și revistele continuă să fie publicate. în chirilică, aproximativ 70% din literatură este tipărită pe ea. În publicitate, la televiziune și pe internet, se folosesc atât chirilica, cât și latină [9] [8] . În 2018, a fost anunțat un nou termen de finalizare a tranziției - 2021 [10] , iar în 2021 termenul a fost amânat la 1 ianuarie 2023 [11] .

Formal, există trei tipuri de apostrofe în uzbecă : direct tipografic ( U+02BC ʼ ), tipografic inversat ( U+02BB ʻ ), și dactilografiată directă ( U+0027 ' ). Conform standardului Unicode, modificatorii de litere ar trebui folosiți pentru primele două , dar în practică, ghilimele simple sunt adesea folosite ( U+2019 ' și U+2018 ' ) din cauza simplității sale, în plus, tipografii desenează adesea doar glife obișnuite, iar fonturile nu au aceste apostrofe. Apostroful dactilografiat nu este recomandat pentru aspect. [12] [13] .

În manuscris, în loc de apostrof inversat <ʻ>, se scrie o tildă , respectiv: [14] .

În 2018, a fost publicat un alt proiect al reformei alfabetului. S-a propus, printre altele, înlocuirea digrafelor Ch ch, Sh sh, Gʻ gʻ, Oʻ oʻ cu Ç ç, Ş ş, Ğ ğ, respectiv Ŏ ŏ [15] .

În 2019, a fost publicat un alt proiect de reformă: Ch ch, Sh sh, Gʻ gʻ, Oʻ oʻ sunt înlocuite cu Ç ç, Ş ş, Ǵ ǵ, Ó ó , iar litera C c este reintrodusă [16] .

În martie 2021, a fost publicat un proiect de reformă, conform căruia Ch ch, Sh sh, Gʻ gʻ, Oʻ oʻ sunt înlocuite cu Ç ç, Ş ş, Ḡ ḡ, Ō ō [17] .

În noiembrie 2021, o altă versiune a reformei a fost aprobată de lingviști. Potrivit acestuia, literele Ch ch, Sh sh, Gʻ gʻ, Oʻ oʻ sunt înlocuite cu Ç ç, Ş ş, Ğ ğ, Ō ō , iar în locul combinaţiei de litere Ng ng este introdusă litera Ñ ñ [18] .

Corespondența între litere ale diferitelor alfabete

Mai jos este un tabel de corespondențe între literele alfabetului uzbec [1] [19] [20] .

• Literele chirilice Yo yo, Yu yu, I am în alfabetul latin modern sunt desemnate prin combinații de litere Yo yo, Yu yu, Ya ya .
• Ts chirilic se transmite prin Ts ts sau S s [21] .

Note

1. ↑ 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 S. I. Ibragimov. Alfabetul uzbec și problemele îmbunătățirii sale // Probleme de îmbunătățire a alfabetelor limbilor turcice ale URSS. - M .: Nauka, 1972. - S. 157-173 .
2. ↑ 1 2 3 4 S. Ibragimov. Ortografia limbii uzbece // Ortografia limbilor literare turcice ale URSS. - M . : „Nauka”, 1973. - S. 218-227 .
3. ↑ M. I. Isaev. Construcția limbii în URSS. - M . : „Nauka”, 1979. - S. 71-79. — 352 p. - 2650 de exemplare.
4. ↑ Cerințe locale ale computerului pentru Afganistan . Consultat la 1 aprilie 2015. Arhivat din original pe 2 aprilie 2015. (nedefinit)
5. ↑ 1 2 3 A. A. Kosmarsky. Semnificațiile latinizării în Uzbekistan (sfârșitul secolului XX - începutul secolului XXI)  // Buletinul Eurasiei. - 2003. - Emisiune. 3 . - S. 62-85 . — ISSN 1727-1770 . Arhivat din original pe 2 aprilie 2015.
6. ↑ Özbekiston Respublikasiniñ Qonuni. Lotin yozuviga asoslañan özbek alifbosini joriy etiş töğrisida  (Uzb.) (09.02.1993). Consultat la 1 aprilie 2015. Arhivat din original pe 16 octombrie 2014.
7. ↑ Uzbekiston republicasining „Lotin yozuviga asoslangan uzbek alifbosini zhoriy etish tҞғrisida”gi konuniga ўzgartishlar kiritish haqida (05/06/1995). Consultat la 1 aprilie 2015. Arhivat din original pe 20 octombrie 2014. (nedefinit)
8. ↑ 1 2 P. I. Dyatlenko. Reforme lingvistice în Asia Centrală: tendințe, obiective, rezultate  // Buletinul Eurasiei. - 2008. - Emisiune. 4 . - S. 80-109 . — ISSN 1727-1770 . Arhivat din original pe 2 aprilie 2015.
9. ↑ Limba uzbecă: pentru adulți - chirilic, pentru copii - latină . sarty.kz Consultat la 3 aprilie 2015. Arhivat din original pe 7 aprilie 2015. (nedefinit)
10. ↑ Uzbekistanul în 2021 va trece complet la grafia latină . Preluat la 26 mai 2019. Arhivat din original la 27 mai 2019. (nedefinit)
11. ↑ În Uzbekistan, în 2023, alfabetul uzbec în munca de birou va fi transferat din grafia chirilică în grafia latină  (12 februarie 2021). Arhivat 15 mai 2021. Preluat la 12 februarie 2021.
12. ↑ Note despre uzbec, latină Arhivat 12 iulie 2020 la Wayback Machine // The Unicode Consortium.
13. ↑ Gillam, Richard. Unicode demistificat: un ghid practic al programatorului pentru standardul de codificare. - Addison-Wesley: 2003. - P. 452.
14. ↑ Safarova R., Inoyatova M., Shokirova M., Shermamatova L. Alifbe. - Toșkent: Maʼnaviyat, 2014. - S. 66.
15. ↑ Lotin yozuviga asoslangan ўzbek alifbosi ҳakhida ishchi guruҳning sҞnggi hulosashi = Rezultatele finale ale grupului de lucru privind alfabetul latin uzbec  (uzb.) . Agenția Națională de Știri din Uzbekistan (6 noiembrie 2018). Consultat la 17 noiembrie 2018. Arhivat din original la 15 septembrie 2019.
16. ↑ O versiune actualizată a alfabetului a fost prezentată în Uzbekistan . Preluat la 26 mai 2019. Arhivat din original la 27 mai 2019. (nedefinit)
17. ↑ Schiță de nou alfabet uzbec trimisă spre discuție . Newspaper.uz (16 martie 2021). Preluat la 2 aprilie 2021. Arhivat din original la 16 martie 2021. (Rusă)
18. ↑ Specialiștii lingvistici propun schimbarea unor litere ale alfabetului uzbec . Uzreport (15 noiembrie 2021). Preluat la 29 noiembrie 2021. Arhivat din original la 29 noiembrie 2021. (Rusă)
19. ↑ Romanizare  uzbecă . Institutul Limbii Estone (23.09.2012). Consultat la 1 aprilie 2015. Arhivat din original pe 2 aprilie 2015.
20. ↑ Hodzhiev A.P. Limba uzbecă // Limbi ale lumii: limbi turcești. - M . : Institutul de Lingvistică al Academiei Ruse de Științe, 1996. - P. 427. - (Limbile Eurasiei).
21. ↑ New Uzbek Latin Alphabet (1995) (link indisponibil) . Oxus Communications. Consultat la 1 aprilie 2015. Arhivat din original pe 15 septembrie 2012. (nedefinit)