Discordianismul

Discordianismul  sau Discordianismul este o religie parodică . Spre deosebire de religiile tradiționale care propovăduiesc armonia, discordianismul divinizează haosul . Principala zeitate a Discordianismului este Eris (printre romani - Discordia), zeița greacă antică a discordiei, care a aruncat mărul discordiei la nunta de la Peleus .

Cartea fundamentală, Principia Discordia ( 1963 ), a fost scrisă de Omar Khayyam Ravenhurst (Kerry Thornley) și Malaclips the Younger (Gregory Hill) .

Discordianismul a câștigat popularitate la nivel mondial în mare parte datorită lui Robert Anton Wilson , care l-a acoperit pe larg în romanul său Illuminatus! (" The Illuminatus! Trilogy ", 1975).

Filosofie

Este o fuziune eclectică a filozofiilor budismului zen , existențialismului , relativismului , fenomenologiei și semanticii generale .

Una dintre principalele teze ale Discordianismului este „convingerea puternică că orice credință puternică este greșită” (vezi relația hartă-teritoriu ).

Un mit Discordian important este blestemul lui Gruad Greyface , care explică de ce oamenii se îndepărtează de haosul creativ și încearcă să construiască „ordine”. Cel cenușiu este o creatură fără simțul umorului, care ispitește și înclină oamenii spre ideea că ordinea și seriozitatea ar trebui să stea la baza ființei. Acest mit explică apariția haosului distructiv, care poate apărea doar acolo unde încearcă să impună ordinea.

Depășirea blestemului Grey-Face la scara întregii omeniri este una dintre principalele sarcini ale Discordianismului.

Rasa umană va începe să-și rezolve problemele abia în momentul în care încetează să le ia în serios.

Pentru a ajunge la acest punct , POEE oferă un contra-joc numit NON-SENSEFICĂ CA SALVARE.

Mântuirea de la ființa urâtă și sălbatică care a rezultat din luarea ordinii atât de în serios și a nu lua în serios ordinele alternative și dezordinea, încât JOCURILE au ajuns să fie luate ca ceva mai serios decât VIAȚA; Când este mai corect să accepți VIAȚA însăși CA ARTĂ DE A JUCA JOCURI.

În acest scop, sugerăm omului să-și dezvolte dragostea naturală pentru dezordine și să se joace cu Zeița Eris. Știm că acesta va fi un joc distractiv și că BLESTEMUL FEȚEI-CRUSIE AR PUTEA FI Șters în acest fel.

Dacă poți stăpâni ilogicul așa cum ai stăpânit deja mintea, atunci toată lumea va dezvălui semnificația absurdului altora. Din acest moment de iluminare, o persoană va deveni liberă indiferent de mediul său. Va fi liber să joace jocuri de ordine și să le schimbe după bunul plac.

Va fi liber să joace jocuri de dezordine chiar așa. Va fi liber să joace pe amândouă, sau să nu joace nimic. Și, ca stăpân al propriilor jocuri, se va juca fără teamă, și deci fără frustrare, și deci cu bunăvoință în suflet și dragoste în viață.

Și când oamenii sunt liberi, atunci omenirea va fi liberă.

Ontologia discordiană extinde trio-ul dialectic „teză-antiteză-sinteză” și proclamă „principiul cinci” - toate evenimentele din lume au loc în cinci etape (pe exemplul evoluției societății):

Simbolul principal al Discordianismului este Sacred Hao, sau HODGE-PODGE, care arată ca un yin-yang. Însă locul punctului Hodge de pe subside este ocupat de Pentagon, ceea ce înseamnă principiul Non-Ridic [1] al ordinii. La polul opus se află Mărul de aur al Discordiei, principiul eridic al haosului.

Sacred Chao simbolizează tot ce trebuie să știe oricine despre orice și chiar mai mult. Simbolizează tot ceea ce nu este necesar să știți - sub forma unui spațiu gol în jurul HODGE-PODGE.

Note

  1. ↑ engleză.  Aneristic , adică antipodul lui Eris

Link -uri

  Accesați articolul Wikidata  În cataloagele bibliografice