Ada (roman)

„Ada” [1]  este o carte de V. V. Nabokov , scrisă în SUA în engleză, dar folosită pe scară largă în rusă și franceză. Genul operei este istoria alternativă . Romanul a fost scris în apogeul Războiului Rece și publicat pentru prima dată în Statele Unite în 1969 de McGraw-Hill .

Plot

În centru se află dragostea lui Van Veen și Ada Vin de la vârsta de 12 ani până la bătrânețe și este, aparent, incest, întrucât sunt frate și soră, deși nu oficial. Țesătura romanului este saturată de referințe complexe și externe.

Acțiunea în sine are loc nu pe Pământ, ci pe Anti-Terra (un antipod-analog al Pământului), unde circulă zvonuri despre existența Terrei. Toate țările nu sunt situate pe Pământ („Terre”), iar electricitatea este interzisă, chiar dacă ar trebui să fie numită: „alabir”. Telefonul merge pe apă, așa că în loc de „bună ziua” se spune „la apă” (un joc de cuvinte: în franceză, „allô!” și „à l’eau” sună la fel).

Planeta este condusă de națiunile vorbitoare de limbă engleză: emisfera de est este condusă de Imperiul Britanic, emisfera de vest de o anumită Estotia, o sinteză a Rusiei și a Statelor Unite. O editare a romanului de la autorul însuși spune că Estotia este făcută conform legendelor din Estotia-Estotilandia, unde trăiesc oameni foarte deștepți, iar ea însăși este situată în Peninsula Labrador . O parte a teritoriului care a aparținut de fapt URSS este ocupată de Hoarda de Aur , care este separată de restul lumii prin „Cortina de Aur” (o aluzie la „ Cortina de Fier ”). Populația Hoardei de Aur este tătarii , aliatul ei este China . Lumea ruso-anglo-saxonă conduce împotriva ei așa-zisa. „Al doilea război al Crimeei ”.

Van Veen scrie un roman despre un Pământ necunoscut, unde există fascism, dar nu Hoarda de Aur, bazat pe delirioșii psihoșilor. Acest eseu este în esență o lucrare de același gen cu „Iadul” însuși - istorie alternativă .

Intriga în sine este o lungă saga de familie care povestește despre viața lui Van și a Adei Vin. Dragostea „interzisă”, care a apărut la propriu în copilărie, a trecut ca un fir roșu prin toată viața mea. Mii de motive - externe și interne - îi împiedică pe fratele și sora să trăiască împreună și să se iubească. Și abia la bătrânețe târzie, Van și Ada se găsesc.

Un exemplu de aluzie complexă în roman

Cântecul „geniului unic” sună:

Nadezhda, atunci mă voi întoarce,
când adevăratul lot va depăși revolta.

Traducerea este aproape lipsită de sens, ceva de genul: Sper, mă voi întoarce când cei adevărați vor fi mai numeroși decât revoltații. Dar, de fapt, binecunoscutul text al lui Bulat Okudzhava este transmis fonetic :

true batch outboys the riot = The trumpeter will play the riot .

Influență

• „ Ardis ” – numele moșiei în care Ada Vin și-a petrecut copilăria – a fost folosit de Karl Proffer pentru a-și denumi editura, unde multe dintre romanele în limba engleză ale lui V. Nabokov au fost publicate pentru prima dată în lucrări în limba rusă și rusă care nu au fost retipărite de când au fost retipărite vremurile de dinainte de război.
• De asemenea, numele moșiei, ca și numele eroinei, a fost împrumutat de Dan Simmons în romanul Ilion.

Traduceri în rusă

În 1995, traducerea în limba rusă a romanului a fost publicată sub titlul „Ada, sau Pasiune” de Oksana Kirichenko , Andrey Girivenko , Alexander Dranov (Kiev, Atika; Chișinău, Koni-Velis), un an mai târziu, sub titlul „Ada”. , sau Bucuria patimilor”, a fost lansată o traducere de Serghei Ilyin (Moscova: Di-Dik). Potrivit lui Alexei Zverev ,

dacă doriți, puteți găsi greșeli în textul lui S. Ilyin, analizându-l pagină cu pagină, ceea ce este probabil să fie făcut de tribul în creștere de nabokoviști și nabokoviști domestici. Dar totuși, doar acest text poate fi discutat, pentru că o altă „Ada” rusă s-a dovedit a fi nici măcar o asemănare ștearsă, ci pur și simplu o discreditare a cărții în ochii cititorului, care auzise despre virtuozitatea stilistică inimitabilă a acesteia. autor [2] .

Prima dintre aceste traduceri a fost revizuită ulterior și este publicată sub titlul „Ada sau Erotiada” ca o lucrare de traducere a uneia Oksana Kirichenko.

În 2022, o nouă traducere a „Iadului sau bucuriei” a fost lansată de Andrey Babikov [3] .

Note

1. ↑ Titlurile complete ale traducerilor în limba rusă variază.
2. ↑ A. Zverev. În atelierul lui Van Bock Copie de arhivă din 25 mai 2011 la Wayback Machine // Russian Journal, 11/4/1998.
3. ↑ Vladimir Nabokov „Ada, sau Bucurie” . Editura Corpus . Preluat: 14 iulie 2022. (Rusă)

Site-uri tematice	Baza de date de ficțiune speculativă pe internet
În cataloagele bibliografice	GND : 4373223-9