Haile Selassie

În tinerețe, Teferi Makonnyn sa întâlnit cu Nikolai Gumilyov , care a vizitat Etiopia . Gumilyov a venit la viitorul împărat pentru a obține un permis - permisiunea de a călători în jurul Abisinii. Despre domnia lui Teferi însuși, Gumiliov a scris:

Tafari, dimpotrivă, este moale, indecis și neîntreprinzător. Ordinea este menținută doar de viceguvernatorul fitaurarilor Gabre, un vechi demnitar al școlii din Balci. Acesta distribuie de bunăvoie douăzeci, treizeci de girafe, adică lovituri cu un bici din piele de girafă, iar uneori chiar le atârnă [20] .

Academicianul Nikolai Ivanovich Vavilov , un deceniu și jumătate mai târziu, și-a început călătoria prin Etiopia. A fost primit și de Teferi, nemaifiind guvernator și nu încă împărat, ci deja regent. Și nu în Harare, ci în Addis Abeba. Și-a amintit:

Ras Tafari a intrebat cu mare interes despre tara noastra. A fost interesat în special de revoluție, de soarta curții imperiale.

Împărat

La 2 noiembrie 1930, Tefari Makonnyn a fost încoronat ca noul al 225-lea [21] [22] Împărat al Etiopiei sub numele Haile Selassie I. La ceremonia de încoronare au participat cea mai înaltă nobilime, cler și demnitari din Marea Britanie ( Prințul Henric, Duce de Gloucester ) și din Italia ( Prințul Eugenio , Duce de Udin). La ceremonie au participat și delegații străine din Regatul Suediei, Țările de Jos, Belgia, Franța, Japonia, Grecia, Turcia, Egipt, Polonia, Germania și SUA.

Politica internă

Cursul reformist al noului împărat a suferit o serie de schimbări în anii 1930. Acțiunile lui Haile Selassie au devenit precaute și cu jumătate de inimă în rezolvarea problemelor cheie ale dezvoltării țării. Accentul principal s-a pus pe păstrarea absolutismului și a poziției de conducere a feudalilor, complet subordonați voinței monarhului [23] . Într-o conversație cu scriitorul francez Henri de Montfrey, Haile Selassie am remarcat [24] :

Sunt convins că anumite instituții occidentale, dacă sunt adoptate de poporul meu, ne pot face... suficient de puternici... pentru a ne dezvolta independent pe calea progresului. Dar aceste idei noi nu pot fi asimilate imediat, imediat... Trebuie să fim foarte atenți să nu copleșim Etiopia, ea abia începe să se trezească... Trebuie (merg)... un drum de mijloc între nerăbdarea reformatorilor occidentali. și inerția etiopienilor, care ar închide ochii dacă lumina ar fi prea strălucitoare.

În noiembrie 1930, Haile Selassie I a creat o comisie constituțională al cărei scop a fost să lucreze la crearea primei constituții scrise a Etiopiei . Constituția japoneză Meiji [25] a fost luată ca bază pentru crearea sa . În iulie 1931, împăratul a aprobat constituția, care i-a asigurat puterea autocratică. În art. 5. Prima constituție etiopiană spune: „În virtutea sângelui ei imperial și, de asemenea, în virtutea ungerii ei în împărăție, persoana împăratului este sacră, demnitatea ei este inviolabilă și puterea ei este inviolabilă...” [26]. ] A fost înființat un parlament bicameral , format dintr-un senat , ai cărui membri erau numiți din numărul nobilimii, precum și Camera Deputaților , a cărei selecție era efectuată de nobilimi și de liderii locali. Camera superioară era formată personal de împărat, iar camera inferioară era formată din reprezentanți ai nobilimii feudale. Cea mai înaltă putere legislativă, executivă și juridică a fost atribuită împăratului. Împăratul a fost declarat și cea mai înaltă instanță a țării [27] . Astfel, poporul a fost complet lipsit de orice drept politic [23] . Constituția a stabilit dreptul de succesiune la tron ​​numai pentru urmașii lui Haile Selassie [28] .

La câteva luni după introducerea constituției, opoziția, condusă de Ras Hailu Tekle Haymanot, a încercat să-l răstoarne pe împărat. În timpul nunții moștenitorului tronului, Asf Uosen, liul ras Hailu Tekle Haymanot a organizat evadarea lui Lij Iyasu. Totuși, complotul a eșuat: Lij Iyasu a fost arestat, iar Haile Tekle Haymanot a fost executat. În momentul conspirației, împăratul Haile Selassie I punea în aplicare un plan de neutralizare a sentimentelor nedorite din provincia Tigru. El a încercat să atingă acest obiectiv căsătorindu-și copiii cu reprezentanți ai clanurilor puternice Tigray [29] . Astfel, moștenitorul Asfa Wasen s-a căsătorit cu Uoleta Ysrael, fiica lui Liul Ras Syuma Mengeshi; fiica împăratului Zennebe Wark s-a căsătorit cu Dejazmatch Haile Sylasse Gugsu, fiul lui Liul Ras Gugsa Arai, un descendent al împăratului Yohannis al IV-lea .

Între timp, transformările interne au continuat. În trei ani de la adoptarea constituției , negus a aprobat noi proiecte pentru construcția de școli și universități, drumuri și spitale [30] . Guvernul lui Haile Selassie, cheltuind doar 2% din bugetul de stat și veniturile din așa-numita taxă pe educație, a reușit să deschidă peste 20 de școli până în octombrie 1935 [31] . În 1931 și 1935, a adoptat legi privind emanciparea parțială a sclavilor. Haile Selassie a numit membri consultativi ai parlamentului și miniștri. Au fost efectuate reforme în sistemul financiar de stat, securitate publică, sănătate și educație. Împăratul a încercat să mențină un echilibru în relațiile cu puterile coloniale - Marea Britanie , Franța și Italia [32] .

Haile Selassie I a finalizat formarea unei armate regulate. Cu toate acestea, încercările guvernului etiopian de a echipa armata cu arme moderne au întâmpinat rezistență din partea puterilor occidentale. Etiopiei i s-a refuzat vânzarea de arme grele. Armata era echipată doar cu arme de calibru mic [23] .

Agresiunea italiană

La 5 dimineața, pe 3 octombrie 1935, armata italiană a lansat o invazie a Etiopiei fără a declara război. Trupele sub conducerea generalului Emilio De Bono , staționate pe teritoriul Eritreei, au trecut granița râului Mareb și au lansat o ofensivă în direcția Adigrat - Aduva - Aksum. Totodată, în sud, de pe teritoriul Somaliei italiene, armata aflată sub comanda generalului Rodolfo Graziani a trecut granița și a lansat o ofensivă în direcția Gorrahei – Harar. La ora 10:00, Haile Selassie I a dispus o mobilizare generală [33] . El a preluat personal cursul ostilităților, a indicat regulile după care etiopienii ar trebui să lupte. În ordinele sale din 19 octombrie, împăratul dă instrucțiuni mai clare comandantului-șef al armatei etiopiene, Ras Kassa, cum ar trebui să se comporte armata atunci când este detectată o aeronavă inamică, unde trebuie montate corturile, ce trebuie făcut pentru a doborî o aeronavă inamică etc. [34 ]

Odată cu invazia, au început să circule zvonuri că Italia intenționează să-l restaureze pe „împăratul de drept Iyasu V”. După ceva timp, s-a știut că Lij Iyasu a murit. Există mai multe versiuni despre moartea misterioasă a lui Iyasu V, dar niciuna dintre ele nu are o confirmare completă. Între timp, Haile Selassie, conducând o armată nepregătită, slab înarmată, a plecat să lupte pe Frontul de Nord. În timpul războiului, trupele italiene au folosit aruncătoare de flăcări, gloanțe explozive și arme chimice , aruncând bombe cu gaz muștar asupra populației civile și în locurile în care erau concentrate trupele Negus . Haile Selassie a scris ulterior [35] :

Am atacat cuiburile de mitraliere ale inamicului, artileria lui, am capturat tancuri cu mâinile goale , am îndurat bombardamente aeriene, dar nu am putut face nimic împotriva gazelor otrăvitoare care ne cădeau imperceptibil pe fețe și mâini.

La 28 noiembrie, împăratul și-a părăsit reședința din Addis Abeba și s-a mutat la sediul din Desa, de unde a condus desfășurarea ostilităților [36] . Pe 21 martie 1936, Haile Selassie a sosit în Quoram, unde și-a asumat comanda Armatei de Rezervă de 40.000 de oameni situată în zona Lacului Ashangi, din care o parte era garda de 25.000 de oameni. Negusul a decis să conducă armata într-o ofensivă decisivă și să alunge italienii. Interesant este că în mesajul său către armată, Haile Selassie i-a îndemnat pe soldați: „ Nu luați cu voi scuturi și sulițe, sunt o piedică în lupta modernă ” [37] . O bătălie decisivă a avut loc în regiunea Mai-Chio din partea de sud a provinciei Tigray . La 31 martie, trupele împăratului au atacat frontul corpului băștinaș italian de lângă lac. Conducând operațiunile militare, Haile Selassie nu a reușit să obțină niciun succes. După ce armata italiană sub comanda mareșalului Pietro Badoglio a intrat în ofensivă, Haile Selassie a ordonat retragerea din pozițiile de la Ashangi, care s-a transformat într-o fugă a armatei etiopiene.

După ce a aflat despre înfrângerea împăratului, părți ale armatei etiopiene din tribul Azebu-Galla s-au revoltat și, unindu-se cu italienii, au finalizat înfrângerea armatei etiopiene la Ashanga. Mașina personală a lui Haile Selassie și postul său de radio au căzut în mâinile italienilor. Câteva zile mai târziu, Haile Selassie a făcut apel la comunitatea mondială pentru ajutor [33] :

Oare popoarele întregii lumi nu înțeleg că luptând până la capăt, nu numai că îmi îndeplinesc datoria sfântă față de poporul meu, ci și stau de pază peste ultima cetate a securității colective? Sunt ei atât de orbi încât nu văd că eu sunt responsabil față de toată omenirea?.. Dacă nu vor veni, atunci voi spune profetic și fără amărăciune: Occidentul va pieri...

În dimineața zilei de 2 mai, Haile Selassie I, împreună cu familia, nobilii și oficialii sai, au luat un tren spre Djibouti . Ca prinț regent și comandant suprem, el l-a lăsat în urmă pe vărul său Ras Imru . Trei zile mai târziu, italienii au ocupat capitala Etiopiei. În aceeași zi, Mussolini a anunțat solemn că Etiopia este de acum înainte o colonie a Imperiului Italian . Între timp, două trenuri cu rude și curteni ai împăratului au ajuns în Djibouti. Curând a sosit o navă engleză pentru negus, pe care Haile Selassie a navigat spre Palestina [38] . Povestea fuga împăratului provoacă opinii contradictorii. Publicația guvernamentală din 1977 Ziua Victoriei se referă direct la șocul oamenilor cauzat de „decizia lui Haile Selassie de a părăsi câmpul de luptă pentru siguranța și confortul relativ al exilului străin”. Totuși, pe de altă parte, moartea sau capturarea de către italieni a lui Haile Selassie I, care a rămas în mintea poporului ca simbol al statalității și independenței, ar putea avea un impact și mai negativ asupra rezistenței etiopiene. Nu întâmplător, italienii au răspândit în mod repetat zvonuri false în Etiopia despre moartea împăratului în exil [17] .

Exil

Din 1936 a locuit în satul britanic Wimbledon, în casa familiei Seligman. Ulterior , o statuie a împăratului Haile Selassie al Etiopiei a fost ridicată în Parcul Cannizzaro din apropiere din cartierul Merton .

Lângă Londra, împăratul exilat a organizat un guvern provizoriu care a condus detașamente de partizani [18] . În exil, Haile Selassie a ținut un discurs la o reuniune a Societății Națiunilor de la Geneva:

Eu, Haile Selassie I, Împăratul Etiopiei, mă aflu acum în fața acestui podium, cerând dreptate pentru poporul meu și ajutorul promis acestora cu 8 luni în urmă, când 50 de națiuni au pronunțat în unanimitate un verdict privind încălcarea obligațiilor internaționale și agresiunea comisă împotriva etiopianului. oameni. Nu a existat niciodată un caz în care un șef de stat vorbește aici în persoană, dar nu a existat niciodată un caz în care un întreg popor supus unei cruzimi atât de insuportabile din partea unui agresor, cu deplina conviețuire a celor care s-au declarat că fii aliații săi. Nu a existat nici un guvern care să-și fi propus exterminarea completă a altui popor prin metode barbare, ignorând cele mai sacre obligații date de toate națiunile Pământului, interzicând folosirea gazelor otrăvitoare împotriva civililor, a căror inhalare aduce moartea. Vă îndemn să susțineți lupta pentru vechea independență a poporului etiopian. Cu această misiune, pentru a-și îndeplini datoria sacrată, șeful imperiului etiopian, care anterior și-a condus poporul luptător, a ajuns aici la Geneva. Mă rog lui Dumnezeu Atotputernic să salveze alte popoare de cea mai grea suferință care a căzut pe soarta etiopienilor, suferință, mărturie șocată de care au fost făcute demnitarii care m-au însoțit aici... [39] . În afara Împărăției lui Dumnezeu, nu există națiune superioară altuia. Se vor înclina statele care se confruntă cu faptul agresiunii în fața forței? Astăzi suntem victima, mâine va veni rândul tău .

Terminându-și discursul, a declarat: „Dumnezeu și istoria își vor aminti de decizia ta” [39] .

La 12 iulie 1940, Marea Britanie a recunoscut oficial Etiopia ca aliat.

Întoarcere

Pe 15 ianuarie 1941, Haile Selassie I a sosit cu avionul în Sudan pentru a conduce forțele etiopiene în lupta împotriva invadatorilor italieni. Cinci zile mai târziu, a fost dus cu avionul în Etiopia [41] . După ce a adunat o armată cu sprijinul guvernului britanic, împăratul Haile Selassie a mutat unitățile armate la Addis Abeba. La aflarea revenirii împăratului, populația Etiopiei a început o răscoală armată în toată țara [42] . Pe 18 ianuarie, Haile Selassie I, în fruntea unui detașament etiopian de 2.000 de oameni, a trecut granița etiopio-sudaneză, intrând pe teritoriul provinciei Gojjam din zona Omedla [43] . La graniță au venit și unități ale locotenentului general W. Platt. După mai multe bătălii cu trupele italiene, care au ales pentru ei înșiși tactica retragerii, britanicii au eliberat aproape toate regiunile de nord ale Etiopiei până la sfârșitul lunii aprilie și și-au continuat ofensiva împotriva Addis Abeba. După ce au stabilit controlul asupra unei părți semnificative a Somaliei italiene până la sfârșitul lunii februarie , părți ale locotenentului general A. G. Cunningham au intrat pe teritoriul Etiopiei și, după ce au eliberat regiunile de sud și de est ale țării, s-au îndreptat de asemenea spre capitală și au ocupat-o în aprilie. 6 din același an [44] .

Pe 5 mai, Haile Selassie I a intrat solemn în Addis Abeba. Predarea ultimelor unități italiene și urcarea pe tronul imperial a lui Haile Selassie au marcat restabilirea independenței Etiopiei [45] . Întorcându-se pe tron ​​însă, împăratul s-a confruntat cu opoziție internă, care nu dorea restaurarea monarhiei. Așa că, în 1943, auzind despre întoarcerea lui Haile Selassie I, tigrinia s-a răzvrătit împotriva lui. Grupului de rezistență i s-a dat numele de „Veyane” („revolta populară”). Tigrinyas erau hotărâți să-l detroneze pe Haile Selassie, care era considerat nedemn de tron, pentru că a fugit din țară în timp ce Etiopia a fost atacată brusc de armata italiană, teritoriul său a fost ocupat, iar oamenii săi au fost umiliți și uciși.

Tratatul de pace din 10 februarie 1947 , care a pus capăt oficial stării de război cu Italia, a anulat Acordul anglo-etiopian din 1944 . Puterea împăratului a fost restabilită în toată Etiopia, cu excepția Ogadenului, care a rămas sub controlul administrației militare britanice până în 1948 . [46]

Perioada postbelică

După restaurarea sa pe tron, cele mai importante acte ale împăratului au fost acordul din 1948 cu Patriarhia Coptă, care a schimbat ierarhia antică și a permis unui etiopian, mai degrabă decât unui egiptean, să devină șeful Bisericii Etiopiene și adoptarea unui noua constitutie.

În noiembrie 1955, a fost promulgată noua Constituție a Etiopiei . A oferit o extindere semnificativă a drepturilor parlamentului și recunoașterea drepturilor politice ale subiecților; libertatea de exprimare, de presa și de întrunire. Constituția a înzestrat întreaga populație adultă cu drept de vot pentru alegerea membrilor camerei inferioare a parlamentului etc. [47] Devenit monarh absolut, Haile Selassie nu a încetat să întărească aparatul represiv, cu ajutorul lui pe care a suprimat orice disidenţă din ţară. E. Luther, care a trăit în Etiopia în anii cincizeci, a scris [48] :

Proclamarea libertăților civile în cadrul noii constituții (1955) este în mare măsură o concesie către lumea civilizată. Niciun etiopian în stare de spirit nu ar îndrăzni... să ceară public demisia vreunui oficial. Niciun etiopian, oricât de educat, nu ar risca să scrie o scrisoare unui ziar care să critice un oficial guvernamental sau politica guvernamentală în general, și niciun ziar nu ar tipări o astfel de scrisoare chiar dacă ar primi-o.

În același timp, împăratul nici nu a încercat să schimbe politica funciară sau să modernizeze sistemul complex de guvernare în mai multe etape. Guvernul lui Haile Selassie I nu a efectuat nicio reformă semnificativă în mediul rural, așa că situația țăranului a rămas extrem de dificilă, iar fiecare eșec mare de recoltă a provocat foamete. De exemplu, în 1958-1959, câteva mii de oameni au murit în timpul foametei din Tigray Wallo [49] . În miezul ei, Etiopia a rămas o țară feudală, în care a existat izolat doar un mic sector industrial și administrativ modernizat, controlat complet de amhari [50] . Potrivit unuia dintre autori: „ Stilul de guvernare al lui Haile Selassie, mai ales în perioada postbelică, poate fi descris drept „despotism iluminat” ” [51] .

La 16 ianuarie 1958, Haile Selassie a deschis Universitatea Haramaya din Haramaya , fondată ca colegiu tehnic agricol cu ​​asistența Universității de Stat din Oklahoma [52] .

Tentativă de lovitură militară (1960)

În decembrie 1960 , când împăratul se afla într-o vizită în Brazilia, a avut loc o lovitură de stat în țară . Principalii conspiratori s-au dovedit a fi Gyrmame Nyuai și fratele său Mengistu, acesta din urmă fiind generalul la comanda gărzii imperiale Kebur Zabanga . Prințul moștenitor Asfa Wasen, în vârstă de 44 de ani, a fost de acord să se alăture conspiratorilor. Rebeliunea a fost zdrobită, conspiratorii au încercat să fugă. Când poliția i-a înconjurat, Gırmame s-a sinucis. Rănitul Mengistu a fost arestat, vindecat și spânzurat public în Addis Abeba [53] .

Politica externă

Război în Eritreea

În 1950, ONU a decis să unească Etiopia și fosta colonie italiană a Eritreei într-o federație. Decizia a intrat în vigoare în 1952 . Majoritatea eritreenilor au susținut independența țării lor, dar Etiopia a încercat să o priveze de drepturile acordate de autonomie. Format la sfârșitul anilor 1950, Frontul de Eliberare al Eritreei (ELF) a început o luptă armată pentru independență în septembrie 1961 . Ca răspuns la aceasta, în 1962, Haile Selassie I a privat Eritreei de drepturile sale de autonomie prin dizolvarea parlamentului său, a introdus cenzura în provincie și a interzis partidele politice.

Răscoala din Eritreea a căpătat un caracter prelungit. Până la sfârșitul anilor 1960, forțe etiopiene semnificative (aproximativ jumătate din armata națională [54] ) se aflau în provincia rebelă, dar luptele nu s-au oprit. Problema Eritreei a supraviețuit împăratului și a dus în cele din urmă la secesiunea Eritreei în 1991 .

Revoluție

Nemulțumirea față de regim s-a maturizat de ani de zile. Situația politică internă din țară s-a înrăutățit brusc în 1974 pe fondul creșterii inflației și al șomajului, cuplat cu o foamete teribilă, care în 1972-1974 a luat viața a aproximativ 200 de mii de oameni. Guvernul s-a dovedit a fi incapabil să prevină o catastrofă: pasându-se în primul rând de propria sa reputație, a încercat prin toate mijloacele să ascundă de lumea exterioară faptul foametei până în 1973, lăsând oamenii mor de foame în sarcina lor [55] .

La începutul anului, unitățile armatei staționate la Asmara s-au răsculat, cerând o creștere a salariilor. Curând li s-au alăturat unități militare din alte părți ale țării, cerând demisia guvernului. Armata era sprijinită de muncitori și studenți. Acest lucru l-a forțat pe Haile Selassie să accepte să convoace o conferință constituțională pentru a lua în considerare limitarea în continuare a puterii sale. În următoarele câteva luni, a pierdut toată puterea reală, care a trecut la armată. În curând, armata a desființat guvernul civil și și-au înființat propriul guvern militar provizoriu. În iulie, ofițerii armatei l-au obligat să accepte candidatura primului ministru și la 12 septembrie l -au înlăturat în cele din urmă pe împărat. A fost arestat la palat, pus într-un Volkswagen obișnuit [40] și dus la cazarma diviziei a 4-a. Arestându-l pe Haile Selassie și pe membrii familiei sale, militarii l-au acuzat pe împărat că a refuzat să coopereze cu aceștia și că „abuzează de putere și de poziția sa în propriul interes” [56] .

Ziarul englez The Guardian a scris pe 13 septembrie 1974:

Poporul etiopian, care a fost atât de mult timp dependent de senilitatea împăratului său destituit, are mare nevoie să nu piardă timpul în a întoarce o nouă pagină [57] .

După cum scrie cercetătorul cubanez Raul Valdez Vivo, încrederea într-o desfășurare favorabilă a evenimentelor nu l-a lăsat pe monarh nici măcar în locația cazărmii diviziei a 4-a. Potrivit relatărilor martorilor oculari despre evenimentele revoluționare și despre cei care au studiat personalitatea lui Haile Selassie, împăratul a ascultat cu calm declarația despre răsturnarea sa și apoi a întrebat: „ Cine este organizatorul revoltei? Auzind numele, Haile Selassie am spus: „ Mengistu? Nu este o rudă a celui care a încercat să mă răstoarne în 1960 ? Și el însuși și-a răspuns: „ Este puțin probabil să nu fi rămas atunci în armată. În orice caz, când mă voi întoarce la palat, va trebui să distrug acest nume .” [58] .

Moartea

La scurt timp după depunere, autoritățile revoluționare au raportat „boala bruscă” a fostului împărat și transferul acestuia la spital sub strictă supraveghere. Militarii nu au permis medicilor săi personali să vadă pacientul și nu au raportat nimic despre diagnostic [59] .

Pe 28 august 1975, la radio s-a anunțat că Haile Selassie I a murit cu o zi înainte. Oficial, nu au fost menționate cauzele morții, doar că s-a spus că bătrânul împărat a fost găsit mort în patul său și că cauza morții a fost probabil legată de consecințele unei operații pentru boala de prostată , făcută lui în urmă cu două luni [ 60] . Nu a existat nicio investigație oficială cu privire la cauza morții și nici rezultatele autopsiei nu au fost publicate [59] . Mengistu însuși și-a negat în toate modurile implicarea în moartea împăratului [61] : „ Avea 80 de ani și era un om slab. Am încercat din toate puterile să-l salvăm, dar nu am putut să-l salvăm .” Într-un interviu acordat jurnaliştilor italieni în 1995, Mengistu Haile Mariam a negat din nou uciderea împăratului destituit. El a spus: „Nu era nevoie de asta. Era bătrân, bolnav și nimeni nu-l plăcea. Cred că a murit de moarte naturală . „Marele cârmaci” al Chinei Mao Zedong , care a fost martor la căderea lui Haile Selassie și a autocrației sale, a pus întrebarea: „ Totul mergea bine cu împăratul. De ce a ajuns la asta? De ce a trebuit să se termine totul așa? [63] „.

Reînhumare

După căderea regimului pro-comunist al lui Mengistu Haile Mariam ( 1991 ), noile autorități și mișcarea monarhistă „Mo-anbessa” ( „Leul atotcuceritorului” ) [59] au început să investigheze cauzele morții misterioase. a fostului împărat .

La 17 februarie 1992, pe baza mărturiei foștilor funcționari de partid, rămășițele lui Haile Selassie I și a 62 dintre cei mai apropiați demnitari ai săi au fost găsite sub podeaua toaletei din palatul imperial [59] [64] (totuși, nu toată lumea este sigură ). de autenticitatea lor). La 1 martie 1992, în Catedrala Sf. Maria din Addis Abeba, unde se află mormântul împăratului Menelik al II-lea , a avut loc o slujbă de pomenire pentru Haile Selassie, la care au participat câteva mii de oameni, inclusiv reprezentanți ai aristocrației etiopiene. , îmbrăcat în haine de ceremonie de curte [59] . Rămășițele împăratului au fost așezate în mausoleul împăratului Menelik, iar apoi, la 23 iulie 1992 , în ziua centenarului împăratului, urmau să fie reîngropate în cripta de la Biserica Sfânta Treime din Addis. Ababa [59] .

După exhumare, liderii din Mo-anbessa și-au răspândit versiunea despre moartea împăratului. Potrivit probelor pe care le-au adunat, decizia uciderii fostului împărat a fost luată în cadrul unei ședințe speciale a Derg - Comitetul Coordonator al Forțelor Armate, Poliției și Armatei Teritoriale , după care medicul personal al lui Mengistu Haile Mariam Endale Gelan. și șase ofițeri de securitate l-au sugrumat pe Haile Selassie cu o pernă chiar în spital. Mengistu și adjunctul său, Atnafu Abate, s-au deplasat personal acolo pentru a verifica executarea pedepsei, și au ordonat ca rămășițele să fie îngropate sub podeaua toaletei din palat, care a devenit biroul lui Mengistu. Cu toate acestea, liderii „Mo-anbessa” au recunoscut o oarecare precaritate a acestei versiuni. În martie 1992, vicepreședintele mișcării Fantaye Wolde-Johannys i-a spus jurnalistului rus Valentin Kryukov [59] :

Acum este extrem de dificil să găsești martori oculari și cei care au participat la execuție. Cu toate acestea, avem mărturii ale rudelor lor, precum și ale celor care, dintr-un motiv sau altul, știau cum a fost ucis împăratul. Desigur, din punct de vedere juridic, aceasta nu este încă o dovadă. Dar avem și alte dovezi circumstanțiale că Haile Selassie a fost distrus [59] .

La 5 noiembrie 2000, rămășițele lui Haile Selassie I au fost reîngropate solemn la Catedrala Sfânta Treime din Addis Abeba . Sicriul, drapat în culorile drapelului național, a fost acoperit cu standardul personal al împăratului, care îl înfățișează pe patronul Etiopiei, Sfântul Gheorghe, ucigând un dragon. La slujba de pomenire au venit mii de oameni, descendenți ai monarhului, care acum locuiesc în SUA și Europa , precum și oaspeți străini. Nici un singur oficial nu a fost prezent la ceremonie [65] .

Etiopienii, Haile Selassie era cunoscut sub diferite nume, inclusiv Janhoy, Talaku Meri și Abba Tekel. Mișcarea Rastafari folosește multe dintre aceste nume, referindu-se și la el ca Jah, Jah Rastafari (Jah, Jah Rastafari) și HIM [66] .

Adepții rastafarii îl consideră pe Haile Selassie primul ca fiind întruparea lui Dumnezeu pe Pământ ( Jah ), iar ziua lui este o sărbătoare asemănătoare Crăciunului .

Viața personală

Avere personală

Haile Selassie a fost considerat unul dintre cei mai bogați bărbați din lume. El deținea toate minele de aur din Etiopia, căi ferate din India, controlând participații la companii industriale din Elveția și Anglia, fabrici și fabrici din Brazilia. În plus, miliarde de dolari au mers în conturile bancare personale ale împăratului din Elveția [67] .

Rudenie dinastică

Asfa Wasen, fiul lui Haile Selassie, a fost recunoscut de monarhiștii etiopieni drept împărat în exil sub numele de Amha Selassie . După moartea sa în 1997 , nepotul lui Haile Selassie, prințul moștenitor Zera Jacob Amha Selassie a devenit șef al gospodăriei imperiale .

Nepoata lui Haile Selassie, Aida Desta , a fost soția lui Liul Ras Mangashi Seyoum  , fondatorul Uniunii Democratice Etiopiene , participant activ la războiul civil împotriva regimului lui Mengistu Haile Mariam. Mangasha Seyoum a fost mult timp rivalul lui Amha Selassie în pretențiile la tron.

Premii

Etiopia

Alte state

[68] [69]

Clasamente

• Field Marshal (Etiopia)
• Amiral de flotă (Etiopia)
• Mareșal al Forțelor Aeriene (Etiopia)
• 26 iulie 1959 - General (grad onorific, Portugalia)
• 1 februarie 1965 - Field Marshal (Marea Britanie)
• Doctorat Onorific în Drept de la Cambridge - 1924 [70]

În cultură

Haile Selassie este liderul Etiopiei în suplimentul de strategie pe ture Sid Meier's Civilization V: Gods & Kings [71] .

Note

1. ↑ 1 2 Haile Selassie I // Encyclopædia Britannica 
2. ↑ 1 2 Haile Selassie I. // Enciclopedia Brockhaus  (germană) / Hrsg.: Bibliographisches Institut & FA Brockhaus , Wissen Media Verlag
3. ↑ Haile Selassie I d'Etiòpia // Gran Enciclopèdia Catalana  (cat.) - Grup Enciclopèdia Catalana , 1968.
4. ↑ Haile Selassie I / ed. A. M. Prokhorov - ed. a III-a. — M .: Enciclopedia sovietică , 1969.
5. ↑ Haile Selassie: Biografie și multe altele de la Answers.com
6. ↑ Haile Selassie, descendența Oromo, Amhara și Gurage
7. ↑ RĂDĂCINI ŞI CULTURĂ: haile selassie, ras tafari makonnen
8. ↑ Haile Selassie I
9. ↑ 1 2 Mussky I.A. 100 de mari dictatori. - M. : Veche , 2002. - S. 466. - ISBN 5-7838-0710-9 , LBC 63.3 (2).
10. ↑ A. Bartnisky, I. Mantel-Nechko. Istoria Etiopiei = poloneză. Historia Etiopia 5. - Progress , 1976. - S. 432.
11. ↑ Împăratul Haile Selassie I, partea 1
12. ↑ Haile Selassie I 1892 to 1975 Orthodox Etiopia (link inaccesibil) . Data accesului: 19 iunie 2008. Arhivat din original la 28 decembrie 2010. (nedefinit) 
13. ↑ Mirosul de tămâie, blană de animale și trandafiri: fotografii africane de Nikolai Gumilyov din colecția Kunstkamera - Meduza
14. ↑ LIDGE IYASU
15. ↑ Paginile de pornire a Etiopiei Imperiale - Lij Eyasu - Etiopia
16. ↑ Yagya V.S. Haile Selassie // Întrebări de istorie. 1990. Nr. 10. S. 65.
17. ↑ 1 2 Mussky I. A. 100 de mari dictatori. - M .: Veche , 2002. - S. 468. - ISBN 5-7838-0710-9 , LBC 63.3 (2).
18. ↑ 1 2 Nygussie V. Mikael Cassae. Haile Selassie I (link inaccesibil) . Consultat la 25 februarie 2008. Arhivat din original pe 9 octombrie 2008. (nedefinit) 
19. ↑ A. Bartnisky, I. Mantel-Nechko. Istoria Etiopiei = poloneză. Istoria Etiopia . - Progres , 1976. - S. 458.
20. ↑ Davidson A. B. Nikolai Gumilyov în Abisinia
21. ↑ ALDEN WHITMAN. Haile Selassie of Etiopia Dies at 83" . New York Times (28 august 1975). Consultat la 1 octombrie 2017. Arhivat din original la 22 august 2011. (nedefinit)
22. ↑ Wondimu Mekonnen. O expoziție de patrimoniu etiopian de prim fel la Londra (link indisponibil) (29 iulie 2003). Consultat la 21 septembrie 2008. Arhivat din original pe 22 august 2011. (nedefinit) 
23. ↑ 123 . _ _ Africa tropicală și de Sud // Istoria modernă a țărilor asiatice și africane. Secolul XX, Partea 1. - M . : VLADOS , 2001. - S. 362. - ISBN 5-691-00644-4 , 5-691-00645-2 (I), UDC 94 (5 + 6) (075.8) , BBC 63.3(0)6ya73.
24. ↑ Yagya V.S. Etiopia în vremurile moderne. - M . : Gândirea , 1978. - S. 72.
25. ↑ Constituțiile imperiale ale Imperiului Etiopiei
26. ↑ Statul și dreptul țărilor africane și asiatice // Cititor despre istoria statului și dreptului țărilor străine. - M. : Prospekt , 2006. - S. 728. - ISBN 5-98032-871-8 , UDC 34 (100-87) (075.8), LBC 67.3ya73.
27. ↑ Yagya V.S. Etiopia în vremurile moderne. - M . : Gândirea , 1978. - S. 83.
28. ↑ Etiopia Haile Selassie: The Prewar Period, 1930-36
29. ↑ A. Bartnisky, I. Mantel-Nechko. Istoria Etiopiei = poloneză. Istoria Etiopia . - Progres , 1976. - S. 456.
30. ↑ Etiopia :: Domnia lui Haile Selassie I - Britannica Online...
31. ↑ Yagya V.S. Etiopia în timpurile moderne. - M . : Gândirea , 1978. - S. 89.
32. ↑ Haile Selassie (Enciclopedia lui Collier)
33. ↑ 1 2 Războiul Italo-Etiopian din 1935-1936
34. ↑ 115 de ani de la nașterea lui Atse Haile-Selassie — 23 iulie 2007 :: Etiopia…
35. ↑ Istoria Rusiei. Lumea, istoria lumii - Istoria celui de-al doilea...
36. ↑ Revista OneWorld: Haile Selassie VS. Mussolini (link inaccesibil) . Consultat la 15 iunie 2008. Arhivat din original la 13 ianuarie 2014. (nedefinit) 
37. ↑ Enciclopedie pentru copii. Istoria războaielor.: Lumea enciclopediilor Avanta +, Astrel, 2007. - 640 p.
38. ↑ Haile Selassie I, Partea 2
39. ↑ 1 2 Istoria Etiopiei
40. ↑ 1 2 Alexey Elmanov Ultimul împărat // Ecoul planetei - 1992 - Nr. 11 - S. 21.
41. ↑ Military Literature Project: Capitolul 10. Cucerirea Africii de Est italiene
42. ↑ greenrasta - Haile Selassie 1
43. ↑ A. Bartnisky, I. Mantel-Nechko. Istoria Etiopiei = poloneză. Istoria Etiopia . - Progres , 1976. - S. 536.
44. ↑ Istoria mondială a războaielor. - MN .: Harverst LLC, 2004. - 640 p.
45. ↑ Addis Abeba. Istoria dezvoltării (link inaccesibil) . Preluat la 27 iunie 2019. Arhivat din original la 31 mai 2016. (nedefinit) 
46. ↑ Țările lumii - Etiopia. Istoric (link inaccesibil) . Consultat la 25 februarie 2008. Arhivat din original pe 23 martie 2016. (nedefinit) 
47. ↑ Structura de stat a Etiopiei (link inaccesibil) . Consultat la 26 februarie 2008. Arhivat din original pe 11 octombrie 2008. (nedefinit) 
48. ↑ Mussky I.A. 100 de mari dictatori. - M .: Veche , 2002. - S. 472. - ISBN 5-7838-0710-9 , LBC 63.3 (2).
49. ↑ A. Bartnisky, I. Mantel-Nechko. Istoria Etiopiei = poloneză. Istoria Etiopia . - Progres , 1976. - S. 544.
50. ↑ Taylor & Francis Group . Africa South of the Sahara 2004: South of Sahara, 2004 . Recuperat la 3 noiembrie 2004.
51. ↑ Mari conducători ai secolului XX. Autori-compilatori Ostrovtsov A. A., Ostrovtsova M. A. - M .: Martin, 2002. - 480 p.
52. ↑ Aka - Alyume (pdf). Istoria locală în Etiopia . Institutul Nordic Africa (2005). Data accesului: 28 noiembrie 2011. Arhivat din original pe 4 martie 2016. (nedefinit)
53. ↑ Tueva E. Leu alb-negru
54. ↑ Etiopia (link inaccesibil) . Consultat la 25 februarie 2008. Arhivat din original la 18 februarie 2008. (nedefinit) 
55. ↑ Etiopia. Structura statului și politica (link inaccesibil) . Consultat la 25 februarie 2008. Arhivat din original pe 7 martie 2009. (nedefinit) 
56. ↑ Yagya V.S. Etiopia în vremurile moderne. - M .: Gândirea , 1978. - S. 264.
57. ↑ Tsypkin G. V., Yagya V. S. Istoria Etiopiei în timpurile moderne și recente. - M .: Nauka , 1989. - S. 298. - ISBN 5-02-016620-0 , LBC 63.3 (6 Ef).
58. ↑ Mussky I.A. 100 de mari dictatori. - M. : Veche , 2002. - S. 473. - ISBN 5-7838-0710-9 , LBC 63.3 (2).
59. ↑ 1 2 3 4 5 6 7 8 Valentin Kryukov „A fost o execuție” // Ecoul planetei  - 1992 - Nr. 11 - S. S. 20. - 21.
60. ^ Haile Selassie, din Etiopia, moare la 83 de ani”, New York Times, 28 august 1975.
61. ↑ BBC News | AFRICA | Mengistu apără „Teroarea roșie”
62. ↑ Buralov A. Revelations of the Red Negus // New Time  - 1995 -% 25 - P.27.
63. ↑ Mao necunoscut / Trans. din engleza. I. A. Igorevski. - M .: ZAO Tsentrpoligraf, 2007. - 845 p.
64. ↑ BBC News | AFRICA | Haile Selassie a fost înmormântat
65. ↑ Haile Selassie I
66. ↑ Kasuka, Bridgette. Lideri africani proeminenți de la independență . - Bankole Kamara Taylor, 2013. - P.  19 . — 560 p. — ISBN 9789987160266 .
67. ↑ Faptul că împăratul are miliarde a început să se vorbească după revoluția din 1974. Pe baza stării economiei Imperiului Etiopian în timpul domniei împăratului, chiar fiind un non-economist, se poate ajunge la concluzia că a vorbi despre un stat de un miliard de dolari este inexact. Veniturile din fabrici, tipografii etc. (erau în Etiopia) au mers pentru finanțarea unor organizații precum școala pentru orfani, școala pentru orfani, spitalul pentru săraci, spitalul pentru bătrâni, Fondul de premii Împăratul Haile Selassie. , etc.Ghenady Charodeev . Întoarcerea „regelui regilor” cu onoruri regale
68. ↑ Shoa6
69. ↑ Haile Decorations
70. ↑ viddyms.com: Apărătorul credinței
71. ↑ Civilization V Civilopedia Online: Civilizations and Leaders . civilopedia.serenity.pw. Data accesului: 30 aprilie 2020. (nedefinit)

Literatură

• Marcus, Harold G. O istorie a Etiopiei  (neopr.) . - Londra: University of California Press , 1994. - p. 316. - ISBN 978-0-520-22479-7 .
• Mockler, Anthony. Războiul lui Haile Selassie  (neopr.) . — Cărți de semnale, 2003. - ISBN 978-1-90266953-3 .
• Murrell, Nathaniel Samuel; Spencer, William David; McFarlane, Adrian Anthony. Scanting Down Babylon: The Rastafari Reader  . – Temple University Press, 1998. - ISBN 978-1-56639584-7 .
• Roberts, Andrew Dunlop. Istoria Cambridge a Africii: de la 1905 la 1940  (engleză) . - Cambridge: Press Sindicate of the University of Cambridge, 1986. - Vol. 7. - ISBN 978-0-52122505-2 .
• Safire, William (1997), Lend Me Your Ears: Great Speeches in History , W.W. Norton, ISBN 978-0-39304005-0 , < https://archive.org/details/lendmeyourearsgr00safi >  .
• Selassie, Haile I (1999), Viața mea și progresul Etiopiei: Autobiografia împăratului Haile Selassie I , New York: Frontline Books, ISBN 978-0-948390-40-1  .
• Shinn, David Hamilton; Ofcansky, Thomas P. Dicționar istoric al Etiopiei  (neopr.) . - Scarecrow Press , 2004. - ISBN 978-0-81086566-2 .
• Dewaal, Alexandru. Evil Days: Treizeci de ani de război și foamete în Etiopia  (engleză) . - Human Rights Watch, 1991. - ISBN 978-1-56432038-4 .
• Catch a Fire: The Life of Bob Marley  (neopr.) / White, Timothy. — Henry Holt & Co, 2006. - ISBN 978-0-80508086-5 .
• Yagya, Vatanyar Saidovici . Haile Selassie I // Probleme de istorie . - 1990. - Emisiune. nr 10 . - S. 62 .

Link -uri

• Site rusesc despre Haile Selassie I
• Biografie pe site-ul Chronos
• Elena Tueva. Leu alb-negru
• Haile Selassie I, împăratul Etiopiei, a spus
• Galeria foto a lui Haile Selassie I
• Comori Etiopiene - Împăratul Haile Selassie  I

Foto, video și audio	TCDb TCDb
Site-uri tematice	ČSFD discogs Filmportal Baza de date de filme pe Internet Kinopoisk MusicBrainz
Dicționare și enciclopedii	mare danez Mare catalană Mare norvegian Rusă mare in jurul lumii universal lituanian croat Britannica (online) Brockhaus Baza de date cu nume notabile Universalis
Genealogie și necropole	Găsiți un mormânt WikiTree
În cataloagele bibliografice BIBSYS: 90087973 BNC : a12378422 BNE : XX1117917 , XX963431 BNF : 11973730w CiNii : DA10223158 GND : 118700758 GTA : 106133 ISNI : 0000 0001 0910 2298 J9U : 987007262369305171 LCCN : n79043431 LNB : 000213438 NDL : 00620780 NKC : jo2007416169 NLA : 35677375 NLG : 285581 NLP : A11792115 NTA : 069482837 NUKAT : n95005623 LIBRIS : 0xbfkbgj50wxb7m SUDOC : 027764656 VcBA : 495/254151 VIAF : 66475642 WorldCat VIAF : 66475642 RNB : 7743541