Suleiman Stalsky

Versiunea actuală a paginii nu a fost încă examinată de colaboratori experimentați și poate diferi semnificativ de versiunea revizuită la 25 iulie 2022; verificările necesită 4 modificări .
Suleiman Stalsky
lezg. Staal Suleiman
Numele la naștere Suleiman Gasanbekov
Data nașterii 18 mai 1869( 1869-05-18 )
Locul nașterii Ashaga-Stal , Kyurinsky Okrug , Daghestan Oblast , Imperiul Rus
Data mortii 23 noiembrie 1937( 23.11.1937 ) [1] (68 de ani)
Un loc al morții
Cetățenie (cetățenie)
Ocupaţie poet
Direcţie realism socialist
Gen poem , poem , piesa de teatru
Limba lucrărilor Lezgi , Azeri [2] [3]
Debut Privighetoarea (1900)
Premii Ordinul lui Lenin
Logo Wikisource Lucrează la Wikisource
 Fișiere media la Wikimedia Commons

Suleiman Stalsky (nume real - Gasanbekov , Lezg. Staal Suleiman ; 18 mai 1869 - 23 noiembrie 1937) - Poet Lezgin , fondatorul Lezgin , Daghestan , poezie pre-sovietică, unul dintre cei mai mari poeți daghestani ai secolului XX, poeți poet al ASSR Daghestan (1934). A compus poezii în lezgi și azeră [2] [3] . M. Gorki la Congresul I al Scriitorilor numit Suleiman Stalsky „ Homer al secolului XX” [4] .

Biografie

Suleiman Stalsky s-a născut la 18 mai 1869 în satul Ashaga-Stal (de aici Stalsky) [5] din districtul Kyurinsky din regiunea Daghestan , într-o familie de țărani săraci. După etnie - Lezgins [6] . Mama lui a murit devreme, iar până la vârsta de 7 ani băiatul a crescut în brațele unui vecin plin de compasiune. Când avea unsprezece ani, tatăl său a murit. Rămas devreme orfan, de la vârsta de treisprezece ani a lucrat pe bani. A fost muncitor în câmpurile petroliere din Baku , a lucrat la Samarkand la calea ferată, a lucrat ca muncitor pentru oameni bogați. Anii de rătăcire nu au fost în zadar. Suleiman cunoștea bine viața și a devenit cunoscut sub numele de ashug , în 1909 provocând alți cântăreți populari la un concurs [7] .

Ashug Suleiman Stalsky și-a început activitatea poetică cu poezie în azeră [8] . În azeră, a scris poeziile „Mulle” , „Caucaz” , „Kolkhoz” , „Încet prin căldură” și altele [9] . Pe el, a compus o poezie, care a fost citită la Primul Congres al Scriitorilor Sovietici [10] . În arhivele lui S. Stalsky s-au păstrat 12 poezii în limba azeră , însumând aproximativ cinci sute de rânduri [10] . A început să scrie poezie de la o vârstă fragedă. „Iată cărțile mele”, a arătat Suleiman către sătenii săi, „au toate cântecele pe care le-am compus în cap”. "Hei! Cântecul a ieșit! - le strigă sătenilor când inventa poezii proaspete și nemulțumiți de o astfel de pătrundere a poeziei în viața de zi cu zi, țăranii s-au adunat mereu simplu și veseli în jurul vecinului pentru a-i asculta noul cântec. .

Prima sa melodie „Nightingale” datează din 1900. Înainte de revoluție, a biciuit cu furie pe asupritorii poporului [5] . Suleiman cunoștea bine melodiile lui Etim Emin , care, în timpul vieții sale, s-au îmbinat cu arta populară fără nume. Suleiman a continuat munca lui Etim Emin cu cântecele sale sociale pentru săraci. Dar motivele lui pentru a scăpa din viața înconjurătoare nu sunau de disperare, ci de ironie. Revoluția l-a făcut un poet al bucuriei populare. Poeziile sale au început să apară în ziare, au fost publicate în 1927 în „Colecția poeților Lezgi” publicată la Moscova .

Enciclopedia literară din 1939 spune: „ Ciclul cântecelor lui Stalsky despre cel mai mare lider al revoluției proletare, tovarășul Stalin , este deosebit de remarcabil ... O trăsătură distinctivă a acestor lucrări este sinceritatea profundă, bogăția emoțională .” S-a păstrat o fotografie - Stalin de la prezidiu îl ascultă pe poetul-ashug Stalsky, vorbind la Congresul Întreaga Uniune al Crescătorilor de animale. Traducerile lucrărilor lui Stalsky în limba rusă au fost publicate în principal în ziarele Pravda și Izvestia . În special, Pravda (5 decembrie 1937) a publicat un fragment dintr-o poezie postumă despre Stalin numită „Către fiu”.

Forma preferată de versuri a lui Stalsky este ashug-ul obișnuit „ rubay ”: trei versuri rimate, unul liber (în diverse combinații).

„ În îndepărtații munți ai Daghestanului există sate de aurari, funambuliști și mânjitori. În mod ciudat, există și un sat de poeți în Daghestan. În acest aul, un cântăreț locuiește în aproape fiecare casă. Un cântăreț obișnuit, înainte de a începe un cântec, întreabă oamenii ce cântec să cânte: despre dragoste sau ură, despre bucurie sau tristețe? Poporul îi cere cântărețului să cânte despre iubire, dar în așa fel încât să existe și ură; să cânte despre ură, dar în așa fel încât să existe și iubire; să cânte despre tristețe, dar în așa fel încât să fie și puțină bucurie; să cânt despre bucurie, dar în așa fel încât să existe măcar puțină tristețe. Aceste cerințe, pe care, de secole, micul popor din Daghestan le-a făcut așugurilor și cântăreților lor, determină esența și caracterul poeziei reale, mari. Poeziile și poeziile nu se nasc fără durere, fără bucurie. Același ac este folosit pentru a coase rochii de mireasă și giulgii la munte. Deci, stiloul poetului ar trebui să transmită toate sentimentele inimii ”, a spus Effendi Kapiev .

În cartea „Viața a trăit curat”, Natalya Kapieva a notat: „ Cunoscutul lingvist Gadzhibek Gadzhibekov , sub dictatul lui Stalsky, și-a înregistrat cântecele, începând de la cele create în 1900. Înregistrările au durat ore întregi. Uneori pentru zile întregi. Suleiman a memorat mii de replici .”

Simțind puterea talentului lui Stalsky, Gadzhibekov s-a opus categoric să-și evalueze munca ca ashug. În articolul „Poetul poporului Suleiman Stalsky” (“ Dagestanskaya Pravda ”, 21 aprilie 1936), el a scris: „ Mulți dintre scriitorii noștri au o idee greșită despre Suleiman ca un ashug. Stalsky însuși și-a exprimat în mod repetat un protest energic împotriva autodenominației ashug. Și are dreptate. De fapt, Stalsky este un poet și nu a fost niciodată un ashug .”

Stalsky a fost ales delegat la Primul Congres al Scriitorilor Sovietici din întreaga Uniune . La acest congres , A. M. Gorki l-a numit „ Homer al secolului XX”, după care Stalsky a creat o serie de lucrări pe o mare varietate de subiecte, inclusiv Armata Roșie , Partidul Bolșevic , constituția stalinistă , despre viața minunată din URSS. O trăsătură distinctivă a acestor lucrări este sinceritatea profundă, bogăția emoțională.

Stalsky a creat, de asemenea, o serie de lucrări majore: poemul „Dagestan”, „Poemul despre Sergo Ordzhonikidze , iubitul asociat și prieten al marelui Stalin”, „Gânduri despre patria-mamă”.

Suleiman Stalsky a îmbogățit vocabularul poetic al poeziei lezginilor, expresiile sale poetice au intrat în limba vorbită a lezginilor, au devenit zicale populare [5] . Dar poezia pentru Stalsky nu a fost o profesie - a fost membru al fermei colective Ashaga-Stalsky și până la moartea sa a fost angajat în agricultură.

În 1934, Comitetul Executiv Central al DASSR i-a acordat lui Suleiman Stalsky titlul de Poet al Poporului din Daghestan. La al X-lea Congres al Sovietelor din Daghestan, a fost ales membru al DagTsIK. În 1936, Comitetul Executiv Central al URSS i-a acordat lui Stalsky Ordinul lui Lenin . În 1937 a fost ales deputat al Consiliului Uniunii Sovietului Suprem al URSS, dar a murit înainte de 12 decembrie, când trebuia să preia funcția de deputat.

Poeziile lui Suleiman Stalsky au fost traduse în multe limbi ale popoarelor Uniunii Sovietice. O serie de poezii au fost puse pe muzică.

Albumul omonim al proiectului „ Comunism ” a fost înregistrat pe poeziile lui Suleiman Stalsky [11] . Albumul a fost înregistrat în martie 1988 (datat 1937) și conține doar cântece bazate pe versurile lui Stalsky [12] . Toată muzică - Letov și K. Wo (un amestec de thrash-punk și avangardă post-punk cu utilizarea lucrărilor orchestrelor pop).

Celebrul poet a murit la 23 noiembrie 1937. A fost înmormântat în Makhachkala, pe Bulevardul Suleiman Stalsky . Mormântul este un monument al patrimoniului cultural al Federației Ruse [13] .

Parabole despre Suleiman Stalsky

Există multe pilde despre Suleiman Stalsky. Iată două dintre ele.

Pilda lui Suleiman și tânărul

Suleiman stă desculț pe pragul sakli, și-a desfăcut gulerul beshmetului și și-a îndoit genunchii ca un bătrân, ține un toiag în mâini. În fața lui, pe podeaua de lut, un pătrat fierbinte al soarelui scânteie, împiedicându-l să se uite la interlocutorul său.

„Ai venit să mă vizitezi și ai început o ceartă”, spune el. „Ieri și azi sunt la fel. Odihnește-te, nu te obosi, ca vreun doctor! Ești poet, trebuie să înțelegi: un cal pleacă - un câmp verde rămâne; când un erou pleacă, gloria lui rămâne.Eu nu sunt un erou, iar gloria unui poet viu, desigur, nu este gloria unui erou. Este volubil, ca un foc, a cărui flacără trebuie menținută tot timpul: altfel flacăra se stinge și încetează să lumineze fața. Sunt încă în viață, de ce mă sfătuiți să inactiv? Părăsi. Un poet trebuie să fie generos ca o privighetoare. Nu sunt bolnav... Sunt multe minuni pe lume, iar tu, desigur, nu știi totul. Există diferite feluri de poeți. Ploaia udă în egală măsură pământul, dar nici macii, nici florile nu cresc în deșert.

Deșertul nu contează. E ceva mort, Suleiman.

„Deșertul este deșertul, tinere!” Mortul este mereu rece, iar deșerturile sunt uneori fierbinți și pline de viață, pline de tot felul de șerpi și scorpioni. Notă: deșertul este mai rău decât bătrânețea. Aceasta este o boală, rugină, sterilitate a sufletului, și este mai greu să o vindeci decât să vindeci bătrânețea... Sunt diferiți poeți, la fel ca pământul! Vorbitorul seamănă, ascultătorul culege. Asculți. Îți voi spune de ce nu mă tem că inima mea va fi goală și de ce sunt neobosit. Tinerețea înseamnă mult, dar tinerețea singură, tinere, nu înseamnă nimic. Sufletul unui poet adevărat ar trebui să fiarbă ca o grădină. Cuvintele bune cresc pe copacii înalți și trebuie să fie crescute. Un poet este acela care este foarte experimentat și tânăr la suflet. Dragostea lui trebuie să fie generoasă, ca soarele vara (ramurile grădinii înfloresc sub soare!), ura lui trebuie să fie aprigă, ca un râu în furtună (rădăcinile grădinii se hrănesc cu umezeală!). Fără aceasta, viața se va stinge, iar grădina sufletului se va transforma în curând într-un deșert. În tinerețe, am auzit că dragostea adevărată și ura sinceră sunt ca două aripi, una și că vulturii se înalță asupra lor. Cu cât aripile sunt mai puternice, cu atât zborul vulturului este mai mare. A zbura! mi-au spus profesorii. Niciodată să nu ierți nici măcar o mică ofensă dușmanilor tăi, căci cu fiecare ofensă iertată scapi o pană din aripa urii și cobori mai jos. Dacă toți eroii sunt șoimi, atunci poetul trebuie să fie un vultur: zboară, deschide-ți aripile mai larg! Și acum spun același lucru tuturor celor care îmi cer inspirație: Zboară! Aceasta este legea cu care începe cântecul...

(Din cartea lui Efendi Kapiev „Poetul”)

Parabola despre cum Suleiman a compus o poezie pe acoperișul sakli

Într-o zi frumoasă de vară, Suleiman Stalsky stătea întins pe acoperișul sakli-ului său și se uita la cer. Păsările ciripeau de jur împrejur, pâraiele murmurau. Oricine ar fi crezut că Suleiman se odihnește. Exact asta a crezut sotia lui Suleiman. S-a urcat pe acoperișul sakli și l-a chemat acasă pe Suleiman:

- Khinkal (un fel de mâncare național preferat în Daghestan) este gata și deja pe masă. E timpul să luăm prânzul. Suleiman nu răspunse și nici măcar nu întoarse capul.

După ceva timp, Aina și-a sunat a doua oară soțul:

„Khinkal se răcește, nu va fi mâncat curând!”

Suleiman nu s-a mișcat. Apoi nevasta a adus cina pe acoperis, astfel incat Suleiman, de vreme ce asa a vrut, a luat masa acolo. Ea i-a servit cina, spunând:

N-ai mâncat nimic de dimineață. Încearcă, ce khinkal delicios am pregătit.

Suleiman s-a supărat. A sărit în sus și a strigat la soția sa harnică:

„Întotdeauna te amesteci cu munca mea!”

„Dar ai stat acolo și nu ai făcut nimic. Am crezut…

- Nu, lucrez. Și nu mă mai deranja.

Într-adevăr, în această zi, Suleiman și-a compus noua poezie.

Premii

Memorie

Numit după Suleiman Stalsky:

Note

  1. ↑ Suleiman Stalsky // Marea Enciclopedie Sovietică : [în 30 de volume] / ed. A. M. Prokhorov - ed. a III-a. — M .: Enciclopedia sovietică , 1969.
  2. ↑ 1 2 Lutsian Ippolitovici Klimovici. Patrimoniu și modernitate: eseuri despre nat. literaturi . - Bufniţe. scriitor, 1975. - S. 120. Text original  (rusă)[ arataascunde] Suleiman Stalsky, lucrând în Derbent , Ganja , Baku , Samarkand și în alte locuri din Asia Centrală , a stăpânit unele limbi turcești și a creat mai târziu lucrări nu numai în Lezgi natal, ci și în azer. Așadar, în limba azeră, a compus, în special, o poezie citită la Primul Congres al Scriitorilor Sovietici din întreaga Uniune. În arhiva poetului s-au păstrat douăsprezece poezii în limba azeră, însumând aproximativ cinci sute de rânduri.
  3. ↑ 1 2 Kedrina Z. S. Unitatea vie: asupra influenței reciproce a literaturilor popoarelor URSS: o colecție de articole . - Bufniţe. scriitor, 1974. - S. 246. Text original  (rusă)[ arataascunde] Scriitorii lezgin, înainte de formarea perioadei lor scrise, au creat opere de artă în alte limbi, folosind scrisul altor popoare. Deci, Mirza-Ali Akhtynsky , Yetim Emin , Hasan Alkadari au folosit limbile arabă și azeră . Toate lucrările Lezgin ale lui Etim Emin, Kyuchkhyur Said , Haji Akhtynsky , Tagir Khuryugsky au fost scrise folosind scrierea arabă și azeră . Suleiman Stalsky a creat și multe poezii în limba azeră.
  4. ↑ Suleiman Stalsky // Marea Enciclopedie Sovietică  : [în 30 de volume]  / cap. ed. A. M. Prohorov . - Ed. a 3-a. - M .  : Enciclopedia Sovietică, 1969-1978.
  5. ↑ 1 2 3 4 SULEYMAN STALSKY  (rusă) , Enciclopedia literară. Arhivat din original pe 22 februarie 2012. Preluat la 20 decembrie 2011.
  6. ↑ Lomidze G. I. , Timofeev L. I. Istoria literaturii multinaționale sovietice . - Știința. - Vol. 2, partea 2. - S. 191. Text original  (rusă)[ arataascunde] Acesta a inclus: Avars Gamzat Tsadasa și Rajab Dinmagomayev, Dargin Rabadan Nurov , Lezgins Suleiman Stalsky și Alibek Fatakhov , Laks Effendi Kapiev și Ibragim-Khalil Kurbanaliev, Kumyks B. Astemirov și Atkay Adjamatov .
  7. ↑ Lit. enciclopedie. - 1929-1939 Suleiman Stalsky  (link inaccesibil din 14-06-2016 [2323 zile])
  8. ↑ Gamzatov G. G. Literatura popoarelor din Daghestan în perioada pre-octombrie: tipologia și originalitatea experienței artistice. - Știință, 1982. - S. 164.Text original  (rusă)[ arataascunde] Mai mult decât atât, literatura lezghină din Daghestan se distinge și printr-un tip de bilingvism atât de specific, cum ar fi răsăritul din poezia națională a unui întreg strat de lucrări create în limba azeră. Aceasta este o parte semnificativă a moștenirii poetice a lui Etim Emin, Khasan Alkadari. Suleiman Stalsky, ca poet, a început cu poezia în limba azeră.
  9. ↑ Musaev K. M. By way of approchement and unity (Despre rolul conexiunilor în formarea și dezvoltarea literaturii sovietice lezgiene). - Baku: Elm, 1986. - S. 78.Text original  (rusă)[ arataascunde] S. Stal'skin a creat unele dintre poeziile sale în limba azeră („Mulle”, „Caucaz”, „Kolhoz”, „Încet prin căldură”, etc.), T. Khuryugsky, Sh. Gezerchi, N. Sherifov și alţi poeţi lezgi.
  10. ↑ 1 2 Klimovici L. I. Patrimoniu și modernitate: eseuri despre nat. literaturi. - Bufniţe. scriitor, 1975. - S. 120.Text original  (rusă)[ arataascunde] Suleiman Stalsky, lucrând în Derbent, Ganja, Baku, Samarkand și în alte locuri din Asia Centrală, a stăpânit unele limbi turcești și a creat mai târziu lucrări nu numai în Lezgi natal, ci și în azer. Așadar, în limba azeră, a compus, în special, o poezie citită la Primul Congres al Scriitorilor Sovietici din întreaga Uniune. În arhiva poetului s-au păstrat douăsprezece poezii în limba azeră, însumând aproximativ cinci sute de rânduri.
  11. ↑ Album „Suleiman Stalsky” // gr-oborona.info
  12. ↑ Communism - Suleiman Stalsky Arhivat 6 iunie 2014. // grob-chronicles (grob-chroniki.org)
  13. ↑ Rezoluția Consiliului de Miniștri al RSFSR Nr.1327 din 30.08.1960 . Preluat la 24 septembrie 2019. Arhivat din original la 13 iulie 2018.
  14. ↑ Casa-muzeu memorială a lui Suleiman Stalsky pe site-ul Museum.ru . Preluat la 23 iulie 2022. Arhivat din original la 23 iulie 2022.

Link -uri

 poeţii lezgineni