Shimabara (zona Kyoto)

Shimabara (嶋原) a fost anterior un hanamachi de la Kyoto . A fost deschis în 1640 împreună cu bordelul Hara Saburaemon și închis în 1958, când prostituția a fost interzisă în Japonia. Numele provine cel mai probabil de la poarta mare ( O:mon ) care amintește de poarta castelului Shimabara din Bizen. În timpul perioadei Edo, Shimabara a fost numită „cartierul autorizat” ( go-men no ochō ), sau pur și simplu „ cartierul ” pentru a distinge curtezanele de înaltă clasă ale lui Shimabara de prostituatele care lucrau ilegal în orașe. Astăzi, în Shimabaru se organizează excursii turistice; Există două case de ceai în funcțiune, păstrate ca moștenire istorică: „Wachigaya” (輪違屋), deschisă în 1688 [1] , și „Sumiya” (角屋), deschisă în 1641 [2] .

În perioada Edo (1603–1868), prostituția masculină și feminină a înflorit în orașe mari precum Kyoto , Edo și Osaka . Shogunatul Tokugawa a interzis prostituția liberă pentru a-și controla veniturile și a stabilit limitele cartierelor prostituatelor. La Kyoto, acest cartier era Shimabara (c. 1640 [3] ), la Osaka, Shimmachi (c. 1624-1644 [3] ), iar în Edo, Yoshiwara (c. 1617 [3] ). Un control similar a fost exercitat asupra teatrelor kabuki și bunraku .

Celebrul Yoshino tayu a lucrat la Shimabara .

Note

  1. ↑ 輪違屋とは… (link indisponibil) . Site-ul oficial al lui Tayu Tsukasa 嶋原太夫･司太夫. Consultat la 13 noiembrie 2008. Arhivat din original la 17 octombrie 2008.    (jap.)
  2. ↑ SUMIYA (link descendent) . Site-ul oficial al Sumiya. Consultat la 13 noiembrie 2008. Arhivat din original la 11 ianuarie 2009. 
  3. ↑ 1 2 3 Anne Louise Avery, Flowers of the Floating World: Geisha and Courtesans in Japanese Prints and Photographs, 1772-1926 (Sanders of Oxford Exhibition Catalogue, martie 2006)