Dialectul Kaipir

Caipira (din limba tupi ka'apir sau kaa-pira , care înseamnă „tăietor de tufiș”) este un dialect al portughezei braziliene vorbit în São Paulo și teritoriile învecinate Mato Grosso do Sul , Goiás , Minas Gerais și Parana .

Istorie

Formarea dialectului grupului etnic Caipira a început odată cu sosirea portughezului în San Vicente în secolul al XVI-lea. Studiile moderne indică mai multe componente, cum ar fi galego-portugheză , prezentată în unele aspecte arhaice ale dialectului, și Lingua Geral Paulista , un creol portughez codificat de iezuiți. [1] Expansiunea colonială spre vest a lui Bandeirantes a dus la răspândirea dialectului în provinciile São Paulo , Mato Grosso (mai târziu Mato Grosso do Sul și Rondonia ), Goiás (inclusiv Districtul Federal ) și Minas Gerais .

În anii 1920, lingvistul Amadeu Amaral a publicat o gramatică a dialectului și a prezis dispariția lui iminentă din cauza urbanizării și a valului de imigrare în masă care urmează, rezultat din monocultura cafelei. [2] Cu toate acestea, dialectul a supraviețuit până în zilele noastre în subcultura rurală - cântece, povești populare ( causos ) și, de asemenea, ca substrat în vorbirea urbană - care a fost înregistrată de folclorişti și lingvişti.

Sociolingvistica

Deși caipira își are originea în statul São Paulo , sociolectul modern al clasei mijlocii și superioare a capitalei statului este acum diferit - portugheză standard, dar cu unele elemente italiene. În prezent, caipira este mai frecventă în mediul rural.

Fonologie

Din punct de vedere fonetic, cele mai importante diferențe față de portugheza standard braziliană sunt postalveolar sau retroflex ( [ɹ̠ ~ ɻ] ) ca alofon al Europei și Paulistanului / ɾ / în finala silabică (/ʁ/ pentru majoritatea dialectelor braziliene) și transformarea / ʎ / (scris lh) la o semivocală j, ca în spaniolă yeísmo . L coda este adesea convertită în [ɹ̠ ~ ɻ] , în loc de [u̯ ~ ʊ̯] ca în majoritatea dialectelor braziliene.

Există și alte diferențe importante, cum ar fi:

Morfologie și sintaxă

De asemenea, dialectul Kaipir este caracterizat de unele diferențe de morfologie și sintaxă:

• Particula negativă não are forme distincte puternice și slabe: não [nɐ̃ʊ̯̃] în răspunsuri scurte și num [nʊ̃] în fraze negative; această trăsătură nu este unică pentru caipir și este, de asemenea, comună, de exemplu, în limbajul colocvial din Rio de Janeiro.
• La plural, se schimbă doar articolul sau pronumele, în timp ce adjectivul rămâne adesea neschimbat: São Paulo: essas coisas bonitas „acele lucruri frumoase” ↔ caipira essas coisa bonita [ˈ(ɛ)sɐsˈ koi̯zɐ bʊˈn̠ʲitɐ]  ; De asemenea, această trăsătură nu este unică pentru Caipir și este comună portugheză braziliană vernaculară în general.

Dialectul Caipira nu este greu de înțeles pentru brazilieni - poate fi greu de înțeles doar pentru străinii care au studiat anterior portugheza standard, în aceeași măsură ca și alte dialecte din Brazilia.

Ortografie

O ortografie standard pentru acest dialect nu a fost dezvoltată, deoarece atunci când studiază portugheza în școli, brazilienii folosesc doar varianta standard a limbii. Ortografia non-standard poate fi folosită pentru a transmite vocabularul specific și pronunția vorbitorilor de dialect, cum ar fi în seria de benzi desenate populare pentru copii Chico Bento .

Vezi și

• Caipira
• Kafundo
• brazilian portughez

Note

1. ↑ Ataliba T. de Castilho (Org. 2007). Historia do Portugues Paulista. Serie Estudos - Vol. I. São Paulo: Setor de Publicações do IEL / Unicamp
2. ↑ Amaral, Amadeu. O Dialeto Caipira . São Paulo: Casa Editora „O livro”, 1920.

Literatură

• Garcia, Rosicleide Rodrigues. Para o estudo da formação e expansão do dialeto caipira em Capivari . São Paulo: USP, 2009.
• Pires, Cornelio. Conversas ao pé do  fogo - IMESP, edição fac-similar, 1984.
• Rodrigues, Ada Natal. O Dialeto Caipira na Região de Piracicaba , Editora Ática, 1974.

Link -uri

•  (port.) „O Dialeto Caipira”, de Amadeu Amaral
•  (Port.) „Histórias do Zeca Tira 2 - „As Pinga””, de Adelmario Sampaio - o mostră din dialectul caipira în formă scrisă