(925) Alfonsina

(925) Alfonsina
Asteroid
Deschidere
Descoperitor Jose Comas Sola
Locul de detectare Observatorul Fabra (Barcelona)
Data descoperirii 13 ianuarie 1920
Eponim

Alfonso al X -lea și Alfonso al XIII-lea

(Regii Castiliei și Spaniei)
Denumiri alternative A920AA; 1920 GM; A902ED; 1902 ED
Categorie inelul principal
Caracteristicile orbitale
Epocă 27 aprilie 2019
JD 2458600,5
Excentricitate ( e ) 0,07914
Axa majoră ( a ) 404,257 milioane km
(2,70229 AU )
Periheliu ( q ) 372,264 milioane km
(2,48843 AU)
Aphelios ( Q ) 436,25 milioane km
(2,91615 AU)
Perioada orbitală ( P ) 1622.544 zile (4.442 ani )
Viteza orbitală medie 18,09 km / s
Înclinație ( i ) 21.084 °
Longitudinea nodului ascendent (Ω) 299,539°
Argument de periheliu (ω) 202,083°
Anomalii medii ( M ) 112,560°
caracteristici fizice
Diametru 57,5 km
Perioada de rotație 7.88 ore
Clasa spectrală S
Amploarea aparentă 13,68 m (curent)
Mărimea absolută 8,33 m
Albedo 0,248
Distanța actuală de la Soare 2.542 a. e.
Distanța actuală față de Pământ 3.344 a. e.
Informații în Wikidata  ?

(925) Alfonsina ( lat.  Alphonsina  - un asteroid din centura principală de asteroizi , aparținând clasei spectrale S. Asteroidul a fost descoperit la 13 ianuarie 1920 de astronomul catalan Josep Comas Sola la Observatorul Fabra din Barcelona și numit după Regii spanioli Alfonso X și Alfonso XIII. Prima observație a asteroidului datează din 1902. A fost observată de astronomul german Max Wolf la Observatorul Heidelberg din sud-vestul Germaniei [1] [2]

Orbită și clasificare

Asteroidul aparține familiei mari de asteroizi stâncoși Hansa . Această familie se caracterizează printr-o înclinație orbitală mare. Înclinarea orbitei este de 21°. Această familie include mai mult de o mie de membri cunoscuți, printre care Alfonsina este unul dintre cei mai mari reprezentanți. Conform estimărilor moderne, asteroidul are un diametru mediu de aproximativ 57 km [3] , iar progenitorul familiei de asteroizi (480) Hansa are ceva mai puțin de 56 km. [patru]

Forma și rotația

Alfonsina are o dimensiune între 54,34 și 63,52 kilometri în diametru și suprafața sa are un albedo între 0,204 și 0,2786 [ 5] [6] [7] [8] [9] [10 ] Pe baza datelor privind ocultările stelelor de către asteroizi , din 2003, a fost obținut un model de asteroid alungit cu un albedo mediu de 0,2266 și un diametru de 58,06 kilometri. [unsprezece]

Vezi și

Note

  1. Lutz D. Schmadel. Dicţionar de nume de planete minore . — Springer Science & Business Media, 2012-06-10. — 1458 p. — ISBN 9783642297182 .
  2. ↑ (925 ) Alphonsina   // Dicționarul numelor de planete minore / Lutz D. Schmadel. — Berlin, Heidelberg: Springer Berlin Heidelberg, 2007. — P. 82–82 . — ISBN 9783540299257 . - doi : 10.1007/978-3-540-29925-7_926 .
  3. JPL Small-Body Database Browser . ssd.jpl.nasa.gov. Preluat: 22 august 2019.
  4. JPL Small-Body Database Browser . ssd.jpl.nasa.gov. Preluat: 22 august 2019.
  5. Adrian Galad , Frederick Pilcher, Brian D. Warner, Tsutomu Hayamizu, John Talbot. Combinând modele de asteroizi derivate prin inversarea curbei luminii cu siluete de ocultare a asteroidului  . — 21-04-2011. - doi : 10.1016/j.icarus.2011.03.016 .
  6. Joseph R. Masiero, T. Grav, A. K. Mainzer , C. R. Nugent, J. M. Bauer. Asteroizi din centura principală cu WISE/NEOWISE: Albedouri în infraroșu apropiat  // The Astrophysical Journal. — 01-08-2014. - T. 791 . - S. 121 . — ISSN 0004-637X . - doi : 10.1088/0004-637X/791/2/121 .
  7. A. Mainzer , T. Grav, J. Masiero, E. Hand, J. Bauer. Studii NEOWISE ale asteroizilor clasificați spectrofotometric: rezultate preliminare  // The Astrophysical Journal. — 01-11-2011. - T. 741 . - S. 90 . — ISSN 0004-637X . - doi : 10.1088/0004-637X/741/2/90 .
  8. Petr Pravec, Alan W. Harris, Peter Kusnir�k, Adri�n Gal�d, Kamil Hornoch . Mărimile absolute ale asteroizilor și o revizuire a estimărilor de albedo de asteroizi din observațiile termice WISE  // Icarus. — 01-09-2012. - T. 221 . — S. 365–387 . — ISSN 0019-1035 . - doi : 10.1016/j.icarus.2012.07.026 .
  9. Fumihiko Usui, Daisuke Kuroda, Thomas G. Müller, Sunao Hasegawa, Masateru Ishiguro. Catalog de asteroizi folosind Akari: AKARI/IRC Mid-Infrared Asteroid Survey  // Publicații ale Societății Astronomice din Japonia. — 01-10-2011. - T. 63 . - S. 1117-1138 . — ISSN 0004-6264 . - doi : 10.1093/pasj/63.5.1117 .
  10. M.S. Cabrera, C. Nugent, R.M. Cutri, J.M. Bauer, T. Grav. Analiza preliminară a observațiilor criogenice și post-criogenice WISE/NEOWISE cu trei benzi ale  asteroizilor din centura principală . — 25-09-2012. - doi : 10.1088/2041-8205/759/1/L8 .
  11. Vasilij G. Shevchenko, Edward F. Tedesco. Albedo de asteroizi dedus din ocultări stelare  // Icar. - 2006-09-01. - T. 184 . — S. 211–220 . — ISSN 0019-1035 . - doi : 10.1016/j.icarus.2006.04.006 .

Link -uri