Cărți biblice

Biblia în iudaism este reprezentată de Tanakh , numit și Biblia evreiască [1] , în creștinism  - Vechiul (Tanakh și cărți sacre suplimentare) și Noul Testament. Cărțile Bibliei alcătuiesc Sfintele Scripturi .

Biblia slavo-rusă conține 77 de cărți, Biblia greacă conține 76 de cărți (și una în Anexă), Noua Vulgata folosită în catolicism conține 73 de cărți, iar majoritatea Bibliilor protestante conțin 66 de cărți. În același timp, în ortodoxie și protestantism, doar 66 de cărți sunt recunoscute drept canonice (inspirate de Dumnezeu, adică conținând adevăr imuabil), în catolicism există 73 de astfel de cărți [2] .

Tanakhul este format din 22 de cărți, împărțite de creștini în 39 de cărți și recunoscute drept canonice în toate confesiunile creștine. În plus, în Ortodoxie și Catolicism, în Vechiul Testament sunt incluse cărți suplimentare, care în Ortodoxie sunt numite necanonice sau „anaginoscomena” (adică „recomandat pentru lectură”), în Catolicism - deuterocanonic . În protestantism, aceste cărți se numesc apocrife și nu sunt incluse în Vechiul Testament (în unele ediții protestante ale Bibliei sunt plasate într-o secțiune separată) [3] .

Vechiul Testament în Biblia slavă și rusă conține 11 cărți suplimentare, în Biblia greacă - 10 și una în Anexă, în Noua Vulgata - 7. În catolicism, spre deosebire de ortodoxie și protestantism, aceste cărți suplimentare ale Vechiului Testament sunt recunoscute. ca inspirat.

Noul Testament este același în ortodoxia răsăriteană, catolicism și protestantism și constă din 27 de cărți inspirate sacre, dar diferă prin numărul de cărți din bisericile antice Malankara orientală și asiriană (22 de cărți) și etiopiene (35 de cărți) [4] .

Cărți ale Vechiului Testament

Cărțile lui Tanakh

Cărțile Tanakh (Biblia evreiască) sunt aceleași în toate confesiunile creștine (cu excepția traducerii și a prezenței unor pasaje suplimentare) și sunt recunoscute în ele ca fiind canonice (inspirate de Dumnezeu, adică conținând adevăr imuabil). Pasaje suplimentare din aceste cărți sunt disponibile în edițiile ortodoxe și catolice ale Vechiului Testament, dar nu și în edițiile protestante [3] . În catolicism, aceste completări sunt recunoscute ca fiind inspirate divin, în Ortodoxie – neinspirate (dar utile sau instructive) [5] .

În traducerea sinodală a Bibliei în rusă, făcută în secolul al XIX-lea , toate cărțile canonice ale Vechiului Testament sunt traduse din Biblia ebraică ( text masoretic ), dar în unele cazuri din Septuaginta (de exemplu, Isaia 7:14 ).  ). Toate cărțile Vechiului Testament al Bibliei slave sunt traduse din Septuaginta, dar această traducere a fost suprapusă de numeroase influențe din Vulgata [6] .

Pasaje suplimentare din cărțile canonice din edițiile ortodoxe și catolice ale Vechiului Testament se găsesc în cartea Estera ( Estera 1  :1 , Estera 3:13 , Estera 4:17  , Estera 5 : 1-2 , Estera 8:12 , Estera . 10:3 ) , în cartea profetului Daniel: rugăciunea lui Azaria și cântarea celor trei tineri ( Dan. 3:24-90 ), povestea Susanei ( Dan. 13 ), povestea Vilei și balaurul ( Dan. 14 ) [11] . În plus, edițiile ortodoxe ale Vechiului Testament includ Psalmul 151 ( Ps. 151 ) și rugăciunea lui Manase de la sfârșitul Cărții a II-a a Cronicilor ( 2 Cronici 36:24 ) [3] , care sunt absente în Noul Testament. Vulgata. În edițiile ecumenice ale Bibliei: Versiunea standard revizuită a Bibliei și Noua versiune standard revizuită a Bibliei, aceste pasaje sunt plasate într-o secțiune separată numită „Apocrife” împreună cu cărți suplimentare ale Vechiului Testament [12] .          

Cărți suplimentare ale Vechiului Testament

Tabelul arată numele cărților suplimentare ale Vechiului Testament din Biblia slavo-rusă, Biblia greacă, Noua Vulgata și Noua versiune standard revizuită ecumenic a Bibliei, în care sunt plasate într-o secțiune separată. Zece cărți suplimentare (non-canonice) ale Bibliei slavo-ruse sunt preluate din Septuaginta (tradusă din greacă), cartea a treia a lui Ezra este tradusă din latină [13] .

Cărțile a doua și a treia a lui Ezra au fost anexate la Vulgate cu titlurile cărților a treia și, respectiv, a patra a lui Ezra, fără a le conferi statut canonic [3] .

Cărțile Noului Testament

Noul Testament este format din 27 de cărți scrise în greacă veche ( Koine ) [14] , cu posibila excepție a Evangheliei după Matei , a cărei limbă se presupunea anterior a fi ebraică sau aramaică (originalul s-a pierdut). În prezent, majoritatea cercetătorilor din Noul Testament cred că Evanghelia după Matei a fost scrisă în limba greacă [15] .

Cărțile pot fi atribuite următoarelor părți [16] :

1. Legislativ - Evangheliile după Matei, Marcu, Luca și Ioan
2. Carte istorică - Faptele Sfinților Apostoli
3. cărțile profesorului
   • Șapte epistole ale apostolilor Iacov, Petru, Ioan Evanghelistul și Iuda
   • Paisprezece epistole ale apostolului Pavel
4. Cartea profetică - Apocalipsa lui Ioan Teologul

Note

1. ↑ Biblia - articol din Enciclopedia Evreiască Electronică
2. ↑ [ D. G. Dobykin . Prelegeri despre introducerea în Sfintele Scripturi ale Vechiului Testament. - Sankt Petersburg.: Academia Teologică Ortodoxă din Sankt Petersburg, 2012. - C. 22- 25]
3. ↑ 1 2 3 4 5 6 Michael D. Coogan. Noua Biblie Adnotată Oxford . Arhivat pe 17 iulie 2017 la Wayback Machine // Oxford. 2007. - P.4
4. ↑ Canonul Biblic  // Enciclopedia Ortodoxă . - M. , 2012. - T. XXX: " Eparhia Kamianets-Podolsk  - Caracal ". — S. 212-257. — 752 p. - 39.000 de exemplare.  - ISBN 978-5-89572-031-8 .
5. ↑ Jungerov P. A. Cărți non-canonice ale Vechiului Testament // Orthodox Theological Encyclopedia or Theological Encyclopedic Dictionary. Volumul XI . Arhivat pe 11 aprilie 2017 la Wayback Machine
6. ↑ Mitropolitul Ilarion (Alfeev) . Traducerile Bibliei: Istorie și Modernitate . Arhivat 30 aprilie 2017 la Wayback Machine // Int. teologic conf. Rus. Ortodox Biserica „Modern. Studii biblice și tradiție a Bisericii, 2013.
7. ↑ 1 2 Biblia. Traducere sinodală. Vechiul Testament . Consultat la 17 aprilie 2017. Arhivat din original pe 9 mai 2017. (nedefinit)
8. ↑ 1 2 Vetus Testamentum. Nova Vulgata. Bibleorum Sacrorum Editio . Consultat la 17 aprilie 2017. Arhivat din original la 7 decembrie 2016. (nedefinit)
9. ↑ Bible Gateways. Lista cărților biblice. . Preluat la 12 mai 2017. Arhivat din original la 12 mai 2017. (nedefinit)
10. ↑ 1 2 Παλαιά Διαθήκη . Consultat la 12 aprilie 2022. Arhivat din original la 21 decembrie 2019. (nedefinit)
11. ↑ Jungerov P. A. Introducere în Vechiul Testament. cărți non-canonice. Adăugiri necanonice în cărțile canonice ale Vechiului Testament . Arhivat pe 13 septembrie 2016 la Wayback Machine
12. ↑ 1 2 Biblia. Noua versiune standard revizuită. 1989 (link indisponibil) . Consultat la 12 mai 2017. Arhivat din original la 4 aprilie 2017. (nedefinit) 
13. ↑ Vechiul Testament. Prelegeri pentru clasa a II-a . Consultat la 17 aprilie 2017. Arhivat din original la 20 iulie 2017. (nedefinit)
14. ↑ Alekseev A. A. Traducerea ca problemă filologică. . Preluat la 10 martie 2010. Arhivat din original la 31 august 2011. (nedefinit)
15. ↑ Pavel Lebedev. Sfântul Evanghelist Matei și Evanghelia lui . Preluat la 19 mai 2017. Arhivat din original la 11 iunie 2017. (nedefinit)
16. ↑ Arhiepiscopul Averky (Taushev) . Împărțirea cărților sacre din Noul Testament după conținutul lor // Ghid pentru studiul Sfintelor Scripturi ale Noului Testament. Cele Patru Evanghelii . Arhivat pe 7 mai 2017 la Wayback Machine