Ierarhia Hardy, propusă de matematicianul englez Godfrey Hardy în 1904, este o familie de funcții , unde este un ordinal mare de numărare , astfel încât secvențele fundamentale sunt atribuite tuturor ordinalelor limită mai mici decât . Ierarhia Hardy este definită după cum urmează:
unde denotă al-lea element al șirului fundamental alocat ordinalului limită .
Fiecare ordinal diferit de zero poate fi reprezentat într-o formă normală Cantor unică, unde este primul ordinal transfinit, .
Dacă , atunci este un ordinal limită și i se poate atribui o secvență fundamentală după cum urmează:
Dacă , atunci și .
Folosind acest sistem de secvențe fundamentale se poate defini ierarhia Hardy până la primul număr de epsiloni .
Căci ierarhia Hardy este legată de ierarhia în creștere rapidă conform egalității
iar la , ierarhia Hardy „prinde din urmă” cu ierarhia în creștere rapidă, adică
pentru toată lumea .
Sisteme mai puternice de secvențe fundamentale pot fi găsite pe următoarele pagini:
Egalitatea este valabilă și pentru ierarhia Hardy .
Cifre mari | |
---|---|
Numerele | |
Funcții | |
Notații |