Scris găgăuză

Scrierea găgăuză  - scrierea folosită pentru a scrie limba găgăuză . Pe parcursul existenței sale, a funcționat pe diferite baze grafice și a fost reformată în mod repetat. În prezent, sistemul de scriere găgăuză funcționează în alfabetul latin . Există 3 etape în istoria scrierii găgăuze:

• înainte de 1957 – încercări timpurii de a crea scris
• 1957-1993 - scriere bazată pe alfabetul chirilic ;
• din 1993 - scriere modernă bazată pe alfabetul latin.

Experiențe timpurii

Primele publicații ale textelor găgăuzești au fost făcute de omul de știință rus V. A. Moshkov în 1895-1896 ( V. A. Moshkov. Texte găgăuzești. - Proceedings of Society for Archaeology, History and Etnography. - Kazan, 1895-1896. - T. XIII, problema .II. ). Pentru a înregistra textele, a folosit așa-numitul alfabet turcesc al Academiei de Științe, bazat pe baza grafică chirilică. Alfabetul conținea următoarele caractere: a, b, c, d, e, e, g, h, j, i, k, l, m, n, o, p, p, s, t, y, f, x , c , h, sh, s, џ, ӡ, l, h, ā, ē, ī, ō, ӯ, ы̄, ö, ȫ, ÿ, ä, ǟ . Sunetele atenuate erau indicate printr-un singur punct deasupra literei. Macron a notat longitudinea sunetului [1] .

În perioada 1909-1914, profesorul găgăuz M. Chakir a tradus în limba găgăuză și a publicat la Chișinău mai multe cărți cu conținut religios ( Evanghelia , liturghia, istoria bisericii, Hasosolul și psalmii etc.). A folosit un alfabet nu foarte diferit de cel rusesc . Nu conținea litera u și, de asemenea, existau litere și digrafe suplimentare j, i, aa, ee, oo, ii, yy, yuyu [1] .

În 1932-1938, când teritoriul de reședință compactă al găgăuzilor făcea parte din România , Chakir a mai publicat câteva cărți în limba găgăuză, în care se folosea un alfabet latinizat creat pe baza românului . În acest alfabet au fost publicate Evanghelia, „Istoria găgăuzului basarabean” și dicționarul găgăuz-român ( Ciachir M. Dictionar gagauzo (tiurco) - român. - Chișinău, 1938. ). Alfabetul acestor ediții conținea literele a, â, ă, b, c, d, e, f, g, h, i, î, j, l, m, n, o, p, r, s, ș, t, ţ , u, v, ƶ , precum şi di-, tri- şi tetragrafe: aa, ââ, ee, ea, eaea, ii, ia, îa, ăă, io, ioio, iu, iuiu, oo, uu , ce, cea , ci, cia, cio, ciu, dj [1] .

După intrarea în URSS a teritoriului de reședință compactă a găgăuzilor , s-a pus problema creării unui alfabet găgăuz permanent și introducerii acestuia în domeniile educației, editării de carte și mass-media. Pentru a rezolva această problemă în 1947, la Institutul de Lingvistică al Academiei de Științe a URSS a fost creată o comisie condusă de N. K. Dmitriev . Comisia a elaborat un proiect al scenariului găgăuz bazat pe chirilic, dar în acei ani proiectul nu a fost niciodată implementat [1] . În schița alfabetului, trebuia să folosească semnele ө și ү , suplimentare față de alfabetul rus, și să desemneze vocalele lungi cu un macron [2] .

chirilic

La 30 iulie 1957, prin decret al Prezidiului Sovietului Suprem al RSS Moldovei , a fost aprobat alfabetul găgăuz bazat pe alfabetul chirilic. Conținea toate literele alfabetului rus, precum și digrafele Аъ аь, Оь оъ, Уь уь . Africata [j] a fost desemnată în mod inconsecvent fie prin litera zh , fie printr-o combinație de litere j . Cu toate acestea, inconvenientul folosirii digrafelor în scris a forțat în decembrie același an să le înlocuiască cu literele Ӓ ä, Ӧ ö, Ӱ ÿ . În 1968, litera Ӂ ӂ a fost adăugată alfabetului găgăuz . Astfel, alfabetul găgăuz a luat următoarea formă [3] :

Litera Ӓ ӓ desemna o vocală frontală largă non-labală, Ӧ ӧ  - o vocală frontală labială largă, Ӱ ӱ  - o vocală frontală îngustă labială. Vocalele lungi erau indicate prin dublarea literelor. Sunetele iotate din cuvintele native găgăuze au fost notate prin combinații de litere ya, yo, yu, yy . Literele Ё ё, Ш ш, ъ, ь, Yu yu, I, I au fost folosite numai în împrumuturi din limba rusă . Litera E e avea o dublă semnificație - era folosită în afixele de timp prezent ale verbelor cu vocale din spate, precum și în împrumuturile rusești. Înainte de introducerea literei Ӂ ӂ în alfabet , litera Zh avea și o dublă semnificație - africatele [j] în cuvintele găgăuze și sunetul [zh] în împrumuturile rusești [1] .

În 1958, au fost elaborate și aprobate „Regulile de ortografie a limbii găgăuze” (autori L. A. Pokrovskaya și D. N. Tanasoglu). Ortografia a fost bazată pe dialectul Comrat-Chadir-Lung folosind trăsăturile dialectului Vulcănești. Acest alfabet a fost predat în școli și a fost publicată numeroase literaturi educaționale și de ficțiune [3] .

În ciuda faptului că alfabetul chirilic găgăuz a fost abolit oficial încă din anii 1990, unele literaturi religioase au continuat să fie publicate în chirilic încă de la începutul anilor 2010 [4] .

latină

După prăbușirea URSS și traducerea alfabetului moldovenesc în alfabetul latin, s-a pus și problema latinizării alfabetului găgăuz. La 29 ianuarie 1993, Consiliul Suprem al Republicii Găgăuze a adoptat o rezoluție „Cu privire la trecerea grafiei găgăuze în grafia latină”. La 13 mai 1993, această decizie a fost confirmată de Parlamentul Moldovei [5] . Noul alfabet include literele A a, Ä ä, Ă ă, B b, C c, Ç ç, D d, E e, F f, G g, H h, I ı, İ i, J j, K k , L l, M m, N n, O o, Ö ö, P p, R r, S s, Ş ş, T t, Ţ ţ, U u, Ü ü, V v, Y y, Z z . În plus, literele opționale X x, W w, Q q, Â â, Ğ ğ [6] au fost introduse pentru a transmite cuvinte străine neadaptate și nume proprii . În 1996, au fost aduse unele modificări alfabetului latinizat găgăuz: a fost introdusă litera Ê ê , iar litera Ă ă a fost listată ca opțional [7] .

Deși literele găgăuze Ş și Ţ seamănă superficial cu literele române Ș și Ț pentru sunetele lor respective, ele folosesc în mod deliberat un alt diacrit (ca în alfabetul turc).

În prezent, alfabetul găgăuz arată astfel [5] :

În „Regulile de ortografie și punctuație ale limbii găgăuze” adoptate în 2014, nu se menționează litere opționale [5] .

Tabel de corespondență alfabetică

Compilat conform [1] , [8] :

Note

1. ↑ 1 2 3 4 5 6 B. P. Tukan. Scrierea limbii găgăuze  // Probleme de îmbunătățire a alfabetelor limbilor turcice ale URSS. - M .: Nauka, 1972. - S. 59-65 . (Rusă)
2. ↑ I.F. Grek. Despre istoria creaţiei scrisului găgăuz . – Funcționarea limbilor și literaturii slave și a altor limbi și literaturi în contextul situației lingvistice din Republica Moldova. - Comrat, 2018. - S. 12-23.
3. ↑ 1 2 E.K. Inele. Ortografia limbii găgăuze // Ortografia limbilor literare turcești ale URSS. - M .: Nauka, 1973. - S. 91-102 .
4. ↑ Traduceri ale Bibliei în găgăuză . Institutul de traducere a Bibliei. Data accesului: 13 decembrie 2015. Arhivat din original pe 22 decembrie 2015. (nedefinit)
5. ↑ 1 2 3 Reguli de ortografie și punctuație ale limbii găgăuze / P. A. Chebotar și colab. - Chișinău, 2014. - 72 p. - 500 de exemplare.  - ISBN 978-9975-66-410-3 . Copie arhivată (link indisponibil) . Data accesului: 13 decembrie 2015. Arhivat din original pe 22 decembrie 2015. (nedefinit) 
6. ↑ Despre traducerea grafiei găgăuze în grafia latină . Parlamentul Republicii Moldova (13.05.1993). Data accesului: 13 decembrie 2015. Arhivat din original pe 22 decembrie 2015. (nedefinit)
7. ↑ Despre amendamentele și completările la Decretul Parlamentului privind traducerea grafiei găgăuze în grafia latină . Parlamentul Republicii Moldova (24.04.1996). Data accesului: 13 decembrie 2015. Arhivat din original pe 22 decembrie 2015. (nedefinit)
8. ↑ Romanizare găgăuză  (engleză) . Institutul Limbii Estone (23.09.2012). Consultat la 13 decembrie 2015. Arhivat din original la 27 aprilie 2015.

Literatură

• Reguli de ortografie și punctuație ale limbii găgăuze / P. A. Chebotar și colab. - Chișinău, 2014. - 72 p. - 500 de exemplare.  - ISBN 978-9975-66-410-3 . Arhivat pe 22 decembrie 2015 la Wayback Machine