Orașul Ilheus

Orașul Ilheus ( port. São Jorge dos Ilheus ) este un roman din 1944 de Jorge Amado , prima lucrare a unui scriitor brazilian tradusă în rusă, publicată în 1948 sub titlul Țara Fructelor de Aur .

Trilogia Bahiană

În sursele interne, există confuzie în ceea ce privește componența trilogiei Bahian. Așadar, în 1981, editura „Harvest” (Kiev) a lansat o trilogie formată din: „Endless Lands”, „City of Ilyeus” și „Red Shoots”. Potrivit prefaței lui I. Yu. Tynyanova la publicarea romanului intitulat „Orașul Ilheus”, această lucrare nu este inclusă în ciclul despre Bahia : „În prologul la „ Căpitanii nisipului ” Amadou spune că acest lucru carte încheie ciclul romanelor sale despre Bahia. Cu toate acestea, a mai scris ulterior două romane plasate în statul său natal: „Țara fără sfârșit și fără margini” [sau într-o altă traducere a „Țărilor fără sfârșit”] și „Orașul Ilheusului”. Și totuși, cartea finală a seriei de romane despre Bahia ar trebui considerată „Căpitanii de nisip”, și nu „Orașul Ilheus”. „Țara fără capăt și fără margini” și „Orașul Ilheus” sunt un nou pas în opera lui Jorge Amado.” Ciclul de 3 romane despre Bahia a început cu romanul Jubiaba ( Jubiabá , 1935 ), a continuat cu romanul Marea Moartă ( Mar morto , 1936 ) și completat cu romanul Căpitanii de nisip ( Capitães da areia , 1937 ).

Potrivit lui V. N. Kuteishchikova , romanele „ Țări fără sfârșit ” și „Orașul Ilheus” constituie o dilogie dedicată istoriei colonizării pământului cacaoului.

Cuprins

Romanul este plasat în anii 1930 [1] , când Brazilia a cunoscut un boom al prețurilor la cacao . Scena este Ilheus , durata acțiunii acoperă 4 ani. Complotul se bazează pe lupta angrosilor de cacao pentru a pune mâna pe hacienda , deținută de mari proprietari de terenuri, așa-numiții „coloneli” [2] . De asemenea, ei colaborează activ cu partidul integralist de guvernământ și finanțează fasciștii.

Structural, romanul este împărțit în două părți: „Pământul dă roade de aur” (4 capitole) și „Pământul își schimbă stăpânul” (1 capitol). Intriga sa este multistratificată, numeroase personaje aparțin celor mai diverse pături sociale: exportatorul Carlos Zude și soția sa Dona Julieta; micul plantator Antonio Vitor și soția sa Raimunda; bietul poet Sergio Moura, angajat al Asociației Comerciale, îndrăgostit de Julieta; Fiul lui Antonio este Joaquim, un comunist care lucrează ca mecanic auto. Separat, sunt descrise viața insuportabilă a muncitorilor din plantațiile de cacao și viața a doi luptători pentru drepturile lor: Negro Florindo și Varapau, un vagabond care a fost adus în hacienda după ce a fost abandonat de frumoasa mulatră Rosa. Povestea inserată spune despre soarta argentininilor în vizită : curtezana Lola și gigolo -ul Pepe Espinola. Pepe șantajează iubiții Lolei, dar în cele din urmă este condamnat pentru fraudă, după care Lola se sinucide.

Marii exportatori de cacao, conduși de Carlos Zude , se înțeleg și încep o creștere treptată și constantă a prețului de achiziție al cacaoului, provocând o febră a luxului și extravaganței nemaiauzite în Ilhéus. Carlos îi acordă puțină atenție Julietei, care se apropie treptat de Sergio Moura, dar până acum nu vrea să se despartă de o viață de lux. În cele din urmă, există o scădere unică a prețurilor și ruinarea completă a tuturor proprietarilor de pământ. Nu vor să renunțe la pământurile lor fără luptă: de exemplu, fostul iubit al Lolei, colonelul Frederico Pinto, îl ucide pe unul dintre angrosisti - invadatorii plantațiilor sale și intră în închisoare cu Pepe. Doar colonelul Maneka Dantas a reușit să scape: după ce a cheltuit peste 500 de konto [3] pentru construcția unui conac de oraș, chiar la începutul scăderii prețurilor, a emis o ipotecă fictivă asupra unui mic proprietar de teren vecin și a reușit să păstrează aproximativ un sfert din fostele sale posesiuni. Conacul a mers la unul dintre angrosişti.

Julieta s-a despărțit de cușca de aur și pleacă cu Sergio. Finalul romanului este pesimist: Varapau și Joaquim organizează un protest pașnic al muncitorilor din plantație care și-au pierdut locul de muncă, dar este împușcat de poliție. Antonio Vitor și Raimunda își apără mica plantație, cumpărată la licitație de Carlos Zude, cu armele în mână până la ultima suflare. Împreună cu Antonio și Raimunda, la capătul „Orașului Ilheus”, visul vechi al unui bărbat despre propria lui bucată de pământ piere.

Ediții majore în limba rusă

Prima ediție a romanului în limba rusă a fost tradusă din traducerea spaniolă, iar la cererea editorilor, ultimele două capitole au fost schimbate pentru ca textul să nu se termine pesimist. Traducerea din portugheză de I. Yu. Tynyanova a fost prevăzută cu o prefață de I. G. Ehrenburg .

• Georges Amado . Land of Golden Fruits (roman, traducere de M. Rozhitsyna). M.: Editura de literatură străină, 1948. 434 p.
• Amadou J. Țara Fructelor de Aur (Orașul Ilheus). Roman / Per. I. Yu. Tynyanov. M.: Editura de literatură străină, 1955. 359 p.
• Georges Amado . Orașul Ilheus. Roman. Transfer din port. Inna Tynyanov. Seria: Roman străin al secolului XX. M.: Ficțiune, 1963. 390 p.
• Amadou J. Țara fructelor de aur. (Orașul Ilheus). Kiev: Harvest, 1981. 360 p. Reeditări din 1982 și 1983
• Amadou J. Orașul Ilheus. Transfer din port. Inna Tynyanov. Seria: Clasici străini. M.: AST, Astrel, 2011. 445 p. ISBN 978-5-17-071216-8

Link -uri

• Textul romanului cu o prefață de I. Tynyanova

Note

1. ↑ Adnotarea la ediția din 2011 enumeră în mod eronat secolul al XIX-lea.
2. ↑ Primii fazendeiros care au pus mâna pe pământ aveau gradul de colonel în garda națională. Până la momentul descris în roman, titlul devenise un titlu.
3. ↑ 1 conto = 1000 milrei , adică 1.000.000 reale