Suport de cărți

Bookend ( endpaper ; it.  Vorsatz ) - un element structural al cărții, o foaie care leagă blocul cărții cu capacul de legare . Îndeplinește de obicei o funcție decorativă și de design: ascunde „partea greșită” a copertei de legare și locul în care aceasta din urmă este atașată de blocul de carte. Uneori, diferite date de referință sunt plasate pe hârtie de final (în dicționare, manuale). Nu toate cărțile au un fulger: de exemplu, publicațiile care au legat cu lipici cu cusut au cel mai adesea doar o copertă .

Accent

Dicționarele limbii ruse indică diferite variante de accent în cuvântul flyleaf ca normativ . În dicționarele ortoepice , accentul pus pe hârtie de capăt [1] [2] [3] [4] este singurul corect . Totuși, în Dicționarul dificultăților limbii ruse pentru lucrătorii mass-media de M. A. Studiner, varianta flyleaf este indicată ca preferabilă [5] . În „Dicționarul de ortografie rusă” al Academiei Ruse de Științe , ambele opțiuni sunt indicate [6] , în „Dicționarul explicativ mare al limbii ruse” de S. A. Kuznetsov - doar varianta flyleaf [7] .

Tipuri de hârtii de capăt

Hârtiile de capăt sunt în principal împărțite în două tipuri: hârtie solidă și compozite. Hârtia solidă este o hârtie goală pliată dublu, tăiată într-o direcție comună , egală cu formatul unui bloc de carte netăiat. Flyleaf compozit constă din semifabricate separate de hârtie conectate printr-o mapă de material textil .

Mai larg, hârtiile de capăt diferă prin metoda de atașare la caiet.

Tipuri de hârtie de capăt în industria tipografică:

  1. Lipit simplu  - folosit pentru cărți cu grosimea blocului de până la 30 mm , cusute într-un caiet cu fire, fire termice sau cu legare fără sudură adezivă (CBS). Este un caiet de 4 pagini, realizat din hârtie specială, lipită de prima pagină a primului caiet sau de ultima pagină a ultimului caiet cu o bandă de lipici de aproximativ 5 mm lățime .
  2. Adeziv cu margine de hârtie  - pentru cărți cu grosimea blocului de 30 mm sau mai mult, precum și pentru cărți cu frontispiciu , manuale pentru școlile de învățământ general și pentru publicații tipărite pe hârtie de rezistență redusă sau cu o greutate de 1 m 2 mai mică de 50 g . Este, de asemenea, un caiet de 4 pagini, doar pentru rezistență este lipit cu o fâșie de hârtie de 15 mm lățime de-a lungul cotorului.
  3. Adeziv cu margine din țesătură  - pentru publicații care necesită durabilitate sporită (de referință, enciclopedică). Lățimea benzii de material este de 15-25 mm
  4. Firmware simplu  - pentru publicațiile produse într-o versiune îmbunătățită cu un format de 84x108/16 sau mai mult, având o masă mare a blocului. Este realizat în același mod ca unul simplu lipit, doar lățimea unei broșuri de 4 pagini este cu 5 mm mai mare decât lățimea blocului , care sunt pliate de-a lungul cotorului și lipite de câmpul cotorului caietului, aplecându-se în jurul pliului său . Apoi, un astfel de caiet este cusut împreună cu un flyleaf pe o mașină de cusut în procesul de coasere a unui bloc.
  5. „Proprie”  - utilizat în publicații cu o grosime a blocului de până la 20 mm , tipărite pe hârtie cu o masă de 1 m 2 nu mai puțin de 100 g cu direcția mașinii fibrelor de hârtie de-a lungul cotorului. Reprezintă prima și ultima pagină a unui bloc de carte lipit de coperta de legare. Uneori, dacă blocul este un singur caiet, ei folosesc o „buclă” (asemănătoare cu „propria”) unică sau dublă - unul sau, respectiv, două caiete de 4 pagini, aruncate peste bloc și cusute împreună cu el.

Următoarele listează hârtiile de capăt care nu sunt susceptibile de mecanizare și sunt realizate manual. Astfel de hârtii sunt de obicei folosite pentru cărți legate conform tehnologiilor din secolele XVIII-XIX.

  1. Piercing compozit  - asemănător cu un piercing simplu, doar pentru rezistență pliul de hârtie este înlocuit cu unul din material textil. Astfel, la fabricarea acestui flyleaf sunt tăiate trei semifabricate: două foi de flyleaf și o mapă de țesătură. Foaia cea mai apropiată de caiet are lățimea egală cu lățimea blocului plus 5 mm, cea mai apropiată de capacul de legare are lățimea blocului minus 10 mm, iar mapa de material  este de 15 mm. Foile sunt desfășurate cu o scară de 5 mm, mânjite cu lipici și ciocnite pe față - se formează o bandă de 15 mm lățime (clei 5 mm, spațiu liber 5 mm, lipici 5 mm), de care este lipit un dosar de țesătură . Apoi 5 mm de-a lungul cotorului ocolesc caietul și sunt lipite de câmpul coloanei vertebrale.
  2. Cusută  lipită -pe hârtie de capăt - după acoperirea cartoanelor, se lipește o întindere între fața cartonului și prima coală a caietului cu hârtie de capăt cu hârtie subțire colorată (marmură) împăturită în jumătate, ascunzând șnururile (împletitură) pe care este cusută cartea. . Uneori, foaia de capăt a caietului de hârtie este tăiată la o lățime de 5-7 cm și joacă rolul de slime , care este lipită de partea de carton, apoi răspândirea rezultată este lipită.
  3. Hârtie de capăt cu lipire și cusut cu slime de țesătură  - slip de țesătură este lipită de caietul de hârtie și cusut împreună cu hârtia de capăt pe blocul de carte. Înainte ca cotorul blocului să fie rotunjit, o foaie dublu pliată de hârtie subțire colorată este lipită de foaia cea mai exterioară a caietului de hârtie sub slime. În timpul operației finale de lipire a hârtiei de capăt, după acoperirea cartonului cu materialul de acoperire, slime și foaia de lipire liberă sunt lipite pe partea de carton.
  4. Hârtie de capăt cusută lipită cu un pliu de țesătură deschis  - o întindere între carton și caietul de hârtie este lipită mai întâi cu o bandă de piele periată (țesătură) la locul pliului de hârtie, apoi foile de hârtie sunt lipite de prima foaia caietului cu hârtie finală și pe partea de carton.

Vezi și

Note

  1. ↑ Zarva M. V. Stresul verbal rusesc. Dicţionar de nume uzuale . - M. : ENAS, 2001. Copie arhivată din 16 mai 2021 la Wayback Machine
  2. ↑ Dicționar ortoepic al limbii ruse: pronunție, accent, forme gramaticale / Ed. R. I. Avanesova. - Ed. a IV-a, șters. - M. , 1988.
  3. ↑ Reznichenko I. A. Dicționar ortoepic al limbii ruse: pronunție. Subliniere: ok. 25.000 de unități. - M .: Astrel, AST, 2003.
  4. ↑ Kalenchuk M. L., Kasatkin L. L., Kasatkina R. F. Marele dicționar ortoepic al limbii ruse. Pronunția literară și accentul la începutul secolului XXI: norma și variantele ei / Ed. ed. I. Sazonova, V. Timofeev. - M. : AST-PRESS KNIGA, 2016. - S. 877. - 1008 p. - ISBN 978-5-462-00962-4 .
  5. ↑ M. A. Studiner. Dicționar al dificultăților limbii ruse pentru lucrătorii media. Accentul, pronunția, formele gramaticale. - M . : Dicționare ale secolului XXI, 2016. - ISBN 978-5-9907385-6-0 .
  6. ↑ Dicționar ortografic rus / Ed. V. V. Lopatina, O. E. Ivanova. - Ed. a IV-a, Rev. si suplimentare - M. : AST-PRESS KNIGA, 2013. - ISBN 978-5-462-01272-3 . Arhivat pe 16 mai 2021 la Wayback Machine
  7. ↑ Marele dicționar explicativ al limbii ruse / Cap. ed. S. A. Kuznetsov. - Sankt Petersburg. : Norint, 1998. Arhivat 16 mai 2021 la Wayback Machine

Literatură

Link -uri

  Accesați articolul Wikidata  În cataloagele bibliografice