Lun yu
Lun Yu ( trad. chineză 論語, ex.论语, pinyin lún yǔ , pall. Lun Yu , Zhengzhang: [ * r u ː n s ŋ ( r ) a ʔ ], „Conversații și judecăți”, „Analectele lui Confucius”) - împreună cu „ I-ching ” și „ Tao Te Ching ” - unul dintre cele mai cunoscute texte din Asia de Est (China). Cartea principală a confucianismului , întocmită de studenții lui Confucius din note scurte, fixând declarațiile, acțiunile profesorului, precum și dialogurile cu participarea sa.
Cartea este scrisă în limba chineză veche , constă (în cea mai comună versiune) din douăzeci de capitole, numite după prima expresie a fiecăruia dintre ele. Compilarea cărții a început după moartea lui Confucius la sfârșitul erei primăverii și toamnei și a durat de la 30 la 50 de ani.
Fiind unul dintre cele mai mari monumente literare, Lun Yu a devenit parte a Tetrabook-ului confucianist ( Sishu). Cunoașterea acestei cărți pe de rost a fost o cerință a educației clasice chineze .
Traduceri
Lun Yu a fost tradus în rusă de V. P. Vasiliev , P. S. Popov , V. A. Krivtsov , L. I. Golovacheva (1992) , I. I. Semenenko , A. S. Martynov , L. S. Perelomov și A. E. Lukyanov ,
Cuprins
Cartea constă din fragmente din discursul Maestrului despre „ persoana nobilă ” (君子, jun-tzu ) care evită plăcerea, certurile și lăcomia (16:7). Rădăcina unei persoane nobile se numește „ evlavie filială ” (孝, xiao ), din care crește „ umanitatea ” (仁, jen ) (1:2). „Evlavia filială” constă în îndeplinirea unui „ ritual ” (禮, li ) (2:5; 12:1). Alături de umanitate, „înțelepciunea” (智) este și venerată (7:34). Alte imperative importante ale unei persoane nobile sunt „dreptatea” (義, yi ) (4:10, 16; 17:23) și „sinceritatea” (信, xin ) (1:4; 15:18). Un exemplu de persoană nobilă pentru Confucius a fost Yao (8:19).
Lista virtuților se rezumă la „cele cinci virtuți”. Într-un caz, se referă la respect, generozitate, sinceritate, inteligență și bunătate (17:6). În celălalt - despre milă, rigurozitate, cumpătare, „măreție fără aroganță”, „îngrozire fără ferocitate” (20:2). Regula de aur se găsește și în Lunyue : „Nu face altora ceea ce nu îți dorești pentru tine” (15:24)
Antiteza omului nobil este „omul mic” (2:14; 4:11; 12:16; 14:23), care este obsedat de parțialitate și profit.
Cel mai înalt exemplu al ordinii morale și naturale este numit „cer” (天, tian ) (3:13; 12:5), prin urmare, un om nobil care se încrede în cer este lipsit de „anxietate și frică” (12:4). ). Confucius se ferește să vorbească despre spirite, minuni (7:21) și moarte (11:12).
În mare măsură, Lunyu este preocupat de guvernare, care necesită arme și încrederea oamenilor (12:7), precum și îndeplinirea atentă a îndatoririlor cuiva (12:11). Conducătorul este îndemnat să fie un exemplu pentru supușii săi și să încurajeze pe cei vrednici (13:2). Ritualul (14:41) și dreptatea (13:4) sunt esențiale în guvernare . Familia pentru Confucius este modelul statului (2:21).
Lunyu conține și o descriere a obiceiurilor lui Confucius, care iubea orezul, carnea, vinul și nu neglija sosurile (10:8). Purta un caftan negru, o haină (10:6) și o pălărie de mătase (9:3). Printre favoriții săi au fost un joc de dame (17:22) și o competiție de tir cu arcul (3:7).
În literatură
- Yuan Mei (1716-1797, ep. Qing): Titlul lui Zi bu yu , o colecție de povești despre supranatural , 子不語 „Înțeleptul nu vorbește”, se referă la felul lui Confucius de a nu se ocupa de astfel de subiecte înregistrate. în Analecte.
În afara Chinei
În mod paradoxal, versiunile medievale ale textului și comentariilor Analectelor din Japonia au fost păstrate în templele budiste, unde preoții acționau ca experți în literatura clasică chineză. Un eveniment notabil a fost întoarcerea în China a subcomentarului despre Analectele, scris de Huang Kan (488-545 d.Hr.) și pierdut pe continent în timpul Cântecului de Sud. În Japonia, acest text a fost publicat în 1750 și republicat în 1864. La întoarcerea sa în China, a fost inclus în Siku Quanshu . Este interesant că una dintre formele de reflecție asupra textului a fost interpretarea elementului lun din titlu prin hieroglifa lun alăturată cu cheia „căruță”, care denota roata. Astfel, „Analectele” au fost atribuite ciclicității și perfecțiunii formei, amintind de o perlă [1] .
Note
- ↑ Philologists as Rogues: Puzzles Concerning the Japanese Recovery of Huang Kan's Subcommentary (la Universitatea Harvard sponsorizată de Centrul Fairbank) [1] Arhivat la 25 septembrie 2013 la Wayback Machine
Literatură
- Golovacheva L. I. Despre relația dintre conceptele „ren” - „zhi” - „xue” în monumentul confucianist timpuriu „Lun Yu” // A paisprezecea conferință științifică „Societatea și Statul în China” M., 1983. Partea I.
- Golovacheva L. I. Despre relația dintre conceptele „ren”, „xiao”, „zhong” din monumentul confucianist timpuriu „Lun Yu” // XVII Conferință științifică „Societatea și statul în China”: rezumate. dokl. / Academia de Științe a URSS. Institutul de Studii Orientale. M., 1986. Partea 1. pp.127-132
- Golovacheva L. I. Negație categorică sau întrebare retorică? (Despre utilizarea cuvântului oficial „wei” în „Lun Yue”) // XIX NK OiGK - M., 1988, Ch. 1, S. 99-103
- Golovacheva L. I. Despre semnificația și semnificația termenilor „tian” și „min” în monumentul confucianist timpuriu „Lun Yu” // XX NK OiGK - M., 1989, Part 1, S. 55-58
- Golovacheva L. I. Despre semnificația „Tao” și „De” în monumentul confucianist timpuriu „Lun Yu” // A douăzeci și unu-a conferință științifică „Societatea și Statul în China” Partea I. M., 1990. P. 39-43.
- Golovacheva L.I. Semnificația termenului „sho” în monumentul confucianist timpuriu „Lun Yu”: nu bucurie, ci reproș // XXII-a Conferință științifică „Societatea și Statul în China”. Ch. I. M., 1991. C. 54-59.
- Golovacheva L.I. Despre sensul categoric al pronumelui „în” în monumentul confucianist timpuriu „Lun Yu” // XXIII NK OiGK - M., 1992, Ch. 1, p. 39-44
- Golovacheva L. I. Câteva considerații despre arhitectura monumentului confucianist timpuriu „Lun Yu” // XXV NK OiGK - M., 1994, pp. 81-86
- Golovacheva L. I. Criptograme și echivocuri ale semnelor cerului în „Lun Yue” (Probleme ale vieții lui Confucius) // XXVII NK OiGK - M., 1996, pp. 28-33
- Golovacheva L. I. Explicația planului „Lun Yu” // XXVIII Conferință științifică „Societatea și Statul în China”. Partea a II-a. M., 1998. S. 285-294
- Golovacheva L. I. Învățarea să reînnoiască ...: (Experiența reconstrucției intelectuale a fragmentului „Lun Yu”) // China și regiunea Asia-Pacific în pragul secolului XXI: rezumate. A IX-a Conferință Științifică Internațională - M., 1998, Part 2, S. 143-147
- Golovacheva L.I. Noua ipoteză de atribuire „Lunyu” // Filosofia regiunii est-asiei și a civilizației moderne. - M., 1998, S. 50-55
- Golovacheva L. I. Studiul lui „Lun Yu” și ipoteza dezvoltării scrierii chineze // Probleme ale Orientului Îndepărtat . 2000. Nr. 3.
- Golovacheva L. I. Conceptul de „non-conformitate” în „Lun Yue” // XXX Conferință științifică „Societatea și Statul în China”. M., 2000. C. 154-158.
- Golovacheva L. I. Lecție în școala lui Confucius (Reconstituirea fragmentului XI, 26 din „Lun Yu” // XXXI Conferință științifică „Societatea și Statul în China”. M., 2001. P. 191-196
- Golovacheva L. I. Confucius privind aprobarea unanimității, ambiguității și disidenței: (Despre unele trăsături ale structurii textului „Lunyu”) // Filosofia regiunii est-asiatice și a civilizației moderne - M., 2001, p. 95-103
- Golovacheva LI Despre structura textelor virtuale ale fragmentelor „Lun Yu”// XV Conferința panrusă „Filosofia regiunii Asiei de Est și civilizația modernă....”/ RAS. Institutul Dal. Est. M., 2010. P.119-127 (Materiale de informare. Ser. G; Numărul 16)
- Zavadskaya E. V. Misiunea cuvântului în „Lunyue” // Confucianismul în China. M., 1982.
- Perelomov L. S. Confucius: „Lun Yu”. M.: Editura „Literatura Răsăriteană” RAS , 1998. 588 p. ISBN 5-02-018024-6
- Semenenko I. I. Aforismele lui Confucius. M., 1987. 302 p.
- Spirin V.S. Partea psihologică a conceptului de „verticală dreaptă” ( zhi ) în „Lun Yue” // Monumente scrise și probleme ale istoriei culturii popoarelor din Orient XIII. M., 1977.
- Feoktistov VF Sunt necesare traduceri noi ale „Lun Yu”? // Tratate filozofice ale lui Xun Tzu. M., 2005. S. 363-367.
Link -uri
Dicționare și enciclopedii |
|
---|
În cataloagele bibliografice |
|
---|