Fabre d'Olivet, Antoine
| Antoine Fabre d'Olivet | |
|---|---|
| fr. Antoine Fabre d'Olivet | |
| Numele la naștere | fr. Antoine Fabre |
| Data nașterii | 8 decembrie 1767 |
| Locul nașterii |
|
| Data mortii | 27 martie 1825 (în vârstă de 57 de ani) |
| Un loc al morții | Paris |
| Țară | Franţa |
| Limba(e) lucrărilor | fr. |
| Direcţie | Ocultism |
| Interese principale | Mistic |
| Fișiere media la Wikimedia Commons | |
Antoine Fabre d'Olivet ( franceză Antoine Fabre d'Olivet , 8 decembrie 1767, Gange , Franța - 27 martie 1825, Paris ) - dramaturg francez , polimat și filosof mistic [1] , care a scris despre originalul sacru limbajul tuturor popoarelor („Limba ebraică restaurată”, 1815), despre cosmogonie și poligenism , originea omului pe Pământ din diverse surse („Istoria filozofică a rasei umane”, 1824).
Biografie
Dintr -o familie protestantă . În timpul Revoluţiei , el a aparţinut iacobinilor . Din 1789 a scris pentru teatru, piesele sale revoluționare sclipesc uneori cu umor autentic, dar în general există prea multă raționament. [unu]
Din 1791 s-a îndepărtat de politică. A încercat să descopere sistemul muzical antic grecesc, a crezut că a reușit și a scris un oratoriu (1804) după sistemul său, interpretat public; s-a dovedit că acesta nu este un sistem grecesc, ci așa-numitul mod plagal . [unu]
Interesat de teosofie și ocultism . Studiind limbile și sistemele cosmogonice ale popoarelor din Orientul antic, el a dobândit o mare erudiție, care s-a reflectat în ipoteze absolut fantastice în cărțile sale. Deci, în narațiunea Sfintelor Scripturi , el încearcă să prindă o semnificație simbolică deosebită [1] :
Și în alfabet , el caută și sensuri ascunse: A , de exemplu, este un simbol al puterii, T este un simbol al naturii, divizat și divizibil etc. („La Langue hébraïque restituée”, 1816) [1] .
A murit de apoplexie . A fost înmormântat în cimitirul Père Lachaise .
Creativitate
Cele mai bune dintre piesele sale revoluționare:
- Genie de la nation (1789),
- „Quatorze juillet” (1790),
- Amphigouri (1791),
- „Miroir de la verite”
El a scris:
- „Guérison de Rodolphe Grivel” (1811);
- „La Langue hébraïque restituée” (1815) – cunoscută drept „Limba ebraică restaurată”, dar netradusă încă în rusă.
- „Histoire philosophique du genre humain” (1824), unde își propune să facă din Europa o teocrație generală sub primatul Papei . Titlul complet în traducerea rusă din 2018: „ Istoria filozofică a rasei umane sau a Omului , considerate în starea socială în relațiile lor politice și religioase, în toate epocile și între diferitele popoare ale pământului” [2] .
- Toulon soumis, operă pusă în scenă în 1794;
- „Sage de l'Indostan” - dramă filosofică (1796);
- „Azalaïs” sau „Gentil Aimar” (1800);
- Lettres à Sophie sur l'histoire (1801);
- „Trobadour”, cântece din Languedoc din secolul al XIII-lea. (1804).
Tradus și comentat Versurile de aur ale lui Pitagora ( Vers dorés de Pythagore , 1813). Titlul complet în traducerea rusă din 2017: „ Poemele de aur ale lui Pitagora , explicate și traduse pentru prima dată în versuri franceze eumolpice , precedate de un discurs despre esența și forma poeziei printre principalele popoare ale pământului” [3]. ] .
Note
- ↑ 1 2 3 4 5 Fabre d'Olivet, Antoine // Dicționar enciclopedic al lui Brockhaus și Efron : în 86 de volume (82 de volume și 4 suplimentare). - Sankt Petersburg. , 1890-1907.
- ↑ Per. din fr. V. Tkachenko-Hildebrandt. - Sankt Petersburg: Aleteyya, 2018. - 432 p. ISBN 978-5-906980-77-9
- ↑ Per. din fr. V. Tkachenko-Hildebrandt. - Sankt Petersburg: Aleteyya, 2017. - 272 p. ISBN 978-5-906910-26-4
Literatură
- Fabre d'Olivet (1767-1825): Contribution à l'étude des aspects religieux du romantisme/ Léon Cellier et Jean-Claude Richard (ed.). Paris: Nizet, 1953 (Reed.: Geneve: Slatkine, 1998)
Link -uri
- Biografia lui Fabre d'Olivet - Paul Sedir, tradus de Vladimir Tkachenko-Hildebrandt
- „Cosmogonia lui Moise” , - Fabre d'Olivet, traducere de V. N. Zapryagaev, 1911
 Dicționare și enciclopedii |
| |||
|---|---|---|---|---|
| Genealogie și necropole | ||||
| ||||